sâmbătă, 25 aprilie 2015

13-14 aprilie 2015 - OLANDA - AMSTERDAM și nebunia liberă a unui oraș multiplu

"Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia 
să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă." 
(Mădălina Dumitrache)

"I put my heart and my soul into my work and lost my mind in the process." 
(Vincent van Gogh)

       Dacă Amsterdamul ar putea vorbi, cu siguranță ar povesti încântarea maximă cu care l-am tratat în cele 2 zile cât l-am bătut în sus și-n jos! Prin secolul al XIII-lea se pot identifica originile orașului - se crede că pescarii ce locuiau pe râul Amstel au construit un pod chiar înainte ca apa să se verse în golful IJ. Zona a început să fie inundată des, așa că la pod s-au pus niște uși de lemn ce serveau ca un baraj în calea apelor. Numele orașului provine de la râul Amstel și de la barajul (dam) construit pentru a ține piept apelor. Cea mai veche atestare documentară a "Barajului de pe Amstel" (Aemstelledamme) datează din anul 1204.

       În jurul anului 1300 episcopul de Utrecht a dat drepturi de oraș Amsterdamului. După moartea acestui episcop, Contele Willem al III-lea a moștenit Amstelland, iar de atunci Amsterdam a fost parte a Olandei. Conform unor legende pe data de 12 martie 1345 s-a produs miracolul din Amsterdam, iar orașul a devenit un important loc de pelerinaj și s-a dezvoltat în mod accelerat datorită pelerinilor. În timpul secolului al XV-lea, Amsterdam a devenit grânarul țărilor din nord și cel mai important centru comercial din Olanda.

       Secolul al XVI-lea a adus răscoala olandezilor împotriva regelui habsburg Philip al II-lea de Spania din cauza lipsei de putere politică a nobilimii locale și din cauza intoleranței religioase a spaniolilor. Deși Amsterdam a început războiul de partea spaniolilor, în 1578 a întors armele și s-a aliat cu William I de Orania, iar răscoala a dus la Războiul de 80 de ani și la independența Olandei. Unul dintre rezultatele războiului a fost că intoleranța religioasă a spaniolilor a făcut loc toleranței olandeze, iar oamenii au căpătat libertatea de a crede în ce doreau, existând o minoritate catolică și o majoritate reformată și protestantă.

        În secolul al XVII-lea o srie de războaie religioase au izbucnit pe întregul continent și mulți oameni și-au căutat refugiu în Amsterdam. Evreii bogați din Spania și Portugalia, comercianții prosperi din Antwerp și hughenoții din Franța s-au refugiat în Amsterdam în căutarea siguranței. Secolul al XVII-lea a inclus epoca de aur a orașului: vapoare din Amsterdam au navigat până în America de Nord, Indonezia, Brazilia și Africa, comercianții din Amsterdam au finanțat expediții în toate colțurile lumii și au pus bazele viitoarelor colonii olandeze, Rembrandt a pictat în acest secol, iar orașul s-a extins în jurul canalelor sale tot în această perioadă. Amsterdam a devenit cel mai important port din Europa și centrul financiar al lumii.





        În secolele XVII-XVIII, Amsterdam era un oraș în care emigranții formau majoritatea, iar mulți dintre ei erau nemți. Impactul enorm al acestor emigranți nemți este vizibil și astăzi în numele de familie ale olandezilor care sunt în marea majoritate de origine germanică. Integrarea emigranților s-a produs treptat și în mod firesc, orașul fiind în plină dezvoltare și având nevoie de forță de muncă. Consiliul orășenesc era format din oameni cu origini diverse: olandezi, nemți, flamanzi, francezi sau scoțieni, iar Amsterdam a devenit unul dintre cele mai bogate orașe din lume, populația crescându-i de la 10.000 în jurul anului 1500 la 200.000 în jurul anului 1700. O altă explozie demografică s-a petrecut în secolul XX înainte de Al Doilea Război Mondial, ajungând la aproape 800.000, după care a devenit aproape constantă până în azi.

     La începutul secolului al XIX-lea a existat o perioadă de declin în prosperitatea Amsterdamului, deoarece războaiele cu Marea Britanie și Franta și-au arătat urmările negative. După 1815, odată cu fondarea Regatului Olandei, lucrurile au început să se îndrepte. Revoluția industrială a adus un influx de muncitori de la țară în Amsterdam, această migrare având loc pe fondul creșterii popularității socialismului în oraș. Autoritățile au încercat să împiedice ascensiunea socialiștilor prin violență, iar între 1880-1890 lupte de stradă între socialiști și forțele de poliție aveau loc foarte frecvent.

