29 mai 2009 - ani de liceu, cu emoţii la română...

Ştrumfii mei dragi, pe care în 2007 am fost nevoită să îi las în urmă la Economic 2 (dar care mi-au rămas în inimă), au absolvit şi vorbesc deja de facultate, de speranţe, de trecut şi amintiri preţioase, de tot ce s-a adunat bun şi rău...Am fost sincer emoţionată să fiu alături de ei, căci nu au uitat pauzele pe care le petreceam cu ei, cum vorbeam câte în lună şi în stele despre viaţă, cărţi, viitor, îndrăzneală de a visa aripi şi a zbura!

Este o clasă de care m-am ataşat enorm timp de un an cât le-am fost profă de română şi orele erau foarte savuroase când se încingeau discuţii şi începeau orgoliile "argumentative" să încolţească timid, dar sigur. Îmi pare rău că nu am putut continua drumul început împreună, dar nu le poţi avea pe toate în viaţă. Important, în cele din urmă, e cum măsoară sufletul trecerea prin timp şi ce oameni păstrează în sertarele lui.

Sper să le meargă din plin şi să nu uite lucrurile care contează!

Abraham Lincoln spunea:
"La sfârşit, nu anii din viaţa ta contează...ci viaţa din anii tăi".

Despre Marian îmi aduc aminte că s-a scuzat în stilul lui caracteristic la prezentarea unui eseu lucrat în echipă cu Alin. Mesajul îl păstrez pentru posteritate: "Vreau să vă informez k mâine nu o să reuşim să vă prezentăm eseul. Tot week-end-ul am umblat după medikmente pt Alin. Dar mai grav e k nu găsesc poezia. Sper k nu spuneţi "CE AMEŢIT!". În concluzie, putem prezenta după teză? Sper ca nota să nu fie de la 7 în jos. O zi bună.".
Mai jos este Marian, doi ani mai târziu.

Andreea a participat la concursul de Miss împreună cu Cătălin şi a luat locul întâi...se vede deja stofa de învingători printre ei!

Cam aşa erau copiii mari de astăzi acum doi ani de zile:
- într-o pauză la ora de sport

- memorabila ieşire pe Bucium când a plouat de ne-a făcut "ciuciulete", iar noi mâncam mici sub pătură sperând ca totuşi ploaia să se îndure de noi.

Să aveţi un drum cât mai generos în faţă! Şi un dram de noroc!