sâmbătă, 23 septembrie 2017

8-10 septembrie 2017 - BAIULUI în prag de toamnă și...din nou la Cabana Plaiul Foii

"There are stars you haven't seen
and loves you haven't loved. 
There's light you haven't felt 
and sunrises yet to dawn. 
There are dreams you haven't dreamt 
and days you haven't lived 
and nights you won't forget 
and flowers yet to grow. 

There is more to you that you have yet to know."
(Gaby Comprés, Poems)

     ...și mai sunt și o mulțime de colțuri montane de explorat!! După tura din Făgăraș pe Vârful Negoiu, ni s-au aprins toate beculețele interioare conectate cu muntele, așa că ne-am propus să nu ratăm următorul week-end și să explorăm un pietros molcom întins paralel cu Bucegii. Nici eu, nici Silviu, nu am mai fost în Baiului, așa că era o premieră interesantă pentru amândoi! Am plecat din Iași vineri după-amiază și seara ne cazam în stațiunea Azuga la Casa Paradis, unde gazda s-a arătat destul de îngrijorată pentru siguranța noastră când a auzit ce plan aveam pentru a doua zi. Rucsaci în spate - dormit la cort - lipsa apei pe creastă se configura în mintea gazdei noastre ca o triadă horror alături de pericolul prezenței urșilor în zonă, așa că ne-a dat chibrituri și o cutie de...pocnitori expirate pentru a ne apăra de animalele sălbatice!    





      "Fă bine atât cât poţi, dar între binele tău şi binele îndreptat asupra celorlalţi trebuie să existe un echilibru! Întoarce-te spre tine ori de câte ori simţi că lumea poate să existe şi să respire şi fără ca tu să o ajuţi şi întreabă-te ce mai faci!" (Daniela Bîzgă) - noi ne-am văzut de-ale noastre a doua zi dimineață: am urcat cu telecabina din Azuga pe Culmea Șorica, am admirat maiestuoșii Bucegi de la orizont și ne-am îndreptat spre intrarea în traseul de creastă! Am trecut pe lângă Vârful Urechea (1.715 m) șerpuind pe curba de nivel extrem de plăcută la picior, dar lipsită de provocări pietroase, după care am depășit intersecția cu traseul venind dinspre Culmea Zamora și am urcat pe Vârful Băiuțul (1.826 m). Aici am găsit...brândușeeee îndrăznețe, pitulate la firul ierbii arse de pârjolul verii din august!





       Am coborât într-o șa, ne-am întâlnit cu turme de oi, am urcat pe Vârful Baiul Mic (1.834 m), ne-am intersectat niște căței curioși, paznici ai altor turme, și am coborât în Șaua Baiului. De acolo am ajuns pe Vârful Baiul Mare (1.895 m) și ne-am bucurat de perspectiva deschisă și senină la orizont asupra Bucegilor! Cred că munții Baiului se constituie mai mult într-un fel de lojă care îți oferă o altă perspectivă asupra vecinilor faimoși de vis-a-vis, fiind tare plăcuți de făcut primăvara, toamna și iarna când traseele la 2.000 m sunt mai greu accesibile. Nu am bănuit că puteam face cam toată creasta lor înierbată într-o singură zi și că rucsacii cu sacii de dormit, cort, mâncare, haine, pelerine de ploaie aveau să ne fie de prisos! Spatele nostru sigur ar fi apreciat să nu fie împovărat timp de o zi întreagă! Ei, na, asta a fost - hike and learn!





     De pe Culmea Baiu au urcat vreo 10 oameni veniți cu trenul de la București pentru a parcurge câțiva kilometri de munte, departe de aglomeratul oraș! S-au întâlnit cu noi pe Vârful Baiul Mare, ne-am făcut poze reciproc, după care ei au grăbit pasul pentru a prinde trenul de la ora 17 din Sinaia. Au urmat Vârful Drăgan (1.776 m) și Piscul Câinelui (1.685 m), bicicliști pe traseu, vaci răsfirate și coborârea pe Culmea Câinelui, unde ne-am oprit la o binemeritată pauză de sandwich, ciocolată, alune și mere, odihnindu-ne întinși pe iarbă și admirând frumusețea despletită roată în jurul nostru. Norii se răsfirau în zare, asediau Coștila și Omu, dar nu adăstau, păreau a fi prea plictisiți pentru vreo îmbufnare ploioasă, dar tot am decis să nu rămânem pe munte, ci să ajungem în Sinaia și de acolo...din nou la Cabana Plaiul Foii!




       Pierderea în altitudine pe Piciorul Câinelui a fost zdrobitor de solicitantă: panta extrem de înclinată ne-a pus serios genunchii la încercare! Pădurea generoasă de fagi a apărut după zadele de pe platou, iar ciupercile cuibărite în trunchiurile doborâte ne-au dat motive de pauză pe drum. Sinaia și-a făcut simțită prezența prin trafic, tren și agitație, iar mizeria din apă de la marginea pădurii ne-a dezamăgit cumplit! Pur și simplu, românii noștri nu merită să aibă parte de o natură atât de diversă și de frumoasă pentru că nu știu să o prețuiască, of, Doamne! Pe Baiului nu am găsit decât vreo 2 sticle de plastic, în rest muntele era destul de curat, în schimb poalele lui spre Sinaia erau dezastruos de neîngrijite și pline de gunoaie! După ce ne-am delectat cu seninul zilei la altitudini de peste 1.800 m, era dezamăgitor să vezi pungi de plastic, ambalaje, doze de metal, resturi de tot felul aruncate cu nesimțire în apă! 





       Apusul strecurat la orizont ne-a însoțit de la plecarea din Azuga până la Cabana Plaiul Foii unde ne-am pus rapid cortul și am mers să mâncăm pe terasă. Pe drumul de coborâre din creasta nordică, prin Valea Urșilor, pe la Refugiul Diana, am urmărit o frontală în noapte, făcând frăție cu stelele de pe cer: montaniardul înainta destul de bine și ne-am amintit de tura plină de peripeții pe care am făcut-o cu nașii noștri fix cu un an înainte, tot la frontală și cu multă adrenalină! Draaagă de tot ne mai este Piatra Craiului, nu ne mai săturăm să țesem reveniri la poalele ei sau pe crestele ascuțite! Deja două ture ne sunt creionate în minte, dar va trebui să așteptăm cuminți o vară darnică pentru a le aborda! Abia așteptăm!!


     Dimineață, Craiul ne-a salutat senin și ne-a invitat la o șuetă la Cabana Plaiul Foii alături de o cafea, o omletă cu cașcaval și un ceai de fructe de pădure! Absolut divin: două duminici consecutive am luat micul-dejun pe terasa unui loc extrem de special pentru noi, țesut în poveste noastră de la bun început și incapabil să ne plictisească, oricât de multe ori am poposi la el! Reveniți la cort, am observat că vecinele de la deal întorseseră spatele Craiului și se delectau cu mormanul de pietriș din fața lor: trebuie să fii ignorant la niște cote greu de egalat ca să faci asemenea alegeri total neinspirate! 



        Alte pietre din Crai au aterizat în portbagajul lui Surulică și au înălțat micul munte din grădina noastră de la Iași! Le-am pescuit din Bârsa, din apa care curgea prin fața Cabanei Plaiul Foii, le-am spălat de mâl și le-am așezat cuminți alături de rucsaci, de bocanci și de izoprene! Nu ne vom opri aici cu siguranță, pentru că alte surori pietroase vor poposi în mașina noastră pentru a crește înăltocul de lânga căsuța noastră!   


"voiam să rămân în septembrie,
prezentă la trecerea timpului,
cu-o mână în arbori, cu alta-n
nisipul cărunt – și să lunec
odată cu vara în toamnă…"
(Nina Cassian)


2 comentarii:

vali spunea...

Foarte frumoasa zona !

Adam Howard spunea...

Dear, your post has one thing that caught my attention! Its information is more useful than many other articles on this topic.
Best Pedal Kayaks