La Catedrala din Reims am ajuns pe o vreme cam închisă. Când am coborât din autocar, a început să plouă. Am intrat în catedrală şi, când am ieşit, se oprise. Mai mult un "de-a v-aţi ascunselea" cu noi ca să ne taie avântul.
Am regăsit în Reims aceeaşi monumentalitate gotică pe care nu mă satur niciodată să o admir şi să o fotografiez, aceeaşi senzaţie că îţi cade cerul pe umeri de pe arcadele frânte, că ţi se rupe gâtul încercând să te întorci în toate direcţiile pentru a cuprinde vizual şi mental piatra disciplinată grandios spre Dumnezeu. Trebuie să mai remarc lucrările lui Marc Chagall şi sculpturile cu îngeri.
Am regăsit în Reims aceeaşi monumentalitate gotică pe care nu mă satur niciodată să o admir şi să o fotografiez, aceeaşi senzaţie că îţi cade cerul pe umeri de pe arcadele frânte, că ţi se rupe gâtul încercând să te întorci în toate direcţiile pentru a cuprinde vizual şi mental piatra disciplinată grandios spre Dumnezeu. Trebuie să mai remarc lucrările lui Marc Chagall şi sculpturile cu îngeri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu