Înainte de a ajunge la Budapesta, am oprit la Pandorf, un sat cochet de cumpărături situat lângă Viena, cu un hotel lângă el, construit în ultimul an pentru turiştii care vin special pentru shopping. Lucrul interesant este că ne-am plimbat relaxaţi prin complex pentru că nu mai aveam bani şi nu eram stresaţi ce să alegem din sumedenia de produse scoase la reducere.
Budapesta - am văzut-o şi anul trecut în aprilie, dar nu strică o a doua vedere. Piaţa Eroilor, Bastionul pescarilor, podurile de peste Dunăre, Biserica Sfântul Ştefan, Palatul Parlamentului au fost opriri care mi-au făcut plăcere, pentru că timpul a fost cald şi capitala Ungariei arată superb în lumina apusului.
În drumul spre casă, nea'Tomiţă a spus un lucru foarte interesant: "în România e frumoasă sălbăticia din natură, dar sălbăticia din oameni te dezarmează: lipsa de ordine elementară viciază încercările de civilizare şi în cele din urmă îţi vine să renunţi...dar îţi spui că sigur se mai poate, cumva, şi îţi eşti dator să mai încerci".
Încercăm cât putem de tare să facem lumină în noi, să aducem în copii bunul-simţ de a fi altfel decât ce văd în jurul lor şi le strică firea. În optimismul meu, pe care uneori îl simt falimentar, nu încetez să cred şi să fac, dar o înmulţire de efecte pozitive ar prinde mult mai bine decât un pumn de intenţii încrâncenate. Aş vrea să mai trecem şi mai sus de stadiul de a pune temelie.
În drumul spre casă, nea'Tomiţă a spus un lucru foarte interesant: "în România e frumoasă sălbăticia din natură, dar sălbăticia din oameni te dezarmează: lipsa de ordine elementară viciază încercările de civilizare şi în cele din urmă îţi vine să renunţi...dar îţi spui că sigur se mai poate, cumva, şi îţi eşti dator să mai încerci".
Încercăm cât putem de tare să facem lumină în noi, să aducem în copii bunul-simţ de a fi altfel decât ce văd în jurul lor şi le strică firea. În optimismul meu, pe care uneori îl simt falimentar, nu încetez să cred şi să fac, dar o înmulţire de efecte pozitive ar prinde mult mai bine decât un pumn de intenţii încrâncenate. Aş vrea să mai trecem şi mai sus de stadiul de a pune temelie.
3 comentarii:
Fata frumoasa.
Cinste parintilor pe care ai vrut tu sa-i ai in acesta viata.
Sunt mama Mihaiului care cu Doyle a ajuns cam pe brinci in Moooooooooooooongolia lui.
Asta e o cunvorbire privata numai cu tine.
Greu am ajuns la tine.Penrtu ca e ciudat sa stai la taste si sa comunici. Pentru mine cel putin. Si ca sa ajung la tine am avut nevoie de ajutoare. Da am ajuns. atit am avut de zis. Mai precis..........Mihaiul asta chiar a fost nascut viu si a fost harnit cu lapate. Noape buna pui Daniela.
Fata frumosa.
Cinste celor care te-au primit in viata lor sa te cunoasca.Ai tai parinti. Am inteles cu matusa. E cam ca mine.
Sunt mama Mihaiului care a plecat undaeva cindava cu Doyle la Mooooooooooooooongolia lui.
Io stau si astept. E forte frumos ce fac io si ce faci tu.
Vă mulţumesc pentru cuvintele dvs. A fost o surpriză total neaşteptată să citesc rândurile sincere trimise mie.
Nu vă faceţi griji: Mihai ştie că nu este singur şi că noi, cei care îl citim, îi suntem alături, de departe. Gândurile noastre către el şi speranţa că va reuşi călătoresc mai repede decât Doyle (fără supărare, băiete!)pentru că nu au nici frâne, nici ambreiaj, ci viteza luminii. Fiţi mândră că aveţi aşa un fiu şi aveţi încredere în visul lui: lui Dumnezeu îi plac îndrăzneţii care vor să trăiască mai frumos şi o să îl ghideze. Sunt sigură de asta!
Vă îmbrăţişez din Iaşi şi bucuraţi-vă de aşteptarea aceasta căci va fi cu rooooooooooooade. Şi de asta sunt sigură!
Trimiteți un comentariu