2-6 aprilie 2012 - Şcoala ALTFEL: teatru la Ateneul Tătăraşi, excursie la Hadâmbu şi Cetăţuia, concurs de poezie, ieşire în Grădina Botanică, zumba cu Paul

”Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să poți să vezi foarte departe.” spune Constantin Brâncuşi cu modul lui specific de a esenţializa adevărurile găsite, aşa cum făcea cu formele cărora le dădea naştere din marmură, bronz sau piatră.

ŞCOALA ALTFEL - un experiment (încă unul!) în sistemul de învăţământ, interesant ca idee, costisitor de pus în practică la nivel de efort de proiectare, de implementare, de costuri, de diversitate. Nu imposibil însă! Mi-a plăcut ideea activităţilor care să înlocuiască liniaritatea zilelor de la şcoală şi, desigur, am optat pentru ieşiri, pentru schimbarea spaţiului şi a conţinutului lucrurilor propuse spre contact. Nu am urmărit predarea anumitor lucruri, ci doar expunerea ştrumfilor la anumite experienţe, unele obişnuite, dar receptate altfel, altele total noi.

Activităţile mele preferate au fost cele legate de excursii, de mişcare, de comunicat dincolo de spaţiul convenţional al şcolii, desigur! Pe 5 aprilie 2012 clasele a VIII-a au vizitat Grădina Botanică împreună cu mine, cu prof. Lăcrămioara Vlădilă şi prof. Alina Amariei. Au mai fost ei prin Grădina Botanică, dar am vrut să fie puţin altfel ieşirea: am făcut un traseu scurt de ocolit lacul prin pădure, ne-am cocoţat prin copaci (mai inhibaţi la început, ştrumfii au prins curaj şi au devenit hliziţi şi liberi, aşa cum îi place să îi văd), ne-am oprit la popasuri, am făcut poze pe un soare tare darnic, ne-am întâlnit cu alte două clase de a V-a din şcoală şi la izvor ni s-a înfundat drumul pentru vreo oră. De ce?

DANS! Ne-am încins la salsa, la bachata şi la paşi învăţaţi la zumba, o parte din ştrumfe ne mai văzuseră pe mine şi pe Georgiana în excursia din Ceahlău şi erau puţin familiarizate cu o serie de mişcări. A prins atât de bine interludiul acela, cu muzica de pe telefonul Georgianei, pe care o aveam de la cursurile de salsa, cu explicat figurile simple şi executat cu voie bună, în rând, sub ochii oamenilor care treceau spre izvor şi se înfruptau vizual din dansul nostru, întâmplat pe nepusă masă: exceleeent! După aceea, ne-am adunat la o îngheţată cu semne vădite de primăvară în jur, am adăstat la soare pe băncile din Parcul Expoziţiei şi am vorbit de viitor, pasiuni, sfârşit de gimnaziu, liceu, planuri şi vise lor!

Altă activitate de acelaşi fel, dar mai extinsă, a fost pe 3 aprilie 2012: excursia de o zi cu clasa la care sunt dirigintă (VI A) la Mănăstirea Hadâmbu, Mănăstirea Cetăţuia şi la Parcul Dendrologic de la Hadâmbu. Nu am mers singuri, ci ne-au însoţit prof. Cristina Barnea împreună cu clasa ei, prof. Cristian Pintilie, prof. Diana Năsturaş. Ziua a fost ochioasă-foc şi ştrumfii s-au comportat foarte bine în incinta locaşelor de cult, au primit napolitane de la călugări, au ascultat istoria mănăstirilor relatată de ghizi, s-au dat în scrânciobele de la lacul populat cu lebede, au admirat animalele din mica grădină zoologică de la Hadâmbu şi au debordat de energie. Mă aşteptam la probleme de disciplină, dar nu am avut "plăcerea" lor: e aşa bine fără ele! (Paul cu tricoul roşu a opus rezistenţă donării mesajului alb-albastru, dar am eu ac de tricoul 'mnealui!)

O felie separată din mine merge către ştrumfii mei de la şcoală, căci cred în schimbările şi în creşterile lor, atâta timp cât sunt cu mintea destupată, citesc, ascultă, îşi pun întrebări şi nu trec toate pe lângă ei precum acceleratul. Nu e simplu să îi convingi că valorile se ascund în altă parte nu în bani şi averi făcute peste noapte, că mulţumirea de sine de a-ţi fi depăşit propriile aşteptări, de a fi crescut ca OM drept şi nu strâmb, iubind şi lăsându-te iubit, cunoscând şi lăsându-te cunoscut, este net superioară măruntelor bucurii de a-ţi fi luat o haină nouă sau un telefon de ultimă generaţie.

Ce învaţă ştrumfii din ieşiri de genul acesta? Că televizorul şi calculatorul pot fi UŞOR înlocuite cu ceva mult mai sănătos şi mai dătător de amintiri plăcute, de creştere interioară, de râsete şi de socializare. Citeam pe un blog că "acolo unde este un televizor deschis, se află cineva care nu citeşte şi este mai sărac"...aş putea să completez că este şi cineva amorţit. Ştrumfii mei sunt astfel mai bogaţi cu o experienţă frumoasă şi sper să înveţe singuri cum să îşi îndrepte antenele spre altele de acest gen în viitor! Plus...nu poţi proteja ceva (natura!) dacă nu te convingi că merită! Parcul dendrologic de la Hadâmbu este făcut din stejari seculari, ţin pământul să nu alunece şi par fantomatici şi distinşi pe coastele dealurilor: deosebită privelişte!

Pe locul 3 la activităţi a fost Zumba Atomic pe 6 aprilie 2012. Am strâns în 2 zile 30 de ştrumfi curioşi de zumba, căci m-au tot auzit pe mine la şcoală vorbind de ea, au văzut înregistrări şi poze pe internet şi pe blogul meu şi voiau neapărat să înveţe şi ei Ai se eu te pego. Paul a fost receptiv la idee şi şi-a dat acordul cu două zile înainte, s-a rezolvat şi cu sala, surpriza cu căpşunile am pus-o la cale cu o seară înainte şi ne-am simţit bine transpirând pe ritmuri săltăreţe, ascultând şi un tango şi apreciind zumba drept o treabă cu muncă şi voie bună totodată. Am simţit entuziasm de la ei şi interes de a continua: au avut contact cu o nouă lume, dacă o vor mai vizita depinde de ei. Eu am deschis uşa!

4 aprilie 2012 a însemnat un Concurs de poezie religioasă organizat împreună cu prof. Cristina Barnea şi cu elevii de gimnaziu. Copiii aplică sistemul mimetic. Sunt şi precoci pentru că trăiesc într-o epocă a vitezei în care calitatea umană este declasată de prea multe aspecte neimportante. Cu atât mai mult cred că trebuie să li se arate în permanenţă că dincolo de zidurile obişnuinţei se află şanse ce aşteaptă a fi luate de mână şi că îşi sunt datori să încerce să se întindă fiecare în parte către una. Dimensiunea de mici artişti prin recitare este una pe care unii sunt dispuşi să şi-o exploreze şi atunci le oferim contexte pentru ea.

Teatrul a fost în prima zi de Şcoală Altfel - 2 aprilie 2012 s-a petrecut la Ateneul Tătăraşi şi programul realizat de prof. Alina Răduianu cu elevii talentaţi din şcoala noastră. Am văzut 4 piese de teatru (Cănuţă, om sucit, Inspecţiune, Snow White and the seven terrorists, Vreau să ajung actor mare), ştrumfi cântând la fluier conduşi de prof. Ciprian Juncă, 2 fete campioane la junioare prezentând numere de gimnastică ritmică, o elevă evoluând pe dansuri latino. Ne-am deplasat pe jos de la şcoală cu 300 de ştrumfi, dar nu au fost incidente şi majoritatea s-a comportat civilizat (exceptând scurtul moment de debandadă de la Spitalul Sfânta Maria, când s-au întins pe toată strada, căci nu mai aveau răbdare să îşi povestească una, alta). Mai ridici tonul, reinstaurezi disciplina şi obţii normalitate!

A fost o săptămână destul de obositoare, dar a meritat să ne stresăm pentru ei, căci activităţile de genul acesta le vor rămâne în memorie şi vor învăţa ceva (sper!) prin exemplul implicării pe care l-au văzut. Măcar unii dintre ei!