Cu oameni deschiși la minte, se pot mișca lucrurile atât de firesc, precum face o apă curgând inevitabil spre un râu și odihnindu-se ulterior în mare. Și când chiar nu se mai poate respira într-un loc, îți muți cuibul și, aerisit, legi de poveste alt episod: anul acesta Paul (instructorul de zumba) a continuat să își cultive pasiunea și meseria la o altă sală, Olympic Dance, a dat sfoară-n țară că face o deschidere de răsunet și a adus de "peste nouă mări și nouă țări" (de fapt, mai de aproape, de la București!) două fete pline de energie: Dudu Cristina și Adela Iacob, pe sistemul lui "cine se aseamănă, se adună".
(*Fotografiile sunt realizate de Ștefan Abageru)
Doar atât pentru un episod zumba? Păi, nu chiar! Paul i-a invitat și pe ceilalți instructori din Iași, căci o lume mică poate deveni foarte încăpătoare atunci când există entuziasm și inimă aerisită, suficientă cât să reducă orgoliile la tăcere și să dezarmeze criticile sau piedicile de genul "nu se poate", "e dificil/complicat". Ce a ieșit din amestecul tuturor acestor ingrediente? Aproape 2 ore de voie bună, mișcare, dezlănțuire de coregrafii și o atmosferă incendiară, cu un Paul duș-uit cu șampanie, vreo 40 de omuleți munciți pe muzică, iar noi (eu, ștrumfele, Gigi și Ramona, Alina și Ștefan - mulțam fain din nou pentru poze!) ne-am integrat de minune!
Adela și Cristina sunt atât de energice și cu o bună dispoziție superlativă, încât te contaminează fără să îți dai seama cu mișcările lor și cu ritmurile nebunești, cu instigare la urlat, la manifestare de nebunie în dans! A fost o reală plăcere să văd linia de instructori extinsă, cu ele două, cu Paul și cu Alexandra Hagiescu, venită și ea împreună cu fetele - toată aprecierea pentru ceea ce fac, pentru consecvență și pentru faptul că sunt deschiși către alții!
Am fost puși la muncă foarte serios și dovadă au stat tricourile pline de transpirație din final! După vreo jumătate de oră deja nu se mai putea respira ca lumea în sală, căci se consumase tot oxigenul cu mișcarea alertă de la bun început! Într-o foarte scurtă pauză de o gură de apă - hop și noi la o poză! După aceea - înapoi la întâlnirea cu oglinzile, cu instructorii și coregrafiile! Câtă încântare și stare de bine îți pot aduce mișcarea și o muzică săltăreață: uimitor!
Adela și Cristina scriau la câteva minute după Master Class: "Super atmosferă + super fete + super băieți + super instructori = rețeta unui MC de nota 100!!!! Îi mulțumim, în primul rând, lui Paul Chi pentru invitație și pentru masterclass-ul organizat împreuna cu el și cu toți iubitorii de Zumba din Iași! Le mulțumim instructorilor de Zumba (Zumba Iași, Zumba Alin Iași, Mona Gheorghiu) care ne-au onorat cu prezența în această seară! Așteptăm cu nerăbdare să ne întoarcem! Iași rocks!!! Zumba ♥" Asta ca să se înțeleagă de la bun început de ce atâta dezlănțuire!
Bătălia dintre echipe a fost un moment delicios în cadrul Master Class-ului: Adela, Cristina și Paul erau în jumătatea noastră de sală, iar ceilalți instructori erau în echipa cealaltă și făceam pe rând figuri de dans, care mai de care mai trăznite, mai ceva ca în filme! Și cât s-a mai urlat, în unele momente parcă era la un concert rock! "Lovitura de grație" a venit din partea echipei noastre cu datul pe spate ca să ilustrăm efectul pe care mișcarea dictată de fete îl avusese asupra "adversarilor". Mi-a plăcut extrem de mult confruntarea aceasta amicală!
Nu cred că s-au dansat mai mult de 3 piese oarecum lente, restul toate au fost zgubilitice și cu voie bună la cote ridicate. Podeaua devenise foarte alunecoasă de la transpirație și de la faptul că aerul se încălzise foarte tare, iar unii au rămas în ciorapi: se mișcau mai liber și evitau să alunece!
Tango și Gotan Project! Îmi place mereu când Paul face tango la zumba, Gotan Project are un aer care te calmează, îți dă o altfel de stare de bine, respiri și te miști diferit sau poate îl resimt eu mai altfel pentru că am o slăbiciune pentru tango (cred că mai degrabă asta!).
Am mai urlat, ne-am descătușat restul de energie, m-am îndeletnicit să îmi aerisesc părul prea transpirat și chiar am ieșit la un moment dat pentru că nu mai aveam aer, atât de cald și de sufocant se făcuse. Oglinzile transpiraseră cot la cot cu noi, dar cine le mai băga în seamă! Aveam treabă de executat în sincron!