      Sfârșitul secolului al XIX-lea este deseori numit a doua epocă de aur a Amsterdamului, deoarece au fost construite muzee și alte clădiri noi, printre care Centraal Station (gara centrală) și Stelling van Amsterdam, un inel unic de 42 de fortificații și teren care putea fi inundat pentru a apăra orașul împotriva unui atac. În timpul Primului Război Mondial, Olanda și-a păstrat neutralitatea, dar Amsterdamul a suferit din cauza lipsei de alimente. În 1932 a fost terminat un baraj către Marea Nordului, iar în spatele acestuia s-a format un lac. Pentru prima dată în istoria sa, Amsterdam nu mai avea deschidere la mare.

     În Al Doilea Război Mondial naziștii au ocupat orașul și peste 100.000 de evrei au fost deportați. Printre aceștia se afla și celebra Anne Frank care are o casă memorială în oraș. Revoluția culturală din anii 1960 și 1970 a făcut din Amsterdam centrul magic al Europei, deoarece folosirea drogurilor ușoare a fost tolerată și acest lucru a transformat orașul într-o destinație preferată pentru hippie. În prezent Amsterdam continuă să prospere datorită noilor tendințe economice, orientate spre servicii și nu spre industrializare.






          Herengracht, Keizersgracht și Prinsengracht sunt cele trei canale principale din Amsterdam, care formează un cerc în jurul orașului și unde se întâmplă cele mai multe evenimente notabile. Cu peste 150 de clădiri monumentale și la fel de multe poduri, Amsterdam ne-a înghiontit să îi explorăm excentricitățile care împânzesc cei aproape 100 de kilometri de canale și ne-a captivat imediat!






     Muzeul Național (Rijksmuseum) aflat în Piața Muzeului (Museumplein), Coster Diamond, fabrica și muzeul de diamante din Amsterdam, Muzeul Van Gogh, arhitectura clădirilor (Magna Plaza), Muzeul figurilor de ceară Madame Tussaud din Piața Dam, Nemo, centrul de știință pentru copii - toate au fost motive suficiente pentru a aloca Amsterdamului mai mult timp decât celorlalte locuri vizitate în Olanda. Chiar și în condițiile unei liste consistente și a unui timp generos aflat la îndemână, tot am fost nevoiți să ne selectăm prioritățile pentru că...tihna din jurul nostru era de-a dreptul contagioasă! Nu vorbim de lene, ci de o relaxare crescută în jurul vieții bune, în jurul bucuriei de a te lăsa asaltat de plăcerile imediate, de a închide zumzetul interminabil al grijilor și de a celebra momentul prezent, irepetabil, printr-o filă citită dintr-o carte întins pe caldarăm ca șopârla la soare, printr-un Noroc! dat din toată inima la o terasă în centru, printr-o legănare într-un hamac, printr-o plimbare lentă pe canale. Totală desfătare!!! 





          Singurul loc vizitat pe interior a fost Muzeul van Gogh, în rest am preferat să străbatem orașul și să ne lăsăm surprinși de ceea ce descopeream în el. Palatul Regal era situat în Piata Dam, exact în centru, și a fost inițial construit pentru a servi drept clădire a primăriei și pentru magistrații din Amsterdam. În secolul al XVII-lea era cea mai mare clădire din Europa. Palatul Regal este unul din cele trei palate pe care statul olandez le-a pus la dispoziția casdei regale printr-o hotărâre a parlamentului și este folosit pentru evenimente oficiale, vizite la cel mai înalt nivel, recepția prilejuită de Anul Nou. 

       Piața Dam este cea mai cunoascută piață din Olanda. Satul de pescari care s-a transformat ulterior în Amsterdam a luat ființă în 1270 chiar în locul unde am găsit amplasată Piața Dam. Acolo s-a construit un baraj pentru a bloca cursul râului Amstel, iar Piața Dam a devenit mai apoi locul în care se reunea întreaga comunitate pentru ceremonii și evenimente importante. Monumentul Național din Piata Dam este dedicat libertății și constă dintr-un obelisc impozant de culoare alba decorat cu figuri alegorice. A fost înălțat în 1956 în amintirea eroilor olandezi morți în cel de-Al Doilea Război Mondial și adăpostește 12 urne: fiecare conține o mână de țărână din cele 11 regiuni ale Olandei și una din Indonezia, fostă colonie olandeză.

