vineri, 23 septembrie 2011

Expoziție colectivă la Clubul Fotografilor cu tema - "În Vacanță" - 22 septembrie - 4 octombrie 2011

Prima mea fotografie într-o expoziție.
Mă simt ca un copil care a pătruns într-o cameră nouă. Adulmec mirosurile ascunse între perdele, intuiesc ce mobilă se ascunde după contururile de umbre și îmi fac loc să mă așez pe vreun colț de covor cu franjuri, ca să văd toată încăperea. Nu mă consider merituoasă în vreun fel, ci doar bucuroasă că mi s-a deschis un moment la acel răsărit și am fost prezentă. Cum ludic spunea George, verticalul din fotografie - "trebuia să fie acolo un om ca să iasă soarele"!



Sursa: Clubul Fotografilor.

marți, 20 septembrie 2011

17-18 septembrie 2011 - cu bicicletele la DOBROVĂȚ la savurat lângă foc un borș moșit de 10 oameni

"Pentru cine nu a fost aseară seara la întâlnirea de la clătitărie, după film, aflați că se întâmplă o ieșire pe Dobrovăţ pe sâmbătă cu bicicletele, cu picnic, cort, izopren și saci de dormit, cu foc de tabără, ceaun cu borș și, poate, și mămăligă (e cam complicat cu mămăliga, partea asta e în lucru). De borș mă ocup eu. Nu știu cum o să transport ceaunul și de unde fac rost de unul, dar încă meditez asupra subiectului "ceaunul". De foc se ocupă Cătălin. O să fie fain. Ar fi indicat ca doritorii să se semnaleze, dar, mai ales, nedoritorii să aducă motivații credibile. Altfel, mă supăr rău! Accept orice fel de idei și propuneri, în afară de cele care ar combate ideea borșului." - se înțelege clar de unde a pornit ideea cu altoitul borșului pe ieșirea comună și dorită cu bicicletele, nu? Mail-ul Claudiei este mai mult decât evident! La Dobrovăț voiam să mai ajungem toamna aceasta ca să surprindem culorile în dezlănțuire, dar revenirea s-a întâmplat mai repede!


10 omuleți au răspuns planului nostru de plecat de acasă în mijlocul pădurii, la un somn cu foc inclus, la un picnic nocturn cu bunătățuri care mai de care mai ochioase, la o felie de relaxare după biciclit. Am avut ceva bagaj de dus cu noi, de la sac de dormit, la izopren, haine, patent (de la Constantin!), toporișcă (de la Cătălin!), foaie de aluminiu (de la Ioana!), fund pentru tocat (de la Vlad!) și alte asemenea (care s-au dovedit extrem de utile seara, când am campat în pădurea Dobrovățului!). Am realizat că e bine să nu fie puse la punct chiar toate detaliile, căci fiecare se mai gândește la una alta și, când ai nevoie de ceva ce nu crezi că poți găsi în mijlocul pădurii, sare cineva cu replica: Am eu!
Ne-am adunat unul câte unul: George a venit să mă ia de acasă ca să îi dau cortul, cu Ioana ne-am întâlnit la Casa de cultură a studenților (am realizat amândouă că nu luasem niciun ban cu noi!), Vlad a apărut și el tot acolo, iar Cătălin s-a prezentat după cum ne asigurase miercuri la clătite.


Îl momeam de mai multă vreme pe Cătălin să ni se alăture în expedițiile pestrițe și uite că s-a întâmplat minunea, mai ales că avea să facă focul și...mămăligă. Imbatabilă ofertă! Cu rucsacul în spate nu a fost foarte comod la pedalat, iar o bătrână ne-a spus că mai bine ne-am învrednici să ne luăm o mașină decât să cărăm atâta după noi. Perfect adevărat, dar noi avem o pasiune și pentru "chin cu răsplată în capăt" și de asta ne încăpățânăm! O să ținem minte recomandarea!




Am urcat a treia oară Buciumul, dar încă nu am ritm bun, pentru că pe bucățile de deal sunt tare înceată și nu e vorba de motivație și voință, ci de mușchii de la picioare care refuză să facă ce doresc eu în momentul când forțez. Mai intervine și ficatul, vechea mea cunoștință în ale efortului prea mare! Până la urmă, cu câte o mică pauză, cu un ritm mai agale, ajung unde vreau și mă bucur de biciclit ca o începătoare ce începe să adune experiență. Noroc de omuleții de nota 10 cu care merg și care nu mă presează încât să mi se taie cheful de bicicletă, ci au răbdare destulă și, în consecință, mă încăpățânez să nu le fiu frână în timpii de pedalat. Am adăstat la indicatorul pentru Dobrovăț și apoi am fost așteptați la jumătatea drumului, căci eu și Cătălin ne aventurasem în discuții filologice: de ce limba română are neutrul substantivelor construit din o formă de masculin la singular și din una de feminin la plural? De ce nu e invers? Constantin ne-a dezlegat misterul, spunându-ne de o excepție: o palmă-doi pumni! Just!




Ne-am oprit la pozat niște câini arămii, iar Cătălin nu s-a putut abține să nu îi flocăiască oleacă. Depun mărturie că niciun câine nu a fost vătămat în timpul manifestării de afecțiune și flocăitorul a fost încântat de cumințenia lor, căci, lipsind Celentano, a trebuit să găsească substituți!