Save the last dance for me a încheiat Master Class-ul într-un mod EXCELENT! Am făcut și exercițiile de respirație cu ocazia aceasta, linia de instructori a stat față în față cu noi, învățăceii, și parcă totul era așa legănat și ștrengar, că aș fi dat "repeat" dacă aș fi avut vreun buton de manevrat. Îți venea să îi îmbrățișezi pe toți și să le țipi cât de fain fusese, în cazul în care nu își dăduseră deja seama!
Tortul ZUMBA de început de an și de episod a fost ursit de Adela, Cristina și Paul și a fost absolut delicios! Mi-a plăcut să îi văd pe toți aliniați la final, ca într-o frăție zumba, ca un început promițător de drum de strângere de rânduri și de colaborare: așa da!
După distracție, Paul a avut o felie dublă: de tort și de mop! Cineva trebuia să facă și munca de jos, nu se putea: dacă tot a avut parte de duș cu șampanie și s-a simțit bine, măcat atâta să mai facă și 'mnealui!
La final, am agățat-o pe Cristina într-o poză cu noi, apoi l-am încolțit pe Paul și l-am asigurat de consecvență, căci podurile durabile se clădesc prin cărămizi care nu se răzgândesc și se dezintegrează la prima rafală de ploaie. Între timp am avut și prima oră de zumba din an și pot spune că 2012 sună foarte promițător, deja cu două coregrafii noi, cu o sală mai spațioasă (chiar dacă, deocamdată, sunt mai puține ore, sper să se mai înmulțească pe parcurs). Îl felicit pe Paul că a crezut cu încăpățânare și a coborât intenția în faptă: cam așa de simplu e cu visele - dacă ai oamenii și ocaziile, restul e împletitură doi pe față, doi pe dos! Bravo, dom'le!
2 comentarii:
Trei luni de zumba şi încă nu m-am săturat! E aşa bine, după o zi obositoare sau plictisitoare sa fii primit cu multă căldură şi energie mai ales, în mijlocul lor- al iubitorilor de ZUMBA. Te încarcă pozitiv şi cât timp eşti acolo, universul parcă se reduce doar la tine si dansurile ritmate pe muzica bine aleasă de Paul. Desigur, uneori ne mai plcitisim de unele melodii (eu şi Daniela Abageru ), dar nu într-un sens rău, ci pur şi simplu urechile vor ceva nou, să simtă alte ritmuri, să nu se piardă din energie. S-a întâmplat de câteva ori să merg fără absolut nici un chef la sală şi ieşeam de acolo cu zâmbetul până la urechi şi foarte bine dispusă. În momentul de faţă, ZUMBA a devenit pentru mine o activitate care trebuie făcută. Nu pentru că îmi impune cineva, ci pentru că altfel nu se poate, mi-a intrat în minte şi s-a întipărit bine acolo. Ştiu că seara trebuie să merg la sală, aşa cum ştiu că în fiecare zi trebuie să mănânc.
Citisem eu ceva, ceva pe internet înainte să pun piciorul la bătaie şi să gust singură din experienţa ZUMBA, dar parcă nu credeam că poate deveni un mod de viaţă şi poate fi atât de fain şi simplu. Eu una nici nu realizez efortul depus, dar vizibil sigur este.
Altceva ce îmi place la ZUMBA sunt omuleţii. Am cunoscut persoane noi, care împărtăşesc aceeaşi pasiune. Oameni "faini", cum îmi place să îi numesc pe cei care te fac să te simţi bine în preajma lor şi care fac ca atmosfera să fie plăcută.
PS: Nu ezitaţi dacă aveţi ocazia să participaţi la o oră de ZUMBA.
Cata zumbuiala pentru o singura zi! Asa da!
Eu una cred ca dansul in sine ajuta la dezvoltarea unei persoane, ajuta la implinirea linistii sale si cu siguranta e caramida care trebuie pusa in zidul voiei buni si al zambetelor. Iti ridica moralul si te face sa scapi de monotonie de zi cu zi. Cand dansezi esti doar tu si muzica! Cel putin asa m-am simtit eu la fiecare zi de zumba si mai apoi la dansurile populare.
Nu am avut de prea multe ori ocazia sa merg la ZUMBA, dar cand am fost, m-am simtit de parca toata energia negativa si-a luat zborul odata cu muzica ce iesea din aparat!
Cat despre ziua de sambata! Uau! O zi dementiaala! Cat dans si ce miscari(recunosc eu nu stiam coregrafia, iar cand Paul avea mainile sus eu evident le aveam jos sau in lateral) si ce voie buna, si ce oameni plini de zambete! Tot sa traiesti asa! Sa nu uit sa mentionez si "battle-ul" care mi-a placut la nebuniiie! Doua echipe de zumbisti, fiecare incercand sa cucereasca..fotografii cu miscari care mai de care mai strategice!
Felicitari fetelor si lui Paul pentru reusitele lor si pentru organizarea in sine!
Abia astept sa-mi fac liber prin dansurile populare si sa vin iar la ZUMBA! De data asta chiar am fost "furata" de aceste dansuri.
Multumiri lui Stefan pentru poze si profei pentru postare si evident pentru invitatie! Va pup si va imbratisez.
Ramona
Trimiteți un comentariu