IN YOUR FACE!
Din Iaşi au mers 5 instructori cu oameni de la ore, iar de la noi s-au strâns 8 fete şi cu Paul, instructorul. Printr-o aranjare pripită şi fără prea mult spirit de echipă (sau măcar de grup), după cum sunt obişnuită din ieşirile la munte cu omuleţii mei sau din călătorii (unde învăţăm să gândim la plural, să conjugăm nevoile noastre la ceilalţi şi la trupa care se formează), ne-am risipit în trei mini-grupuri: 4 cu o maşină, 3 cu altă maşină, eu cu Gigi cu maxi-taxi până la Sovata. Cum suntem fete descurcăreţe, am scos maximum din această aranjare de lucruri, care iniţial ne-a supărat şi ne-a tăiat oleacă din elan, pentru că speram că va fi un timp de calitate petrecut împreună cu ceilalţi atât la dus, cât şi la întors. Ne-am făcut un program cu natură inclusă, cu zumba, ne-am simţit excelent şi totul a meritat cu vârf şi îndesat!
Maxi-taxi a plecat din Iaşi la ora 6 dimineaţă, tatăl lui Gigi a avut bunăvoinţa să ne conducă până la autogară cu maşina, am dormit pe drum, am râs şi am povestit, am împărţit o pereche de căşti ascultând Vast, ne-am întâlnit cu 3 fete de la altă instructoare de zumba şi pe la 12 am ajuns în Sovata. Danubius, hotelul de 4 stele, unde am fost cazate, ne aştepta liniştit, aerisit, curat, am făcut înscrierea la eveniment, am primit brăţările albastre şi ecusoanele de participare şi apoi am luat calea spre Lacul Ursu. Aşteptam de ceva timp plimbarea asta printr-o zonă cu îmbieri spre munte şi totul a fost atât de relaxant, de liniştitor, căci nu erau mulţi oameni prin preajmă, ne-am putut desfăşura în voia cea bună unghiurile de fotografiat, ne-am hlizit cum ştim noi să o facem, am explorat zona bine şi...am făcut repetiţii la paşii de salsa pe podul arcuit. In your face!
Florile galbene de creasta-cocoşului, traseele spre lacurile adiacente, Aluniş şi Parascheva, întinsul pe băncile şi mesele de lemn proaspăt uscat de la ploaia căzută cu o seară înainte, urcarea pe colţii duri de sare au fost momente de început cu dreptul "experienţa Sovata"! Nu cred că prea multă lume din cea venită cu gânduri de zumba a mers şi spre partea de natură: e păcat, căci lacul şi zonele limitrofe chiar meritau o ocheadă. Noi suntem îndrăgostite de cărări şi de asta rezonăm la bătaia lor pe umăr!
Am revenit în camera 403 la hotelul Danubius, ca să ne schimbăm, căci începea Zumba Action Sovata, despre care s-a spus pe site-urile oficiale: "Între 25–27 mai 2012 Zumba Fitness a copleşit Sovata: peste 250 de sportivi din toată ţara au venit la cel mai mare eveniment zumba organizat până acum în România. Timp de trei zile (mai ales a doua!) staţiunea Sovata a fost plină de culoare şi veselie, de fitness şi dans pe ritmuri latino, iar evenimentul a adus laolaltă instructori şi practicanţi de Zumba din Harghita, Mureş, Covasna, Bistriţa, Iaşi, Cluj, Satu-Mare, Bihor, Vaslui, Hunedoara, Arad, Timiş, Bucureşti, Alba, Constanţa, Sibiu şi Dâmboviţa, programul sportiv a cuprins 15 ore de dans şi fitness, trei seminarii pe teme sportive (nutriţie, leadership şi management sportiv) şi un Jam Session.
Orele s-au desfăşurat la Hotel Brădet (sala Margareta), la piscina hotelului Danubius (orele de Aqua Zumba), dar şi pe pontonul Lacului Ursu. Zumba Action Sovata reprezintă o premieră în România, pe de o parte prin prisma dimensiunilor sale (peste 250 de participanţi din toată ţara) şi pe de altă parte pentru că este un eveniment organizat de un grup de instructori independenţi, porniţi la drum doar cu pasiunea pentru Zumba şi cu speranţa că vor reuşi să aducă în acelaşi loc alte câteva zeci de persoane care iubesc mişcarea."
Rustam Haceaturov a început în forţă cruciada zumba, iar Ana Georgescu a copleşit Sala Margareta cu ritmurile latino şi cu mişcările ei, cu voia bună debordantă, cu zâmbetul extraordinar: o adevărată tornadă de energie ordonată de dans! Dudu şi Adela de la Bucureşti au avut nişte piese noi atât de îndrăcite şi s-au mişcat bestial în sincron - o, la, la! Lars Wensink din Olanda a ţinut lumea transpirată în continuare şi nu s-a lăsat mai prejos de predecesoarele sale pe scenă!
După două ore şi ceva de zumba am mers să luăm cina la hotel şi să ne pregătim de White Party la Clubul "No Face" din Sovata: multă lume a venit să se simtă bine pe muzică de club asociată cu latino, iar Lars Wensink şi Ana Georgescu au făcut reprize de zumba cu omuleţii. Am dansat şi noi cot la cot cu ei, ne-am îmbrăţişat cu adorabila de Dudu...
...cu Paul, cu Mona, cu Irina, l-am sărbătorit pe Emil (Zumba România) cu două torturi albe, am dansat în sincron şi ne-am înfruptat din atmosfera de discotecă, cu multă mişcare şi puţine fiţe, cu o serie de paşi de care m-am prins mai greu, dar...cine are o ştrumfă cum o am eu pe Gigi poate sta liniştit că primeşte ghidaj din oficiu! M-am prins eu până la urmă, dar mai sunt necesare aprofundări!
A doua zi a fost plină-ochi! Am ales să ne începem dimineaţa la ora 9, cu Zumba Sentao (zumba cu scaune), dar, pentru că am ajuns târziu acasă de la White Party, am întârziat şi nu mai erau scaune: nu am disperat, ci am revenit în jumătate de oră la Master-Class-ul lui Lars Wensink, căci el a avut două reprize: în prima şi în a doua zi. Câtă energie poate avea mâna asta de om, Doamne! Ne-a antrenat în ritmurile lui, nu îmi mai simţeam picioarele de la rapiditatea executării mişcărilor, dar nu mă puteam opri, era absolut imposibil să stai deoparte! Când în ecuaţie a mai intrat şi Ana Georgescu, vă puteţi da seama ce atmosferă s-a creat!
Ana şi Lars mi-au plăcut ENORM, super profesionişti pe scenă, oameni pasionaţi şi obişnuiţi la White Party, deschişi la contactul cu cei care cochetează cu zumba, reprezentând perfect spiritul acestui sport. Lumea nu îl frecventează pentru că presupune nu ştiu ce filosofie de viaţă, ci este un mod sănătos de destindere şi de creştere a încrederii în tine prin minimalizarea atâtor detalii cărora le dăm zilnic atenţia. După ce transpiri la zumba, viaţa e oleacă mai ochioasă!
Frânte şi impresionate după Master-Class, am poposit puţin în camera de la Danubius şi am trecut în revistă ziua până la acel moment, am mai pitrocit una, alta, şi ne-am îndreptat spre bucata de zumba realizată de instructorii de la Iaşi. Prezenţa noastră era obligatorie!
Au dansat fiecare dintre ei în funcţie de câtă originalitate pot expune pe scenă, au fost care mai tehnici, care mai carismatici şi s-a văzut clar o diferenţă de valoare între ei. E bine că sunt diferiţi, că nu abordează acelaşi stil, dar, după ce dansezi ghidată de Ana şi Lars, începi să judeci puţin altfel, parcă ţi se ajustează şi indulgenţa, ai pretenţii mai ridicate faţă de cei ce îţi arată mişcări de pe scenă. Eu oricum mă plictisesc repede dacă ritmul nu e antrenant şi surprizător (de aceea am fost într-atât de ÎNCÂNTATĂ de Ana şi Lars) şi programul celor din Iaşi a fost bun, dar nu foarte bun, luat ca întreg!
