Prima mea fotografie într-o expoziție.
Mă simt ca un copil care a pătruns într-o cameră nouă. Adulmec mirosurile ascunse între perdele, intuiesc ce mobilă se ascunde după contururile de umbre și îmi fac loc să mă așez pe vreun colț de covor cu franjuri, ca să văd toată încăperea. Nu mă consider merituoasă în vreun fel, ci doar bucuroasă că mi s-a deschis un moment la acel răsărit și am fost prezentă. Cum ludic spunea George, verticalul din fotografie - "trebuia să fie acolo un om ca să iasă soarele"!
Sursa: Clubul Fotografilor.
2 comentarii:
Imaginea,excelenta, mi-a facut dor si de filmele noncolor.
Felicitari!
PS Pentru cei care se vor mira,alb si negru nu-s culori.
Trimiteți un comentariu