22 decembrie 2011 - ZUMBA - de 3 luni într-o lume nouă - declanșare de mișcare cu Paul - alb și roșu de Crăciun

Inspired thinking. Inspired moving.

Mișcare. Dans. Atmosferă. Relaxare. Transpirație. Zumba. El Comandante: Paul (Chi).

(*Fotografiile sunt realizate de Ștefan Abageru)

Fie-mi îngăduit să filozofez scurt și apoi povestesc! Sir Ken Robinson spune că oamenii sunt educați în sistemele publice mai ales în partea superioară a trupului, că se pune accentul pe hiper-intelectualizare, că uităm de faptul că inteligența creativă este întreit dăruită: este dinamică, diversă și distinctă. Disponibilitatea noastră inventivă este bazată pe dezvoltarea acestei triade, este stimulată de dorința/nevoia de a ne afirma personal, dar, în loc să se producă o sudare creativă a ludicului din copilărie și talentele să fie descoperite și cultivate pe măsura creșterii, educația produce de multe ori dislocări: îi face pe oameni uniformi. De ce să nu fie dansul la fel de important ca matematica, istoria sau o limbă străină? Urmăm prea ușor formule (conformisme) de "bun-simț" și alegem mai greu lucruri care, poate, se regăsesc mai repede în noi la nivel de înclinație. De asta e bine să practici deschiderea de cât mai devreme și să nu te oprești!

Când faci ceva cu pasiune, timpul capătă altă consistență și, ca de obieci, când mă entuziasmează ceva, scriu exaltat. Zumba a fost pe 19 septembrie 2011 doar o cărare pe care Alina m-a stârnit să o încerc și în următoarea zi deja pășeam apăsat pe ea: primul abonament a însemnat 19 ședințe, al doilea vreo 20, iar treilea tot 19. Și numărătoarea va continua la anul! De ce? Pentru că ne autoeducăm atunci când avem libertate de a alege, pentru că zumba înseamnă multă mișcare, pentru că obțin o stare de bine ce mă detensionează și mă detașează de multe și mărunte probleme, pentru că mă tonifiază, pentru că dezvolt o parte din mine pe care mi-ar fi plăcut să o fi crescut mai atent de mică.

Și acum să povestesc ce e cu atâta alb și roșu! Este petrecerea de Crăciun pe care Paul (instructorul) a organizat-o pentru noi, cu un tort de casă (sărumâna mamei lui!), marcat cu însemnul specific și absolut delicios. Fiecare a venit cu o prăjitură, cu bomboane Bucuria, cu șampanie sau suc și voie bună. Am demarat mai greu până s-a încălzit atmosfera! Paul ne-a propus o tombolă: fiecare dintre noi și-a scris pe un bilețel numele și melodia preferată dintre cele făcute la coregrafii, urmând ca, la un moment dat, să se facă o extragere și cineva dintre noi să primească un premiu! Cine? Ce anume? Șhhh: e secret, deocamdată!

Odată ce s-a dat drumul la muzică, pot spune că a început să se instaureze starea aceea de bine specifică zumba. Am dansat coregrafii care ne plac, pe care le cunoaștem și e o reală plăcere să te desfășori pe ele (pe tocuri e mai dificil, dar ne-am descurcat!). Chiar dacă în aceste 3 luni (recunosc!) m-am mai plâns eu la Paul că mă mai plictisesc pentru că se repetă piesele, te obișnuiești cu ele și nu mai există elementul de noutate care să te țină conectat și entuziasmat, cred că a fost de bun augur până la urmă. A făcut 'mnealui coregrafii noi (mai ales Ai se eu te pego), le-a combinat cu celelalte și au ieșit ore excelente.

Ce îmi place mie tare mult la modul lui de a fi "profesor" e faptul că nu ne menajează, ne muncește pe rupte, ieșim transpirate nu glumă de la ședințe și este o reală plăcere să îl vezi cum se mișcă pe muzică. Noi îl urmăm, dar nu ne putem compara! Te încurajează, te mai apostrofează (dar nu foarte tare, cât o ciupitură să te miști...corect!) și e excesiv de plin de energie: câteodată, nu știu cum de reușește, dar e argint viu, nu altceva! Și ce mai apreciez: e atent la lumea care vine să danseze, nu doar își face treaba sec, instaurează ușor o stare de bine și e foarte creativ!

