"...să dai râsul, să-ţi trăieşti avânturile, să înhaţi raza de bucurie care fuge..."
După ce am revenit din Turcia, duminică, dis-de-dimineaţă, am aflat de un eveniment zumba de care Paul îmi spusese înainte să plec, dar eram sigură că nu îl prind. Norocul meu: seara, la ora 19.00, puteam să revin în circuitul zumba, să revăd fetele, să o salut pe adorabila de Dudu (pentru care aveam şi o surpriză!), să constat că lumea mai plecase în concedii şi Paul ne dusese dorul (nu o spune el direct, dar ştim noi mai bine!). Verve - înălţime (ca la lampioane) - lume, totul a început mai târziu, dar abia aşteptam să mă mişc în ritmurile latino pe care le schimbasem cu cele turceşti pentru două săptămâni.
Mona Gheorghiu şi Paul le invitaseră pe Dudu şi pe Alina Duma de la Bucureşti. Atmosfera a fost foarte energizată de ritmurile celor 4 instructori care au aplicat "alternanţa democratică" la ghidat paşii noştri pe piese foarte antrenante. Eram puţin înghesuiţi, dar nu prea am simţit acest fapt ca pe un impediment să ne simţim extraordinar. Chiar îmi fusese dor de mişcare de genul acela, chiar dacă şi în Turcia avusesem parte de destul de multă în peregrinările mele de recunoaştere şi de asimilare.
Pe Dudu o ştiam deja de la Master Class-ul din ianuarie şi de la Sovata, dar pe Alina Duma o vedeam atunci şi, recunosc, prima impresie nu a fost una foarte favorabilă, căci nu pricepeam de ce e aşa convinsă că trebuie să ţipăm şi iar să ţipăm. Ca instructor de zumba, se mişca absolut demenţial, nu reuşeam să ţinem pasul cu ea la ritmurile latino îndrăcite, de care se vedea că este super încântată. Prima mea impresie avea să fie dărâmată o săptămână mai târziu şi mă bucur mult că s-a întâmplat aşa!
De ce? Zumba la Sala Coreco a fost excesiv de asemănătoare cu o saună în care trebuia să dansezi! Alina Duma a scos untul din noi, pe româneşte, încât în vestiar mi-am stors literalmente hainele de la transpiraţie. După Master Class am poposit la Moara de Foc: Paul, Alina, Lucian, cu omuleţi de la Paul şi de la Lucian de la sală, plus Cosmin, care e integrat tot între "ai noştri". I-am spus Alinei că am judecat-o pripit şi că am înţeles de ce ţipatul e parte din rutina ei, iar ea mi-a dat explicaţii suplimentare care ţin de exerciţiile de tip cardio şi de...descătuşare. Ce m-a încântat la NEBUNIE: deschiderea şi naturaleţea cu care a vorbit despre ea, despre cum a slăbit de la 86 kg la 60 kg şi acuma a mai pus la loc pentru că îi place mult mâncarea, despre cum este agitaţia din Bucureşti faţă de timpul de acasă, despre cum a impresionat-o Moldova şi oamenii de aici, despre cum se bucură să vadă oameni de la instructori diferiţi stând la aceeaşi masă. Şi-ncă ceva: nu se stresează cu aspectele negative pe care "unii" îşi consumă inutil energia, când ar putea să se orienteze spre cele pline şi bune! Plus...muzica o curăţă de orice tristeţe şi merită tot efortul (am vorbit şi despre concerte)! A fost un contact uman raportat la lucruri comune şi distincte şi mi-a părut extrem de bine să constat că instructoarea faină de zumba este dublată de un om la fel de frumos pe interior, dornic de a cunoaşte şi a se lăsa cunoscut. Jos pălăria!
Vara asta soarele e cam nemilos cu noi, căci ne transpiră din plin şi pare neobosit în exerciţiul acesta. Dar nici "sora lui mai mică", zumba, nu se lasă mai prejos! Ţinem pasul şi cu unul şi cu altul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu