Viena este un oraş cum rar găseşti. Ziua pe care am petrecut-o în ea m-a convins să revin, căci are să-ţi dezvăluie atâtea: istoria ei patronată de regina Maria Tereza şi Franz Joseph, muzeele de istorie, palatul Hofburg, Grădina Zoologică, Opera, Catedrala Sfântul Ştefan, primăria, Parlamentul şi numeroasele urme ale muzicii clasice. Efectiv nu ai timp suficient pentru toate: te înfrupţi vizual şi îţi promiţi un retur de şedere prelungită.
După un tur cu autocarul peste Dunăre, am fost lăsaţi să străbatem oraşul la picior, prin centrul său turistic forfotind de lume. Mozart te întâmpină la intrarea în parcul ce duce spre bulevardul Operei, de unde ajungi uşor la Catedrala Sfântul Ştefan, înconjurată de terase, magazine şi "tapetată" cu mimi împietriţi care vor să refacă fărâme din atmosfera apusă a Vienei.
De la mic la mare, toţi se desfată cu atmosfera din jur într-un huzur liniştit, poate chiar uşor vinovat faţă de zbuciumul de supravieţuire din alte colţuri ale lumii.
Parlamentul este foarte impozant, iar despre Primărie spui că este un muzeu la cât de somptuos se ridică deasupra copacilor parcului ce o preced. Spaţiul public este unul calm, parcurile gem de lume care stă pe iarbă, se odihneşte, citeşte ziarul şi păstrează o curăţenie lucie. Austria mi s-a părut că bate recordul la curăţenie, chiar şi Germania pălind în faţa ei.
Partea a doua a zilei a fost pentru Palatul Schonbrunn, aflat la 2 paşi de Grădina Zoologică. Construcţia este grandioasă, cu peste o mie de camere, deoarece împăratul Leopold a vrut să facă din el un adevărat rival al Versailles-ului. Turul imperial costa 9 euro şi se vizitează cam 25 de camere, putând să-ţi faci o imagine despre stilul de viaţă fastuos al clasei regale. Dacă vrei să aprofundezi, poţi opta pentru turul extins.
În spate se găsesc frumoasele grădini cu forme geometrice din straturi de flori, copacii tăiaţi în stil francez pentru a fi liberă perspectiva asupra palatului şi Panteonul cu statui imitând zeităţi greceşti. Atât austriecii, cât şi francezii au un respect deosebit pentru greci şi semne ale acestei admiraţii se regăsesc în toate urmele arhitectonice şi de sculptură majore.
În grădini te poţi odihni după atâta minunare, fie în poziţia verticală, fie în cea...orizontală.
Înainte de a ajunge la hotel, am oprit la un restaurant cochet şi ciudat: avea citate în drumul spre toaletă, imagini cu maşini şi locomotive cu aburi, alb-negru, de spuneai că mergi spre o expoziţie de fotografie. În spatele restaurantului era o "glumă" locală: o wc din lemn, cum avem şi noi la ţară, a cărui uşă se deschidea din 3 în 3 minute şi înăuntru era o păpuşă imitând un om stând să îşi facă nevoile. Păpuşa spune ceva în în legea ei, că eu nu înţeleg o iotă de austriacă şi apoi te scuipa pentru că ai deranjat-o. Puţină intimitate totuşi!
Ziua s-a încheiat într-un apus lent, ca şi cum soarele ar fi fost obligat să plece, nu asta i-ar fi fost datoria. Într-un fel, era în asentimnetul nostru căci nici noi nu prea ne dădeam despărţiţi de aerul vienez.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu