vineri, 29 mai 2009

29 mai 2009 - ani de liceu, cu emoţii la română...

Ştrumfii mei dragi, pe care în 2007 am fost nevoită să îi las în urmă la Economic 2 (dar care mi-au rămas în inimă), au absolvit şi vorbesc deja de facultate, de speranţe, de trecut şi amintiri preţioase, de tot ce s-a adunat bun şi rău...Am fost sincer emoţionată să fiu alături de ei, căci nu au uitat pauzele pe care le petreceam cu ei, cum vorbeam câte în lună şi în stele despre viaţă, cărţi, viitor, îndrăzneală de a visa aripi şi a zbura!


Este o clasă de care m-am ataşat enorm timp de un an cât le-am fost profă de română şi orele erau foarte savuroase când se încingeau discuţii şi începeau orgoliile "argumentative" să încolţească timid, dar sigur. Îmi pare rău că nu am putut continua drumul început împreună, dar nu le poţi avea pe toate în viaţă. Important, în cele din urmă, e cum măsoară sufletul trecerea prin timp şi ce oameni păstrează în sertarele lui.

Sper să le meargă din plin şi să nu uite lucrurile care contează!
Abraham Lincoln spunea:
"La sfârşit, nu anii din viaţa ta contează...ci viaţa din anii tăi".


Despre Marian îmi aduc aminte că s-a scuzat în stilul lui caracteristic la prezentarea unui eseu lucrat în echipă cu Alin. Mesajul îl păstrez pentru posteritate: "Vreau să vă informez k mâine nu o să reuşim să vă prezentăm eseul. Tot week-end-ul am umblat după medikmente pt Alin. Dar mai grav e k nu găsesc poezia. Sper k nu spuneţi "CE AMEŢIT!". În concluzie, putem prezenta după teză? Sper ca nota să nu fie de la 7 în jos. O zi bună.".
Mai jos este Marian, doi ani mai târziu.

Andreea a participat la concursul de Miss împreună cu Cătălin şi a luat locul întâi...se vede deja stofa de învingători printre ei!




Cam aşa erau copiii mari de astăzi acum doi ani de zile:
- într-o pauză la ora de sport


- memorabila ieşire pe Bucium când a plouat de ne-a făcut "ciuciulete", iar noi mâncam mici sub pătură sperând ca totuşi ploaia să se îndure de noi.




Să aveţi un drum cât mai generos în faţă! Şi un dram de noroc!

luni, 25 mai 2009

23 mai 2009 - două vieţi pe aceeaşi gamă - Anamaria şi Adrian

Şi uite că a venit şi momentul ca Anuţa, un om foarte drag inimii mele de doi ani de zile de când ne cunoaştem şi ne înţelegem aproape ca două surori, să spună un "da" simplu şi hotărât, discret şi senin, aşa cum este şi ea. Sâmbătă a fost o zi "coaptă"pentru momentul acesta şi a trecut aproape fără să o simt, pentru că totul a radiat de simplitate lila şi de bun gust în detalii, cu oameni deschişi şi petrecăreţi, veniţi din acelaşi motiv de "urare de temelie" pentru doi oameni într-adevăr frumoşi. Sper să aibă în faţă zări deschise, numai bune de cuprins cu dragostea lor!




Dacă tot am mers la nunta unui om deosebit, nu se putea să nu găsesc acolo alţii asemenea...Otilia şi Alina, precum şi "bijuterioara" de Andreea, care scrie cu sârg în ultima poză..


Şi istoria se va scrie de acum pentru ei în multe capitole curajoase şi cu surâs în loc de alineat...