DAN MITITELU - ADIO ŞI LA GARĂ! - expoziţie de fotografie la Institutul Francez Iaşi (1-30 iunie 2012)

“Înainte vreme oamenii noştri erau mari şi afişele acestora mici. Acum reclamele sunt enorme şi trecătorii minusculi. Cumpărăm ceea ce nu avem nevoie, trăim cum nu suntem şi murim ca şi cum nu am fost. Ni se spune că doar în matematică sau fizică mai există direcţie ori sens. În inimă şi minte, nu. Nici măcar în bun-simţ. Semenii nu se mai îndreaptă şi nu se mai privesc. Mişună sau colcăie, uitând fără să se mai uite.

Pentru cei aflaţi jos, Cel de Sus încă mai dă semne. De bunăvoinţă sau de fotogenie stradală – eficientă eugenie fără dictatură sau cremă. Eşantioane de mesaje ne întâmpină la tot pasul. Putem alege între mirare şi minunare, coincidenţă şi strategie, disonanţă şi armonie, ignorare sau contemplare. Paranoicul ţinteşte fixaţia, văzătorul îşi fixează o ţintă. Fotograful fotografiază.” 

Dan Mititelu – 12 mai 2012

Expoziţia este prezentată pe larg pe site-ul lui: AICI. 

Vernisaj: marţi, 5 iunie 2012, ora 19.30, Sala “Benjamin Fondane”, Institutul Francez Iaşi.

“Într-o lume care se prăbuşeşte sub povara rentabilităţii, invadată de sirenele devastatoare ale tehno-ştiinţei, ale globalizării, nouă formă de sclavagism, dincolo de toate acestea, prietenia şi dragostea există.”

Henri Cartier-Bresson – 2 aprilie 1998

Expoziție colectivă la Clubul Fotografilor cu tema - "În Vacanță" - 22 septembrie - 4 octombrie 2011

Prima mea fotografie într-o expoziție.

Mă simt ca un copil care a pătruns într-o cameră nouă. Adulmec mirosurile ascunse între perdele, intuiesc ce mobilă se ascunde după contururile de umbre și îmi fac loc să mă așez pe vreun colț de covor cu franjuri, ca să văd toată încăperea. Nu mă consider merituoasă în vreun fel, ci doar bucuroasă că mi s-a deschis un moment la acel răsărit și am fost prezentă. Cum ludic spunea George, verticalul din fotografie - "trebuia să fie acolo un om ca să iasă soarele"!

Sursa: Clubul Fotografilor.

7 decembrie 2010 - pur și simplu..."Dezgoliri"

Sunt oameni care contează pe lumea asta.

Sunt oameni care știu dintr-o privire să citească unde doare, să audă când urli surd.

Sunt oameni cu care crești, care te țin de mână când descrești, bătând în flux-reflux.

Sunt oameni care pur și simplu sunt pentru ca și tu să poți fi.

Pentru fiecare în parte există oameni la a căror bucurie rezonezi ca și cum ți s-ar întâmpla ție. Cum spune un scriitor într-o carte pe care o citesc acum: la sfârșitul a tot și a toate pe drumul fiecăruia, nu ideile contează. Niciodată! Doar relațiile, apropierile.

Fotografia și Ștefan, fratele meu: mare dragoste și multă pasiune, întrebări, răbdare, concept, ghinion, încăpățânare. Expoziția aceasta de fotografie este ca un copil ținut în pântec nouă luni de zile, crescut din nevoia de a crea și a lăsa lumina să descopere, să dezvelească, să multiplice alte scrisuri, să lase liberă o idee altoită pe femeie și carte. Două lecturi îmbinate, combinate, dezbinate, posibil vitale sau cum le prezenta Dan la vernisaj: citite pe diagonală, puse la cap, pe noptieră, așezate pe raft, făcând parte dintr-o colecție, recitite, neterminate, subliniate în citate, uitate, devenite esențiale, existând la singular sau la plural. O lectură posibilă, o înțelegere subtilă sau doar o delectare: cartea-femeie, femeia-carte. Două biblioteci inepuizabile la (re)citit.

(fotografie de Ștefan Abageru din Expoziția "Dezgoliri")

Sunt subiectivă. Am fost martoră parțială la gestația acestei expoziții și știu câte vitamine i-au fost administrate și câte ecografii i-au fost făcute, știu cât a durut să nu poți avea ce imaginezi în mintea ta, știu că travaliul nu este simplu, dar că rezultatul merită. Așa că mă bucur pentru tine, frate, frate, mă bucur că ai "născut" și "ai botezat", mă bucur că ai avut naș pe Dan, mă bucur că nu ai renunțat în ciuda a tot și a toate. Mă bucur că ți-ai coborât minunea în lumesc!

Pozele de la vernisaj - color - Ciprian Marinescu, alb/negru - Cătălin Pârău!

