25 iulie 2009 - PARISUL la picior (I)

Cum în program erau posibile 3 variante: Disneyland, Valea Loarei sau zi liberă în Paris, am ales-o pe a treia, căci am preferat să epuizăm cât mai mult acest loc până să ne întindem la împrejurimi. Oricum, e nevoie de multă vreme pentru câte îţi oferă acest spaţiu să faci.

Înarmaţi cu harta metroului, cu harta Parisului unde erau marcate obiectivele esenţiale, cu limba franceză din dotare, cu picioare pregătite pentru străbătut străzi, ne-am pornit la drum. Aveam să petrecem 12 ore, de la 9 dimineaţa până seara, marcând 15 obiective, mai multe decât ne propusesem iniţial. Sincer, te descurci foarte uşor cu harta şi cu întrebarea: francezii sunt foarte receptivi la turişti şi te direcţionează cu dragă inimă. Unul chiar ne-a condus personal la Universitatea Sorbona pentru a fi sigur că ajungem. De multă voinţă şi rezistenţă fizică e nevoie!

Grădinile Luxembourg - aici se află Palatul Luxembourg, actualul sediu al parlamentarilor francezi. Spaţiul larg, deschis alergătorilor, copiilor, pensionarilor care vor să se relaxeze, este un loc foarte tihnit în care moţăi imediat de la sunetul armonios al fântânei arteziene.

Panteonul - este o construcţie aflată în apropierea Grădinilor Luxembourg, fiind dedicată eroilor patriei, după ce iniţial a fost Biserica Sf. Genevieve, protectoarea Parisului. Andre Malraux, Victor Hugo, Marat, Voltaire, Rousseau, Mirabeau sunt înmormântaţi aici, Facultatea de drept este în dreapta, alături de Academia Franceză şi numele lui Cantemir se află pe frontispiciu. Grupuri de turişti se odihnesc pe trepte şi ascultă indicaţiile ghidului, fac poze şi toată lumea este absorbită de locuri.

Biserica Saint Etienne-du-Mont - adăposteşte moaştele sfintei Genevieve, în jurul cărora sunt plăcuţe de marmură cu mesaje de mulţumire de la oamenii care au simţit influenţa fastă a sfintei în viaţa lor.

Fântâna Saint-Michel - când am intrat pe bulevardul Saint-Michel, au început şi librăriile cu reduceri fenomenale. Nu m-am putut abţine şi am topit primii bani în Paris pe un album de fotografie superb al lui Brasai intitulat Paris (conţine fotografii din viaţa ascunsă a Parisului anilor '20-'40, multe pe timp nocturn sau ceaţă), pe care am dat doar 10 euro. Fântăna înfăţişează pe arhanghelul Mihail ucigând răul, un mit simetric celui pe care îl avem noi cu Sfântul Gheorghe.

Catedrala Notre-Dame - intraţi pe Ile de la Cite, deja se simte cum înaintezi mai greu, căci sunt mai mulţi oameni. Am stat timp de 10 minute la o coada de vreo 200 de metri până am intrat în catedrală, dar toată lumea stă ordonată, are timp, nu aplică tratamentul de "băgat în faţă". Despre Notre-Dame sunt prea multe de spus şi, mai mult ca sigur, fiecare ştie câte ceva: este un simbol pe măsură al Parisului şi a fost restaurată prin contribuţie publică, aşa cum tot din bani publici s-a făcut şi singura statuie a lui De Gaule din Paris. Ghida ne spunea cu o zi înainte că Parisul este un oraş foarte bogat, nu se poate contesta asta, dar este şi un loc unde se fac şi multe fraude, unde se jonglează cu banii lumii şi se pun la cale afaceri de care noi, cei mici, nici măcar nu bănuim. Nu degeaba spunea Arthaus-Bertrand în documentarul său, "Home" că "80% din bogăţia lumii este deţinută de doar 20% din populaţia ei".

Hotel du Ville - sau Primăria (sediul central - Parisul este împărţit în arondismente, fiecare cu primăria aferentă) - după ce am trecut Pont-Neuf de pe Ile de la Cite şi am admirat şi Trezoreria (La Conciergerie), ne-am odihnit picioarele pe mocheta albastră din faţa primăriei. Avea loc un concert câteva ore mai târziu şi locul era amenajat din vreme. Nu îţi mai venea să te ridici să pleci, ai tot fi stat acolo până prindeai rădăcini!

Centrul Pompidou - un monstru modern, care arată precum o uzină, cu intestinele de fier la vedere, foarte contrastant cu tot ceea ce văzusem până atunci. Sunt multe expoziţii de artă contemporană, mult vizionarism susţinut de profilul centrului.

ATELIERUL BRÂNCUŞI - bucuria maximă a zilei a fost pentru mine muzeul dedicat lui Brâncuşi, care se află exact lângă Centrul Pompidou. Intrarea este liberă, planul clădirii reeditând 4 dintre atelierele lui Brâncuşi, cu multe explicaţii şi opere expuse: este absolut dincolo de cuvinte să admiri toate acele stilizări de forme, acele esenţializări pentru care Brâncuşi a rămas în istoria artei, să îi vezi ustensilele de lucru şi să intuieşti o fărâmă din chinul de creaţie al acestui om ce şi-a ieşit din matca firească prin ceea ce a dat lumii.

Grădinile Tuilleries - preced coloana vertebrală a Parisului, adică Place Concorde-Champs Elysees-Arcul de Triumf şi sunt mult mai aglomerate decât liniştitele Grădini Luxembourg, pentru că aici este şi un parc de distracţii.

Place Concorde - cu obeliscul egiptean, fântânile arteziene şi figurile mitologice reprezentând oraşe alăturate Parisului, conţine o mare ironie istorică: aici a fost ghilotinat Ludovic al XVI-lea de către revoluţionarii francezi, după ce el îi spusese în prealabil creatorului ghilotinei să pună tăişul oblic, pentru că taie mai sigur. Îi dăduse acest sfat cu mult înainte de a se înfrunta personal cu tăişul ghilotinei. "Concorde" - împăcarea între oameni după atâtea atrocităţi reciproce.

Am mai văzut Turnul Saint-Jacques, Teatrul Odeon, Universitatea Sorbona, Biserica Saint-Merry, Palatul Coligny. Am bătut şi cei 3 kilometri de magazine de pe Rue Rivoli, care merge paralel cu Muzeul Louvre. Reduceri peste reduceri, preţuri mari la firme mari, aglomeraţie acolo unde totul era mai accesibil, bistro-uri cu lume savurând o cafea, o brioche şi vizionând spectacolul străzii. La ora 22 seara ne-am întors frânţi la Port Orleans, unde eram cazaţi la hotel, şi planificam plecarea a doua zi la fel de dimineaţă. Aveam un traseu dens şi pe următoarea zi!