19-30 iunie 2012 - TURCIA (V) - BODRUM şi MILET

BODRUM. Se numea înainte Halicarnas. Mausolos, venit din Caria (Turcia), cu sora şi soţia sa, Artemisia, a făcut din acest oraş, acum 2.300 de ani, un centru veritabil al lumii antice. Am poposit aici pentru a vedea una din cele 7 Minuni ale Lumii Antice şi pentru a ne bucura de un oraş viu şi seducător prin port, fortăreaţă, case construite pe pantele dealurilor strict din 2 caturi, străzi comerciale în genul bazarului, un aer mediteranean tare primitor şi un albastru al apei transparente absolut demenţial.

Mausoleul din Halicarnas. În 353 î.Ch. Mausolos a început să construiască un mausoleu, un mormâmt demn de a rămâne în memoria popoarelor peste secole. Dânsul nu a apucat să îl vadă terminat, dar Artemisia i-a continuat visul. După doi ani de zile, îndurerată de singurătate, aceasta a murit, dar meşterii Şcolii Ioniene nu au renunţat, ducând la bun sfârşit una din cele 7 Minuni ale lumii antice (a cincea). Mausoleul din Halicarnas a rezistat istoriei 15 secole, a supravieţuit cutremurelor şi cuceritorilor, dar, astăzi, puţinele rămăşiţele nu mai pot exprima grandoarea de altă dată a imensului edificiu. Cavalerii ioaniţi au suplimentat distrugerile făcute de un cutremur devastator, folosind mausoleul drept carieră de piatră pentru construcţia unui castel al cruciaţilor, ce poate fi vizitat în Bodrum, aflându-se în apropierea portului. Plinius cel Bătrân oferă informaţii despre arhitectura mormântului-templu, sinteză de elemente orientale şi elenistice, cercetătorii putând realiza o machetă a acestuia, accesibilă turiştilor: era o construcţie absolut impresionantă, înaltă de 43 m, cu 36 de coloane ionice la catul superior, cu o piramidă în vârf şi un car tras de 4 cai, în care se aflau statuile înalte de 3 m ale regelui şi reginei (astăzi - luate şi păstrate la British Museum)!

MILET. Ziua dedicată vestigiilor lumii antice de pe teritoriul Turciei s-a continuat cu acest oraş întemeiat de ahei în secolul al XIV-lea î.Ch. A devenit ulterior unul din cele mai înfloritoare centre greceşti din Asia Mică, a fost cucerit de perşi şi apoi s-a aflat în fruntea revoltei contra acestora. Distrus de perşi, ca pedeapsă pentru atitudinea sa sfidătoare, este eliberat de greci, refăcut şi transformat într-un punct de reper al culturii elenistice. De Milet ştiam de la geometrie, de la Teorema lui Thales, când profesorul de matematică ne povestea despre faptul că era din Milet şi ne făcea trimiteri la greci.

Mi se pare uimitor că putem păşi prin locuri cu atâtea sute de ani de istorie la activ. Am intrat pentru prima dată într-un amfiteatru grecesc (mai urmau două: la Efes şi la Bergama) şi este o stare copleşitoare: pietre aşezate arhitectural acum sute de ani pentru o acustică excelentă, pentru spectacole, care încă stau în picioare şi depun mărturie pentru o perioadă istorică absolut fascinantă, contrastantă prin războaie şi nevoia omului de evoluţie prin cunoaştere, prin încrederea oarbă în iraţional a popoarelor şi slăbiciunea vădită a elitelor pentru raţional şi ordine.

În poza de sus se află Băile Faustinei din Milet, terme dedicate soţiei împăratului Aurelian, cea care a iniţiat şi a finanţat construcţia. Şi, totuşi, oricâtă măreţie au avut toate acestea, sfârşitul nu le-a iertat. Vorbeam cu cineva din excursie despre filme şi regizori semi-nihilişti şi, inevitabil, am ajuns şi la Werner Herzog: "By the way, when you look at human life on this planet, we are not sustainable. Trilobites died out, dinosaurs died out. Life on our planet has been a constant series of cataclysmic events, and we are more suitable for extinction than a trilobite or a reptile. So we will vanish. There's no doubt in my heart." (Werner Herzog - Into the Abyss). Poate nu finalitatea contează, ci, pur şi simplu, ce faci şi ce eşti până acolo: Herzog încearcă să salveze ceva prin filme, chiar dacă efemer, dar face asta!...Până una, alta, lăsam în urmă Miletul şi ne îndreptam spre altă minune a lumii antice, în Efes!