Toate pozele din expoziție se găsesc aici

1 august 2010 - BELCEȘTI - la pozat cu o mână de fotografi din Clubul Fotografilor

Duminică dimineață - trezirea la ora 4. Gară - tren spre Belcești. Grup - vreo 12 fotografi de la Clubul Fotografilor. Obiective - inspectarea potențialului fotografic al zonei plus o felie de timp frumos petrecut împreună. Motivație personală - curiozitate, pentru că nu am fost niciodată la astfel de ieșiri, dar vedeam din pozele puse pe blogul Clubului că erau tare interesante și meritau efortul. Răsăritul prevestea un timp frumos și ziua a confirmat bănuielile!

(poza de careu la 6 dimineața, în haltă la Belcești,

cu HTC Desire, nu cu orice telefon)

(Sorin Aruștei și șeful de trib, Ștefan)

(Octavian Barnea și Antoaneta Popa,

împărtășind Scufiței Roșii cum arată în poze)

(Marius Butuc și Cosmin Ivașcu)

(Ionuț Tabarcea și Cătălin Chiriloi, răcorindu-se)

(Stela, comercializând aparate, și George Vintilă)

(Cristina, veselă, și eu, la bronz intens)

Am bătut Belceștiul pe la biserici, la cimitir, la baraj, la partea crăpată din coada lui, la fostele complexe agricole dărăpănate, destul de deprimante, goale, jefuite de materiale, cu stâlpii care mai amintesc de ce a fost acolo înainte. Am stat la răcoare la un birt, unde viața era tare roz (fotografia este împrumutată de la Ionuț Tabarcea), apoi am înconjurat acumularea de apă până la "călugăr" (locul unde să dă drumul apei) în formație de 3 (eu, Marius și Cristina), și i-am susținut pe Ionuț și Cătălin vâslind în canoe.

Fotografic a ieșit cam așa:

De ultimă oră:

Clubul Fotografilor

"Lanterna Magică" (7)

Proiecţia de fotografii "Roşu"

Vineri, 6 august 2010, ora 21, Parcul Copou

Fotografii de: Daniela Abageru, Octavian Barnea, Cristian Bălţătescu, Radu Buema, Alin Chelariu, Alexandra Corneanu, Oana Damir, Adrian Gârneaţă, Smaranda Hristodorescu, Auraş Luchian, Andra Mircea, Robert Nemţanu, Cătălin Pârău, Iavi Rotberg, Mădălina Toderaşcu, Cristian Ţibu şi George Vintilă.

Organizator: George Vintilă.

Vor fi proiectate peste 100 de fotografii realizate de 17 dintre membrii Clubului.

3 iulie 2010 - 2 ani de Clubul Fotografilor - și o foto-sinteză asortată într-o Lanternă Magică

Uite că și fratele mai mic (dar mai activ!) al Clubului Cinefililor a mai adunat un an în tolba lui! Pasionați, doritori de a se întâlni cu Fotografia, căutând o normalitate exigentă cu sine însăși în "scrierea cu lumină", nu un refugiu, fotografii din acest club au curajul de a-și menține "pofta de imagine grăitoare". E un gest de respirat întreg, pe baza continuității unei minuni ce necesită extrem de mult efort! În ultima vreme nu am fost atât de des printre ei (spre rușinea mea!), dar le-am urmărit expozițiile miercuri de miercuri, în drum spre filmul de la Clubul Cinefililor, activitățile puse pe blog, am încercat să le respect cerințele de menținere în rândul lor, deși la nivel de prezență activă sunt restantă și parțial motivată în absențe. Oricum, mă bucur mult pentru ei, mă bucur și pentru mine (trebuie să recunosc!) și...mă bucur și pentru ieșenii care au văzut rezultatele pasiunii lor. Așa că -

Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a Municipiului Iaşi

Clubul Fotografilor

Lanterna Magică

- a 6-a pâlpâire -

Proiecţia de fotografii

"FOTO-SINTEZĂ"

Sâmbătă, 3 iulie 2010, ora 21

Parcul Copou

Fotografii de:

Daniela Abageru, Nicuşor Apostu, Radu Asiminicesei, Octavian Barnea,

Cristian Bălţătescu, Daniel Bejenaru, Eugen Brodner, Iasmina Calinciuc,

Iulia Chiraş, Liviu Chirica, Cătălin Chiriloi, Iulian Ciobănaşu, Anamaria Ciucanu,

Lucian Cocea-Lionescu, Alexandra Corneanu, Dragoş Crăescu, Irina Creţu,

Oana Damir, Cristian Gafiţescu, Adrian Gârneaţă, Ionuţ Ignat, Ovidiu Isare,

Cosmin Ivaşcu, Andra Mircea, Robert Nemţanu, Lucian Nistor, Carmen Parii,

Cătălin Pârău, Iolanda Popa, Alexandru Preutu, Octavian Purice,

Gheorghe Rotaru, Ecaterina Şchiopu, Mădălina Toderaşcu, Alexandru Toma,

Bogdan Toma, Cristian Ţibu, George Vintilă.

Organizator: Ionuţ Ignat.

Cu prilejul împlinirii a doi ani de foto-existenţă, Clubul Fotografilor deschide o nouă sesiune de foto-sinteză în Parcul Copou, de largă respiraţie, pentru minte, inimă şi dantură.

Între cerul înstelat deasupra noastră şi legea morală din noi, vor fi proiectate 190 de fotografii realizate de 38 dintre membrii Clubului Fotografilor.

http://clubul-fotografilor.blogspot.com/2010/06/foto-sinteza-in-parcul-copou.html

Pentru delectarea ochiului și a inimii într-o zi de sâmbătă, treceți prin Copou la ora 21! Sigur nu o să vă pară rău! "Ziarul de Iași" este de aceeași părere:

http://www.ziaruldeiasi.ro/mozaic/maraton-de-fotografie-in-parcul-copou~ni6g9l

15 ianuarie 2010 - Expoziție de fotografie în Copou - "Calendar eminescian"

Poate imaginile nu spun suficient fără cuvinte. Poate cuvintele nu spun totul fără imagini. Poate sunt numărate certitudinile și adevărurile sunt ținute în căuș de palmă. Poate nu reușim să înțelegem totul, dar ne străduim să simțim cât mai mult. Poate este nevoie să transmitem frumusețea surprinsă imperfect ca să re-umplem ulciorul. Poate numărul întrebărilor îl depășește cu mult pe cel al răspunsurilor. Poate nu încetăm să creăm mirări, căci e vitală privirea spre înălțime. Poate și căderea e un zbor.

Poate niciodată, nimic nu se termină și toate, de fapt, într-un mod indescifrabil, se continuă. Subteran. Subtil. Insesizabil. Esențial. Chiar și după 160 de ani.

Deși îl citez pe Cosmin Alexandru: "Avem o Românie. Fiecare alta.", cred că sunt unele puncte în care fragmentarul dispare și ne regăsim toți într-o "matcă identitară" (C.Rădulescu-Motru) în spațiile unor suflete ce au trecut dincolo de diferențe. Fără să sufăr de patriotism, mereu i-am văzut ca pe niște titani care au răsturnat ordinea zeilor de neînțeles pe Blaga, Brâncuși, Eliade, Cioran, Noica, Țuțea, Enescu, Stănescu, Luchian, Eminescu. Titanii au fost pedepsiți pentru cunoaștere și răzvrătire, dar nu uitați.

Eminescu nu a fost în preferințele mele. Cel puțin nu în liceu. La facultate l-am descoperit dens, profund, complex, depășindu-mi capacitatea intelectuală. Pasiunea regretatului prof. Dumitru Irimia putea face asta...Acum îl predau la școală. Ironic, nu? Și paradoxal! Pot doar să transmit ștafeta căutării esențelor care definește scrisul său.

Tocmai de aceea...

Extrase din cronica vremii:

"Acest Calendar conţine smântâna (ca să nu zicem crema) inteligenţei... din oraş. [...] Editorul crede a fi răspuns la o trebuinţă foarte simţită şi generală a poporului întreprinzând editarea acestui nou Calendar" (Mihai Eminescu)

http://clubul-fotografilor.blogspot.com/2010/01/expozitia-de-fotografie-calendar.html

16 decembrie 2009 - "Te uită cum ninge decembre..."

Bacovia e depresiv şi abisal. Fără îndoială! Dar în poemul Decembre totul respiră altă tonalitate, aşa cum şi oraşul acesta prăfuit de timp şi vremuri s-a schimbat la faţă în două zile: "Eu nu mă mai duc azi acasă.../Potop e-napoi şi nainte,/ Te uită cum ninge decembre.../Nu râde... citeşte nainte."
Iarnă autentică! Aşa cum de mult nu a mai fost în Iaşi. O iarnă ca în copilărie. Îţi vine să o strângi în toţi porii căci nu se ştie când va reveni în forma ei de ocean şi simţi nevoia să o sărbătoreşti!
Se spune că "Înotul se învaţă înotând, aşa cum iubirea se învaţă iubind." După călătoria mea iniţiatică pe gheaţă am să completez că...şi patinatul se învaţă patinând şi luând pământul la trântă, ca un Statu-Palmă-Barbă-Cot.
La patinaj - secţia "începători de-o şchioapă" - sunt două poziţii:
...cea orizontală, de contact, pentru verificarea temperaturii la sol şi pentru vânătăile care să ateste excesul de zel. Logic!

...şi se evoluează cu încredere spre cea verticală, recomandată pentru echilibru şi plăcerile avântului pe gheaţă, domesticită brusc sub patine.

Pentru o învăţare rapidă, recomand din inimă o cohortă de ştrumfi, căci nu sunt temători, nu îşi descompun în cap teama, nu calculează fiecare pas, ci se avântă cu capul înainte şi le iese bine de tot. Plus că au avantajul mersului pe role, ştiu să îţi predea lecţii de menţinere a echilibrului, de atenuare a impactului unei căzături: sunt BUNI profesori, plini de răbdare, pentru că este un joc dintr-o lume în care ei sunt stăpânii!

Dar să dăm şi un bobârnac iernii..."Ce cald e aicea la tine,/ Şi toate din casă mi-s sfinte, /Te uită cum ninge decembre.../Nu râde... citeşte nainte."

În mijlocul iernii şi al Parcului Copou se vor oferi:
- spre vizionare, peste 100 de fotografii toride;
- spre degustare, multe căni cu ceai fierbinte.