Ștefan, în pauza dintre coregrafii, transpirat tot că s-a mișcat mult (pozând, desigur!), a făcut aprecieri referitoare la îndeletnicirea noastră. Cam critic, după cum se vede, dar poate vine mâine-poimâine la zumba. Mai știi! Dacă face Paul vreo coregrafie pe Rammstein! Tot într-o pauză Cosmin a extras un bilet din cele scrise de noi la început, a amestecat, a amestecat, până a dat de...Georgiana! Premiul: un abonament de 8 ședințe gratuit în luna ianuarie! Băftoasă ștrumfa mea și se pare că și Cosmin i-a purtat noroc, că tot e ea mezina noastră! Noi, celelalte, am primit brățări cu zumba și licurici de sunete, foarte colorate și vesele! Mulțam fain!

Au urmat două coregrafii mai noi și foarte faine: Bate, bate și Shake senora. Îmi plac pentru că sunt mai alerte, te pun în mișcare destul de tare și îți circulă sângele mai grăbit prin vene. Am dansat cu oglinzile în lateral și a fost o altă senzație de mișcare neavând acces mereu la ele, decât la pașii din lateral: demențial, de-a dreptul, din linia întâi!

Adevărul este că nu poți explica ce și cum e cu mișcarea și cu dansul până nu încearcă singur cel căruia îi povestești. Există confuzia de zumba egal aerobic sau gimnastică, există prejudecata (timidă, ce-i drept!) că e doar un moft prin care te menții fizic, nu poate fi chiar așa pasionant să mergi de 5-6 ori pe săptămână să îți mai dai drumul la mișcări, să mai reduci din rigiditatea corporală, să te simți bine, să ai bucla ta de capăt de zi în care îți acorzi timp. E ca și cum ai merge la 5-6 pregătiri pentru petrecere! Important rămâne că tu te miști, ceilalți fac ce vor și nu te scot de pe șinele tale!

După ce ne-am mișcat, Ștefan ne-a fotografiat și Cosmin ne-a filmat, a urmat momentul tortului, al șampaniei, al ciocnitului și al urărilor de La mulți ani! Și-a făcut loc și un anunț: din ianuarie ne continuăm istoria în altă locație, se schimbă coordonatele, nu și esența, căci Paul a luat hotărârea de a încheia capitolul actual și de a însăila altul, nou, într-un decor mai deschis. Până la urmă: “Creativitatea înseamnă capacitatea de a avea idei valoroase.”, iar viitorul va arăta dacă e sau nu o idee valoroasă - necesară, în schimb, cam este, având în vedere datele ansamblului de motive!

Ajungând pe capăt de petrecere, după ce am dansat încă o piesă ca să ne așezăm bine felia de tort, au urmat pozele sărite și trăsnite, când atmosfera se încălzise de-a binelea. Dacă vom mai face astfel de socializări cu muzică (ai promis, Paul, da?), cred că ne vom închega mai bine și ca grup, pentru că ne știm multe dintre noi din vedere, dar, venind să dansăm și să ne schimbăm în vestiare, nu e suficient ca să ai cât de cât un contact cu un om cu care împarți același spațiu de dans. Așa că aștept ianuarie cu nerăbdare căci se anunță multe planuri pentru prima lună a anului viitor!

Pe capăt, înainte de plecare, am adăstat rând pe rând la poze în grupuri de 3, de 4! Ca la dans, ca la dans! (Mulțam fain lui Ștefan că ne-a fotografiat și lui Cosmin că ne-a filmat și poate îi chemăm și la următoarea desfășurare de forțe de zumba!)

Am să închei tot cu o bucată de filozofeală din Ken Robinson, care vorbea despre dans și creativitate. Anne Lough, o coregrafă de succes, a fost dusă de mama sa la un psiholog pentru a vedea ce are de nu se poate concentra la școală și se mișcă mereu. Doctorul a vorbit cu fetița și apoi a rugat-o să iasă pe hol ca dânsul să poată vorbi în liniște cu mama. Pe hol mergea un radio și fata a început să danseze atât de frumos, încât doctorul i-a spus mamei: Fata dumneavoastră nu este bolnavă, ci este doar o dansatoare: trebuie să se miște ca să poată gândi! Anne a fost dusă la o școală de balet și a devenit un nume de răsunet în zona dansului. Ideea de a te mișca să poți gândi mi se pare esențială, iar ce facem noi deservește la oleacă de aerisire care e mai la 2 pași decât un munte, în cazul meu.

În ianuarie aprindem lumina în altă sală, cu alte oglinzi!