Am dansat cele 4 coregrafii pregătite de Paul, una a fost o noutate totală, şi ne-am simţit bine căci ştiam deja paşii, nu mai era nevoie să fim dependente de scenă!
Emil, organizatorul, ne îmbia cu lucruri interzise şi era bucuros nevoie-mare văzând cum muncim! (fotografia este a Mirelei Irimia)
În timpul acesta, instructorii au avut Jam Session cu Adela Iacob şi Dudu Cristina şi am văzut şi noi prin intermediul pozelor cam ce se întâmplă acolo. E ca un curs de perfecţionare, în care se învaţă coregrafii în premieră, realizate de jammeri, se discută şi lumea se simte foarte bine!
Ni s-a făcut foame după Zumba cu cei de la Iaşi. Înainte de masă, am dat o raită la pontonul de la marginea Lacului Ursu. De ce? O altă felie de Zumba, într-un alt fel de ambient, susţinut de cei din Târgovişte, din Constanţa, din Bucureşti şi alţii, ne-a ţinut locului pentru o oră şi jumătate, dansând şi simţindu-ne extrem de bine. Repet aceste lucruri, dar nu am cum să scriu despre aceste lucruri decât în acest mod: ca să pricepi fenomenul acesta, trebuie să îl încerci!
E ca îngheţata: nu poate fi explicată, ci savurată!
Gigi şi cu mine eram la sincron chiar şi de departe, lumea privea de zor, făcea poze, totul era extrem de colorat şi de plin de vitalitate, iar ritmurile latino erau pur şi simplu înnebunitoare. "El amor" a fost dansată de foarte multe ori, au cei cu zumba o obsesie momentană cu piesa asta, dar mie mi-a ajuns să o fac de două ori, la Ana şi la Iaşi. Era o trupă de copii veniţi la Lacul Ursu şi începuseră să imite mişcările noastre, ca la Zumba Atomic!
Baloane de săpun zburau aleatoriu prin aer şi Gigi îmi spunea cât de fericită ies în poze, ca şi cum nu îmi mai încap în piele de la atâta bine! Am plecat să mâncăm căci stomacul nu mai găsea înţelegere pentru eforturile noastre susţinute doar cu un mic-dejun consistent şi ne-am hlizit aşteptând o pizza pe o terasă din apropierea lacului Ursu. Seara am luat cina cu toţii pentru prima oară de când ne aflam acolo, am vorbit foarte mult cu Paul despre mecanismele lumii Zumba din România şi din străinătate şi mi s-a părut că redevenise pentru câtva timp acelaşi pe care îl ştiam de la Iaşi. Restul timpului nu prea a semănat cu imaginea pe care mi-o făcusem despre el din septembrie încoace: de asta e bine să cunoşti oamenii dincolo de spaţiul familiar şi de zona de comfort, căci poţi fi surprins de descoperiri!
Seara a fost condimentată cu o altă ieşire în No Face, la care nu au mai venit aşa mulţi oameni, căci fusese o zi extenuantă de zumba şi lumea a preferat odihna sau plimbarea nocturnă prin staţiune. Shot-urile au mers ca unse, la fel şi Baccardi cu Cola, recomandarea Irinei! Am poposit la un afterParty la fete în cameră şi ne-au plăcut atmosfera, glumele Irinei, voia bună a Laviniei, tevatura despre bonusul de zumba de a treia zi. Şi vinul a fost delicios!