Ajunși la izvorul din apropierea Dobrovățului, am fost sfătuiți să campăm într-o margine de pădure, sub o lumină promițătoare de apus. George știa de acel loc și, când l-am văzut, mi-am dat seama că exact acolo fusesem anul trecut cu Alin, Cătălin și Cristina în prima incursiune la Dobrovăț. Am luat-o greșit cu Constantin pe un drum din pădure, dar am ieșit la liman când ne-am dezmeticit că ne-am dat seama că ne-am separat de grup. A se aprecia bagajele colectate de Constantin de la fete, Claudia și Alina, pentru a susține în fapte cauza borșului!



Odată fixați locului, pe la ora 19, ne-am orânduit pe treburi ca să ne bucurăm de ceea ce ne pusesem în cap: unii au pus corturile, alții au adunat lemne pentru foc, alții au tăiat legumele, fiecare s-a ocupat de câte ceva, astfel încât, atunci când s-a lăsat seara de tot peste noi, eram strânși în jurul focului. Claudia a fost maestra de ceremonii la bucătărie, iar Alina a fost asistenta de bază: fac o echipă foarte bună și o mâncare excelentă! Nu ne-a venit să credem ce desfășurare de forțe culinare au putut fetele să pună la cale, câtă pasiune au pus în genul acesta de ieșire. Mulțumim din suflet!



Andrei și Cătălin au suflat alternativ pentru aprinderea focului, încât și-au vărsat plămânii ca să convingă flăcările să fie prezente sub ceaunul cu borșul pregătit pentru fiert. Constantin și Vlad au pus umărul: nu știu de unde a răsărit o toporișcă pentru a se face doi stâlpi de susținere a unei crăci de care să fie agățat ceaunul, apoi s-a ivit un patent folosit ca să fie maltrată o bicicletă pentru o improvizație și folia de aluminiu a Ioanei a protejat lemnul transversal de limbile de foc. Proiectul nostru urmează să fie patentat, căci a fost deja aplicat și dă randament!





Atmosfera fost extrem de caldă, iar focul ne-a adunat pe lângă el pe izoprene, servind țuica mea de prune din Apuseni și berea neagră a lui Constantin, supraveghind îndeaproape cartofii puși la copt în jar și borșul ce începuse să se răzvrătească în fierbere.




Claudia a fost extrem de "în elementul ei", fericită că a ieșit planul cu borșul exact cum își imaginase. Când a început să fiarbă "făcătura", toate sticlele de borș umplut la chiup (inclusiv cel adus de George!) au luat drumul ceaunului: am zis că va ieși acru de tot, dar am avut răbdare și...surpriză!



BORȘUL a arătat cam așa! Păcat că nu există cuvinte care să sintetizeze gustul: cert e că până la 3 noaptea nu mai era urmă de borș în ceaun, omuleții savurând una sau două porții, după apetit!





Castroanele Claudiei au avut plus de efect și am mâncat savurând o sticlă de vin roșu și apoi una de vin alb demidulce! Curată "destrăbălare", conform unui clasic! Gianny, venit ultimul, a rămas profund impresionat de ceea ce a găsit și s-a preocupat de foc până dimineață, după ce Cătălin, șeful-fochist, s-a retras la somn, la cort!




După 1 noaptea am stat lângă foc vorbind câte în lună și în stele, am râs de faptul că am pus corturile, dar preferam să stăm în jurul focului decât să dormim în ele, am admirat luna ieșită de după copaci și am tăcut când căldura bătea tare. Sunt de efect astfel de ieșiri tocmai pentru că vin în contrast cu restul zilelor și, dacă factorul de spontaneitate este ridicat, deja totul intra la capitolul "memorabil"!



Am dormit în sacul de munte, lângă foc. Eu și mulți dintre ceilalți. Muzica lui Constantin a răsunat toată noapta, până la crăpat de ziuă. M-a trezit un Coldplay pe la ora 5 și am văzut că băieții încă erau pe baricade la despicat firele în zece! Pe la ora 8 am făcut ochi încet, încet, leneși și mișcându-ne în reluare, hlizindu-ne din te miri ce! Gianny și Cătălin se ocupau de foc pentru că ne pregăteam asiduu de...




..tura a doua de cartofi copți, într-o formulă echilibrată: Alina - George - woman working, man watching, Vlad - Ioana - man working, woman watching!



Băieții au spălat vasele (Andrei și Gianny), au adunat lemne cu o iuțeală de nedescris, în timp ce alții (inclusiv eu!) stăteau și se relaxau sub aerul dimineții! Ce poți vrea mai mult de la viață într-un septembrie generos ca acesta?




Cătălin nu s-a despărțit de foc, afumându-se în timp ce a făcut micii și a supravegheat apa pentru mămăligă. Claudia i-a fost secundantă, făcând un sos cu praz (fiul cepei!) și smântână și mestecând de zor mălaiul cu brânza de burduf. Desigur, am mai avut parte de un regal culinar!




Nu ne mai venea să plecăm! Ne tot codeam, ne tot învârteam când pe o parte, când pe alta, ne mai afumam și pofta de părăsit marginea pădurii nu venea. Sprijiniți unii de alții pe sacii de dormit, pot spune că știm să ne relaxăm la fel cum știm să și muncim pe munte sau la bicicletă. Super încântată de ieșire, ca de obicei!




Am ridicat ancora în cele din urmă, am făcut o curățenie exemplară, am luat gunoiul cu noi, Constantin, Claudia și Andrei au sărit la craca de peste foc, am făcut obligatoriile poze de grup, ne-am regăsit moțatele cu roți și le-am verificat greutatea! Desigur, cei care au putut!





Uite așa s-a încheiat o ieșire cam spontană, făcută cu multă dorință de a pleca și cu lucuri care s-au așezat din mers. Toamna pare foarte promițătoare în continuare: să vedem ce-o să mai iasă!