Îmi zumzăie capul! Și ce bine e!! Nu îmi vine a crede câtă restanță am adunat la capitolul concerte (din iulie anul trecut) și la rock live! M-am învățat mai leneșă în direcția asta, pentru că fratele meu, Ștefan, mă mai trage de mânecă din când în când și nu devin foarte harnică în a fi informată, pentru că el mă duce acolo unde se cântă rock bun. Se poate spune că am semi-circumstanțe atenuante!
ALTERNOSFERA - o formație rock de peste Prut, cu o muzică de prima linie, cu versuri (nu joacă!) în română, cu zgomot de calibru, cu mesaj din acela substanțial de trupă underground care se respectă și nu a căzut încă pradă subțierii din cauza comercialismului. Ștefan m-a convins cu o singură melodie să vin: Flori de mai. Și am mai pus eu una în undă înainte de a ieși pe ușă: Ce ne unește, ne și desparte! Direcția: Festudis, în fața Casei de cultură a studenților!
Muzica asta nu se vinde, se ascultă! O caută studenții, o adulmecă cei plictisiți de dulcegăriile de la TV, de hit-urile de pe MTV, o devorează cei aflați în branșa muzicii tari (de decibeli!) și este inconfundabilă: îți place sau nu, scoate cumințenia din tine, asta e sigur! Și te face să tot stai de partea celor rezistenți la facil: o percep ca fiind o muzică destul de dizidentă în manieră implicită!
Cum nu am putut ajunge la oamenii mei, pentru că ar fi trebuit să străbat toată mulțimea, am stat la 4 metri de scenă, înconjurată de studenți, cu boxele cutremurând pământul, cu pletoșii sărind ca sălbaticii și efectiv m-am abandonat muzicii și ritmurilor de sărit, de dat din cap, de bătut din palme!
Nu știam de Alternosfera, dar acum ascult tot ce găsesc: vreo 50 de melodii și merită tot efortul! Deja piesele Ploile nu vin și Postașul și Columb au intrat între preferate și e și normal cu astfel de versuri: În scrisoarea mea din poezii/ Vei citi că viu sunt printre vii/ Încă nume-n piatră n-am purtat./ Rătăcind tăceri îmi e pe plac/ Să privesc la geam neîncetat/ Când soarele noptează merg în pat.
Sau Eu m-am trezit născut/ În colivie/ Cu ochii reci și triști/ De mic, am amnezie./ Orașul îmi cântă/ Îmi șuieră-n minte/ Am degete strâmbe/ Înfipte în tâmple.
Desigur, și rock-erul are și el o fibră de român și mizeria de după concert este exemplară, dar referitor la atmosferă a fost mult mai bine, adică mai puțin călcat în picioare, mai multă atenție la cel de lângă tine, mai puțini bețivi încă de la începutul concertului și, mai ales, VERSURI cântate odată cu formația! A fost absolut fenomenal: îți urlau în urechi amatorii de lângă tine la unison cu profesioniștii de pe scenă, o mare de tineri și de pletoși care au cerut 3 bis-uri și toate le-au fost acordate!
În concluzie, ca să folosesc expresia unui rocker: A fost ruperee!
Poze nu am făcut (eram preocupată cu zbenguiala), dar Ștefan a fost harnic: poze.
Știu că este oleacă nelalocul lui acest cuvânt în engleză al lui Mark Twain, dar nu mă pot abține să nu îl dau, căci spune exact că ar trebui să fac mai mult decât fac deja:
Do not go around saying the world owes you a living. The world owes you nothing. It was here first.
Cam așa e! Așa că, mai mulți pași! Chiar și în ritm de rock!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu