Ştiu că la un moment dat, în meseria de profesor, faptul că o clasă încheie un ciclu şi trece spre următorul devine doar ceva repetitiv, din categoria "toţi trec prin asta". Eu însă simt fiecare final ca un început de călătorie pentru ştrumfii pe care i-am ghidat în polisemantica lume a cuvintelor, în focurile încrucişate ale lecturilor (faţă de care, de multe ori, sunt reticenţi) şi în exerciţiul de a-şi pune întrebări pentru a se forma şi a face parte dintre cei "deştepţi", capabili de a alege drumuri în cunoştinţă de cauză.
La ştrumfii din clasa a VIII-a de anul acesta (cu care m-am "războit" 2 ani), unele seminţe au încolţit şi cresc frumos, altele sunt încă timide, altele s-au uscat aşteptând apă, dar finalul i-a adunat pe toţi, aşteptând să se desprinde propria cărare din trunchiul comun. Sunt aşa diferiţi în ziua festivă, nici nu îi mai recunoşti, par mai mari cu vreo 2-3 ani şi totuşi sunt tot ei, hliziţi şi gata de vreo boacană ca să devină atmosfera mai interesantă.
Pentru ei se deschide mult necunoscut în faţă, dar...
"Totul este o ghicitoare , iar soluţia unei ghicitori este o altă ghicitoare." (Emerson)
şi răspunsul este mereu altul pentru fiecare.
Între matematică (prof. Alin Ţugurlan) şi română, două porţi la care s-au jucat şi prelungiri, au fost şi penalty-uri şi discuţii cu noi profesorii, arbitrii încăpăţânaţi cu reguli în timpul jocului şi glume în pauzele dintre reprize, cu puncte date uşor atacanţilor de prim rang şi cu multe cartonaşe galbene pentru "bolnavii închipuiţi" şi suferinzi de lene acută.
Un "train de vie" pe ritmuri săltăreţe să ştie viaţa ce zguduiri o aşteaptă..
9 comentarii:
banchetul nostru va fi mai frumos!!!
pe blogul "doar cu strumfii" eu nu pot lasa comentarii...nu stiu de ce si ma enerveaza...pfff...v-ati uitat la setari la acel blog??
Monica
Monica iti dau multa dreptate.Banchetul nostru va mult mai frumos shi cred k se va lasa cu multe lacrimi.Chiar daca nu va fi perfect dar vom incerca sa facem o imitatie a perfectiunii:D
Chiar daca anii au trecut si noi vom fi la liceu nu vom uita nici o data banchetul care a fost pentru noi ceva splendid,ne bucuram foarte mult ca au venit cei mai importanti profesori si as vrea sa zic,ca imi va fi foarte dor de toti colegii,dar si de profesori sper sa ii mai revad peste ani si sa ne amintim cat de frumos a fost banchetul,eu sper sa nu il uite nimeni deoarece a fost pasul cel mare intr-o lume mai frumoasa sau mai putin frumoasa.As dori sa nu ne uitati nici o data Dna. prof.Daniela va multumesc pentru toate facute si sper sa va mai revad.Lorent Alina [fosta cl a VII-a A].
Ati fost mama noastra timp de 2 ani, ne-ati invatat sa zburam, dar si sa pasim tiptil atunci cand trebuie...Ati fost una dintre persoanele care ne-au invatat si ne vor mai invata principiile vietii si lucrurile cele mai importante ale acesteia. Va felicit ca v-ati descurcat cu noi, strumfii clasei a 8-a, si ca ne-ati pretuit pe fiecare dintre noi asa cum am meritat. Cu speranta ca nu ma veti uita, fosta dumneavoastra eleva, Leonte Teodora Madalina.
Draga Monica..aici nu este vorba al cui banchet este mai frumos,ca al tau va fi mai frumos sau ca al nostru a fost mai putin frumos..sincer eu cred ca nu asta conteaza cu adevarat.Consider ca ceea ce conteaza cu adevarat este ceea ce ati ramane in suflet,in inima si in gand dupa acest banchet si nu numai.Consider ca aceste ''micute petreceri''sunt facute pentru a ne da seama ca ne indreptam spre alta etapa a vietii,ca incepe una noua si ca o alta a luat sfarsit dar si pentru a petrece ultimele clipe ale acestei etape alaturi de unele din cele mai importante peroane din viata noastra care pe langa profesori ne-au fost si prieteni si parinti,chiar daca alti au fost mai duri sau unii au fost chiar ingaduitori in limita posibilului:D...fiecare a vrut ceea ce este mai bun pentru noi si va vrea pentru fiecare dintre noi.Si nu conteaza locatia pentru ca odata ce esti alaturi de peroanele dragi tie,locul devine un mic paradis unde esti fericita cu adevarat...si cu siguranta de asta ati vei aminti[ma refer la ceea ce ai simtit in acele momente nu la cum ai aratat sau mai stiu eu ce..bine nu spun ca asta nu conteaza dar credema ca acele sentimnte vor fi de neuitat si asta ati vei aminti mai intai CA AI FOST FERICITA,IUBITA SI POATE CHIAR LAUDATA PENTRU FELUL CUM AI ARATAT SI ARANJAT PENTRU ACEASTA ''micuta petrecere'' DAR IN PRIMUL RAND PENTRU REZULTATELE TALE DE-A LUNGUL A 4 ANI DE ZILE:);)].Si inca ceva la fiecare din aceste ''micute petreceri'':D se lasa cu lacrimi..nu cred ca exista elev care sa nu fi plans macar putin,trebuie sa fii prea insensibil ca sa nu plangi..sau macar sa ai o urma de regret ca sa terminat o etapa extrem de frumoasa si sunt sigura ca si baieti au fost putin sau chiar putin mai mult dezamagiti chiar daca nu au aratat asta:)..si cred ca ,cam atat am avut de spus:)..Iar pentru dumneavoasta doamna profesoara..:D va iubesc foarte mult si imi este foarte dor de dumneavoastra si va multumesc foarte foarte mult pentru ca sunteti...asa cum sunteti:D o persoana de la care am invatat multe...Va iubesc:*:*:X:X
Ah..am uitat..Iuliana din fosta clasa aVIIa A...eu sunt cea care a postat ultimul comentariu...acela lung:))..romanul:))...:D:*:*:*:*
Iuliana, ma bucur sa vad roadele anilor din urma si a faptului ca frumos mai cresti matale in gandire si simtire. Monica va vedea singura ce inseamna un final de an si de etapa, va invata ca nu poti face comparatii, caci momentele de final sunt irepetabile si au un farmec personal pentru cei care trec prin ele. Chiar si pentru mine ca profesor: emotiile fiecarei generatii te coplesesc, iti aduc aminte de tine cand erai ca ele!
Ma bucur sa stiu ca devii un om frumos, care gandeste sanatos si isi cultiva sensibilitatea, este atent la ceilalti si are rabdare si tact in a exprima ce crede!
Numai zari deschise si multa dragoste din partea mea si...sa ne mai vedem pe la scoala sau prin Copou! Profa de romana.
Draga Iuliana...Scuze daca te-am jignit. Nu a fost cu intentie...si sa stii ca imi imaginez ca vor fi momente de neuitat...la fel ca toate de pana acum. Toate activitatile extracurriculare sunt vii in mintea mea, chiar daca s-au desfasurat acum o luna, un an sau doi ani. Daca ma gandesc la toate peripetiile prin care am trecut simt o emotie puternica, ele niste clipe ce m-au marcat in interior. Nu ma indoiesc in privinta faptului ca ai simtit multe lucruri frumoase, multa armonie. Sunt sigura ca asa va fi si la banchetul nostru.
Cand am spus ca petrecerea de sfarsit al gimnaziului va fi mai frumoasa, nu m-am referit la faptul ca nu mi-a placut localul banchetului vostru sau altceva. Am spus-o pur si simplu. Probabil dormeam cu ochii deschisi. Poate atunci priveam cu alti ochi aceste momente, dar omul cat traieste invata, nu? Cu cat inaintam in varsta, in trairi, devenim mai buni, mai intelepti...cu fiecare zi care trece ne schimbam intr-un anume fel...suntem mai responsabili sau mai putin, suntem mai intelegatori sau ,de asemenea ,mai putin. Eu cred ca mi-am schimbat modul de a gandi. Atunci, poate nu am actionat bine. Acum, cand stau si reflectez, imi dau seama ca am gresit intr-un fel. Oricum...mersi ca mi-ai spus ce crezi prin intermediul acestui blog. Ma bucur ca ai fost sincera. Si sunt sigura ca banchetul va fi o experienta de neuitat. Si inca o data iti cer scuze daca am jignit cu aceasta "comparatie", ce nu-si avea rostul!
Monica
"...ele sunt niste clipe ce m-au marcat in interior."
P.S n-am formulat bine...dar acum nu dormeam...sunt sigura:))
Monica
Trimiteți un comentariu