       Bloemenmarkt este singura piață plutitoare de flori din lume. Aflată între Muntplein și Koningsplein, a fost înfințată în 1862 și deține o mulțime de florării și de magazine ce comercializează plante de grădină și standuri cu suveniruri. Deși localnicii fac și ei cumpărături în piață, ea se adresează în special turiștilor. Noi ne luaserăm deja bulbi și flori de la Keukenhof, așa că am încercat să ne abținem...cu greu!






      De Wallen este Cartierul Roșu al Amsterdamului, zona din oraș dedicată prostituției legalizate, care se întindea pe câteva canale și străzi, până în partea de sud a Gării Centrale. Mai mult de 100 de garsoniere sunt închiriate de către prostituate, care își atrag privitorii din spatele ferestrelor iluminate în roșu. Este cunoscut faptul că Amsterdamul are și servicii de escortă, bordeluri și sexy cluburi, unde prostituția apare trecută în meniu! Noi ne-am aventurat pe un culoar luminat în roșu și am tras cu ochiul în apartamentele în care se aflau fetele frumoase, înalte, unele chiar coborâte parcă din revista Playboy, prezentându-și nurii trecătorilor și ademenind cu farmecele lor! Unele străduțe laterale adăposteau firme luminoase de cluburi frecventate de fețe de interlopi, așa că nu ne-am hrănit curiozitatea mai mult decât ni s-a părut necesar. Poliția patrula în zonă și lucrurile păreau intrate într-un firesc greu de tradus pentru cei veniți din țări conservatoare. De la magazinele de jucării erotice la cele de droguri ușoare toleranța și libertatea de experimentare a plăcerilor erau lăsate să se manifeste în deplin cadru legal.  

   Ironic ni s-a părut faptul că în Cartierul Roșu se afla și cea mai veche biserică gotică din oraș, Oude Kerk, fix unde se termina alea pe care am străbătut-o și noi. Sacru și profan legate între ele!





   Rembrandt - Rondul de noapte coborât în sculptură într-o piață plină de magnolii! Rembrandt a trăit în epoca numită "vârsta de aur olandeză", perioadă în care cultura, ştiinţa, comerţul şi influenţa politică a Olandei au atins apogeul. A fost autorul a 600 de picturi, 300 de gravuri şi peste 2.000 de desene, stăpânind tehnica de clar-obscur și fiind "singurul pictor care şi-a putut permite să amestece noroiul cu strălucirea ochilor, focul cu cenuşa sau să facă culorile să strălucească proaspăt, ca o floare, pe giulgiul mortuar roz sau bleu deschis" (Élie Faure). Tabloul Rondul de noapte (1642), considerat astăzi o capodoperă, a constituit la vremea sa un scandal: comandantul Frans Banning Cock ar fi dorit să iasă mai mult în evidență în acest uriaș tablou, dar Rembrandt s-a concentrat mai mult asupra acțiunii înseși decât asupra înfățișării figurilor. Tema se găsește în defilare, în mișcare, în acțiunea neobișnuită, și nu tabloul colectiv tradițional al unui grup. Contraste de lumină și culoare, jocul umbrelor leagă figurile între ele, alcătuind parcă din acestea o compoziție de lumini. "Vrăjitor, Rembrandt e capabil să facă din noapte zi." (Eugène Fromentin). Prin analiza cu raze Roentgen realizată în 1975 s-a dovedit că lacul, menit să protejeze opera ce înfățișează o acțiune care se desfășoară la lumina unei după-amiezi târzii, se închide cu trecerea timpului, producând iluzia unei scene nocturne.

      Ocupând partea de nord-est a Pieței Muzeelor, Rijksmuseum este cel mai important muzeu de artă și istorie al Olandei. Colecția expusă numără peste un milion de artefacte datând din secolul al XIII-lea încoace. Timp de decenii, colecția a fost găzduită de clădiri din întreaga țară, până în anul 1876, când arhitectul Pierre Cuypers a câștigat un concurs de design și a început constructia Rijksmuseum. Inaugurat în 1885, muzeul expune în prezent peste 8.000 de lucrari, cele mai faimoase fiind tablourile lui Rembrandt, Frans Hals și Johannes Vemeer. Neavând suficient timp la dispoziție și pentru Rembrandt și pentru Van Gogh, am ales să îl vizităm pe al doilea pe îndelete. 