"Acum la ceas de seară, în timp ce îmi iau siropul şi ceaiul fierbinte, când citesc atâtea felicitări şi atâtea exprimări entuziastice, mai uit de oboseala şi răceala acumulate. Când o să spun Sovata, o să spun de acum: prieteni, bucurie, sentimente, muncă, transpiraţie şi, nu în ultimul rând, FERICIRE. Mulţumesc vouă, celor care existaţi şi dăruiţi din sufletul vostru în fiecare zi, la fiecare antrenament!" - scria Emil, unul din organizatorii acestui eveniment.
Rustam Haceaturov - unul dintre organizatori - a fost un om tare pe placul nostru, l-am urmărit mişcându-se, ne-a încântat warm-up-ul şi, cu îngăduinţa lui, voi reda cuvintele sale de pe blog:
"Se aude ploaia de pe locul unde era amplasată scena. E liniște, nu mai e nici fir de décor Zumba, nu mai e culoare, nu mai e muzică, nu mai strigă nimeni cu veselie și nu mai sunt zeci de zâmbete. Zâmbim noi, câțiva care am rămas în urmă să strângem, și o facem pentru că suntem încărcați cu emoții și cu momente dragi, nu pentru că ne bucură liniștea. Ne uităm roată la sala asta amuțită și pustie și nu ne vine să credem că în urmă cu câteva ore eram împreună, din toate colțurile țării, bucurându-ne de viață.
Action! – Ediția 1 Sovata s-a terminat. Culoarea și dansul au luat o pauză după trei zile încărcate până la refuz și-am rămas cu poveștile și amintirile, așa cum am promis. Am spus că va fi maraton de Zumba și a fost. Oamenii frumoși de pe scenă au vibrat alături de oamenii excepționali din sală, iar momentele de tras sufletul au fost atât de puține încât n-am avut timp nici măcar să consumăm apa.
Am spus că va fi distracție și a fost. În timpul orelor, pe ponton, în piscină, în discotecă, în restaurantele celor două hoteluri, în recepție, chiar și pe holuri, în fața camerelor… s-a râs mult, s-a povestit mult, s-a dansat în sincron și s-a strigat ”Zumba!” de-au învățat și turiștii străini cum se salută zilele astea în Sovata.
Am spus că vor fi experiențe noi și așa a fost. Am văzut stiluri diferite, coregrafii diverse, imaginație și atitudine. Am spus că vor fi amintiri și sigur le aveți. După ce trece oboseala drumului către casă or să rămână momentele dragi și prieteniile reaprinse. Noi am făcut tot posibilul să vă placă, încercând să oferim un program diversificat și complet.
Am avut de toate. Sau poate e mai potrivit să spunem că am avut prea multe, prea de ”de toate” în atât de puțin timp. Categoric, trei zile nu ne ajung să facem tot ce am făcut acum și să fim și zen, odihniți și fără cearcăne. Drum bun către case! Ne gândim la voi cu drag!"
Am să închei cu nişte cuvinte împrumutate de la profesoara mea de română din liceu, Liliana Balan:
"Dimineaţa furată. Dar nu vă cer decât să vă trăiţi frumos înflorirea, să fiţi mulţumiţi că sunteţi cireşi, să nu invidiaţi niciodată un zarzăr, să credeţi în dimineaţa voastră şi în drumul vostru spre mare. Lumea-i a voastră cu frumuseţea în ea...".
Mulţumim şi felicitări pentru desfăşurarea de forţe implicată în această sărbătoare Zumba! Cred că au fost şi aspecte ce puteau fi făcute mai bine, dar mie nu mi-au sărit în ochi: poate trebuia mai lejer programul, poate s-au suprapus unele ore peste altele, dar nu cred că rezista cineva la 15 ore de zumba, încât să îşi dorească să ajungă la toate! Bravo pentru curaj, pentru perseverenţă şi pentru încrederea că se poate face aşa ceva cu mult efort şi cu multă pasiune!
Un comentariu:
Un simplu si din tot sufletul:
BRAVOOOOOOOOOO!!!!
Trimiteți un comentariu