      "Oamenii cred că organele cu care gustăm arta se formează de la sine ca limba și palatul gurii, că opera de artă poate fi judecată cum judeci mâncarea. Ei nu înțeleg că e nevoie de o cultură cu totul deosebită pentru a te ridica la adevărata desfătare artistică. Omul de rând e mulțumit dacă vede că se petrece ceva pe scenă, omul cultivat vrea să fie emoționat, iar cel cu adevărat instruit e satisfăcut numai dacă are la ce reflecta." (Goethe) 

      Aflat în partea de nord-vest a Pieței Muzeelor, Muzeul Van Gogh este locul în care este expusă cea mai mare colecție de tablouri și de scrisori aparținându-i artistului. Găzduit de o clădire cu patru etaje proiectată de către Gerrit Rietveld în anii ’70, muzeul deține și 200 de tablouri din perioada post-impresionistă olandeză. Expuse în mod cronologic, operele de artă oferă o incursiune în stilul lui Van Gogh, iar al treilea etaj conține informații despre viața lui agitată și despre eforturile făcute pentru înapoierea tablourilor sale. Am adăstat mai bine de o jumătate de zi printre creațiile lui arhi-cunoscute și mai puțin știute, am citit pasaje din corespondența cu fratele său, Theo, am filozofat pe marginea citatelor evidențiate pe pereți și am ieșit din muzeu cu mintea plină de ideile, culorile, frumosul visceral resimțit de acest artist. Probabil că suferința altoită pe viața sa i-a deschis un orizont pe care doar arta l-a putut exorciza!   



       Canalele Amsterdamului au fost construite în secolul al XVII-lea pentru a controla debitul râului Amstel și pentru a adăuga hectare de uscat orașului. Negustorii prosperi din Amsterdam au descoperit curând că aceste canale erau ideale și pentru a-și expune reședințele, așa că le-au populat malurile cu case. O călătorie la bordul unei ambarcațiuni de-a lungul unuia dintre cele 100 de canale sau la pas/cu bicicleta pe marginea lui oferă șansa vizualizării arhitecturii tradiționale olandeze. Străjuite de ulmi și de tei, traversate de peste 1.000 de poduri, canalele adăpostesc nu mai puțin de 2.000 de case-ambarcațiuni. 





     Casele pe apă dețin propria adresa, întocmai cum au clădirile care se află peste drum. Apartamentele plutitoare pot fi închiriate pentru o vacanță petrecută pe apă, sunt mult mai spațioase decât camerele de hotel, nu au vecini și dețin bucătărie echipată cu tot ce trebuie. Dezavantajele țin de faptul că nu sunt ieftine și se pot legăna în ritmul traficului infernal de pe canalele mai aglomerate, până la 16 ore pe zi. Majoritatea canalelor sunt liniștite și lipsite de aglomerație, așa că experiența trăirii într-o astfel de casă devine repede plăcută. Ar fi fost interesantă o asemenea opțiune de cazare în zilele cât am stat în Olanda!




    Amsterdamul ne-a întins un zâmbet laaarg pe față și nu ne-a dezamăgit nici măcar o secundă! Toate excentricitățile lui și curiozitățile liberale ne-au încântat sufletul de călători și ne-a făcut să ne dorim o revenire grabnică în anii ce vor urma, pentru că tihna are o formă de manifestare superlativă în acest oraș!




       Ne-am încheiat cele 2 zile de Amsterdam la un restaurant cu specific olandez unde ne-am felicitat pentru alegerea de a vizita o țară atât de densă cultural și de surprinzătoare în toate compartimentele civilizației și ale bunului simț/gust. Ce-ar mai fi mers vreo câteva zile...



      Biesbosch - cazarea noastră a fost într-o căsuță dintr-un sătuc turistic gândit pentru așa ceva! Ne-au plăcut la nebunie pereții-ferestre, iepurii și rațele care se plimbau nestingheriți pe iarba de afară, liniștea și curățenia, florile ieșind să coloreze atmosfera și bunul gust al organizării. Chiar dacă am trăit o întreagă aventură pentru hârtie și saci de gunoi, am rezolvat-o până la urmă în stilul nostru românesc, dar am găsit și lucrurile de curățat în...debaraua cazării! A fost o incursiune cu multă valoare adăugată, cu multe lecții de "Așa da!" și pot spune că Olanda mi-a stârnit admirația din multe puncte de vedere!






Niciun comentariu: