"De ce să ai pe lume-o casă/ Fără un cer deasupra ei?"
Sigur că Da! Mi-a plăcut și anul acesta cum s-a întâmplat ziua mea, fără ceva premeditat, cu mult firesc jovial, încântare și căldură umană. Cerul de deasupra casei mele! Dacă anul trecut mergeam în Călimani și mă aflam cu 6 muschetari la 2100 m pe Pietros, anul acesta am avut parte de altfel de vârfuri: cu oameni tare dragi, cu dans (ultima pasiune pe care am început să o cultiv!), cu un râu de atenție și de cuvinte, cu ascultarea (în sfârșit!) a lui Tudor Gheorghe, în concertul "Vremea Nemâniei". Totul a fost asezonat cu una din multele nuanțe de roșu, desigur!
Să încep cu prima parte: cununia religioasă a Alinei cu Florin - simplă, esențială și serioasă, așa cum trebuie să fie un legământ în fața lui Dumnezeu! Până la ieșirea din biserică, desigur! Nu particip la multe nunți, ci doar la acei oameni dragi tare, cu care vreau să împărtășesc bucuria resimțită la trecerea într-o altă etapă din viață: la acești doi omuleți am vrut mult de tot să fiu prezentă, la ambele momente de "da", civil și religios! Zis și făcut, după cum se vede!
Distracția a avut loc mai târziu, la Restaurantul "Cotnari", unde cinefilii au ocupat cel mai repede masa rezervată lor. Cred că eram cei mai doritori de zbânțuială și de petrecere! Totul s-a dezlănțuit după valsul mirilor (Paul, poți fi mândru, căci învățăceii tăi de numai 3 ore s-au descurcat de minune!), pe un twist și o Macarena conduse zgubilitic de Alina și Florin. Ne-am integrat și noi, pâș-pâș, după ce am degustat vinul, am făcut deschiderea la poze și ne-am exersat verbal pașii de dans.
Ceva ce mi-a plăcut tare de tot: colțul de amintiri și de urări! Ne-am lăsat fiecare gândul bun ca temelie la casa Alinei și a lui Florin, am fost originali, sinceri și siguri că deasupra casei lor strălucește și un curcubeu, cot la cot cu un cer ochios făcut din multă simplitate și senin!
Pentru mine, revelația nunții a fost populara! Nu mă credeam în stare să pot dansa atâta muzică populară, să mă poată cineva învârti și la stânga și la dreapta, într-un du-te-vino amețitor, fără să știi exact cum faci, dar îți iese! Și nu pe ochi, ci în ritm și în mișcări! Bine, eu sunt entuziasmată că am descoperit un capăt de lume, dar pentru experți este floare la ureche: George și socrul mare (partenerii mei) erau în categoria asta din plin! Cu George am pus gând rău valsului: trebuie să îl învățăm, că am văzut că la populară ne-a ieșit împletitura doi pe față, doi pe dos!...Mireasa a fost furată (inclusiv de Claudia!) și mirele i-a cântat, a negociat cu pirații și a readus-o între noi!
Dans! Multe hore! Un Meneaito excelent și multă voie bună, căci așa stă bine unei nunți! Florin te dansează excelent vals (Jos pălăria!), după cum a văzut și Ioana mai târziu! Poze cât se poate de multe, mișcare și iar mișcare!
Colțul vesel a fost la-creme-de-la-creme: pirați haioși și dame deșucheate, colorate și amenințător șăgalnice: un colț exact ca Alina și Florin! Normal că și cinefilii s-au integrat și eu nu m-am abținut să nu îi prind în flagrant! (sper să nu primesc trageri de mânecă pentru afectarea imaginii publice!).
Dimineață, la ora 6 am început să ne strângem pe la căsuțele noastre, cântând și exersând cu George și Claudia pașii de vals, la ieșirea din restaurant: resturi de zbânțuială pentru următoarea petrecere!
Duminica s-a continuat cu semne de drag și de dor din partea multor oameni care nu au uitat și au vrut să îmi trimită un gând bun de ziua mea. Așa de tare îmi place când citesc gânduri vesele sau aud voci săltărețe transmițând emoție unui om într-o zi aparte în an pentru el: poate vin din simplă apreciere, din obișnuință, din drag, din atașament sau din alte motive, poate atât vorbesc pe an acei oameni cu tine, poate stai rar la taifas cu ei, poate e de vină internetul că te anunță, dar de ziua mea le-am văzut pe toate în cheie senină și atât! Și pentru toate, mulțumesc din suflet!
Ștrumfele mele au fost cu tânjiri în suflețel - Alexandra: M-am tot gândit ce să vă scriu frumos, dar nu-mi trece nimic prin cap. Doar să vă urez din suflet tot ce e mai bun din lumea asta, fiindcă sunteți o persoană foarte importantă pentru mine. Iubire (de care deja aveți parte, să fiți sigură de asta!), sănătate și muuuulte satisfacții! Mulți pupici de la Alexăndruța!, Georgiana: La muuuulți ani! Ați mai trecut peste un nivel, înflorind frumos pentru cel următor. Vă urez multă stare de bine în primul rand, călătorii multe (evident), idei faine care cer și implicarea noastra, iubiiiiire (și aici sunt de acord cu Ale!) și sănătate ca să le puteți face pe restul. Continuarea listei sunt sigură că o știți mai bine ca mine. Pupici mulți și îmbrățișări strânse! (și din partea finilor), Diana: La mulți ani "doamna dirigintă"! Să aveți parte de tot ce e mai bun în viață! Chiar aseară mă uitam la filmulețul de acum doi ani, de ziua dvs. realizat în clasă, iar pe tablă era scris: "Colectivul clasei a VIII-a B vă urează "La mulți ani!"și vă mulțumește că-i sunteți o bună călăuză în viață!" și, cel mai important, "Vă iubim!", sper să nu uitați asta! Pupici!, Ramona: Vă urez cel mai călduros La Mulți Ani, venit din inimă de ștrumfă! Când m-am trezit dimineață, mi-aș fi dorit să merg la școală și să vă așteptăm cu tabla plină de urări și flori ca în ceilalți ani. Nu știu ce simțeați dumneavoastră, însă pentru noi era o bucurie enormă. Acum nu pot decât să umplu ecranul telefonului cu aceste urări și să vă doresc cât mai multe călătorii, cât mai mulți munți, ore de zumba cu sacul, zâmbete și persoane dragi! Vă pup dulce și vă mulțumesc pentru tot, pentru educațis primită, până la Ceahlău. Îmbrățișări strânse!, Ionela: Așa cum pățesc de câțiva ani, atunci când vreau să vă dedic cea mai frumoasă urare, plină de căldură, iubire, dar și stimă, nici acum nu prea îmi iese, așa că vă urez "La Mulți Ani". Cuvinte simple, pe care le încarc cu nemărginită dragoste și respect. Vă îmbrățișează cald, Ionela!
Oameni regăsiți după mulți ani sau oameni noi - dna. prof. Liliana Balan: Dacă bucuriile mi-ar fi la îndemână, ți-aș trimite trei categorii pentru toate situațiile și anotimpurile: mici, mari și mijlocii. Însă darul gândului e tot ce am și te las să-l pui în ce categorie vrei. Să fii în gândul și în viața cui ți-e drag!, Ioana Costea: La mulți ani, Dana! O toamnă frumoasă și plină de bucurii și aventuri! Să ai mereu uliul înălțimilor pe umeri! Îmbrățișările noastre!, Andrei T: La mulți ani și cât mai multe filme, pedale și drumeții!, Monica: La mulți ani draga mea, să rămâi caldă ca o rază de soare și zâmbitoare!, Ovidiu: Toate cele bune, din plin, prietene!, Florin și Letiția: Nășeii, îți trimit un răsărit de soare care să-ți lumineze și încălzească dimineața și anișorii!, mia cara Cristina: Sper să ajungă la tine astăzi mesajul meu de La mulți ani cu multă sănătate, împliniri, muuulte ieșiri cu prietenii tăi și realizări cât încap (adică fără număr!). Te pup și îți doresc o zi cât mai frumoasă!
*******************************************************************************************
Ziua s-a încheiat cu mult așteptatul concert al lui Tudor Gheorghe, Vremea Nemâniei. Andrei mi-a făcut cadou biletul (mulțam'fain de tot!) și am avut parte de o felie autentică de poezie orchestrată și de discurs închegat ținut de un artist cu verticalitate. De multă vreme voiam să merg să îl văd, dar nu am reușit și nu dau vina doar pe circumstanțe, ci și pe mine că nu am încercat suficient de tare. Până la urmă m-am bucurat cu toată inima de ceea ce am ascultat: un om cu adevăruri trăite, probate de-a lungul vieții, un om cu principii estetice raportate la valoarea pe care o dă decantarea făcută de timp, nu de împrejurări istorice mai mult sau mai puțin viabile. M-au impresionat, ca și la Radu Beligan și Mircea Albulescu, luciditatea cu care percepe realitatea actuală, lipsa jumătăților de măsură, stigmatizarea și persiflarea non-valorilor fără teama de a-i fi afectată cariera, căci deja și-a format nișa de public ce va fi mereu receptivă la prestațiile sale. Profund dezamăgit de generațiile actuale, totuși conștient că nu este vina lor în totalitate, ci a celor care au distrus sistematizat și au înlocuit punctele de valoare stabile cu surogatele, superficialitățile și pseudo-actele de cultură.
Tudor Gheorghe pare aterizat dintr-o altă lume. Cu respect pentru public, puțin înfumurat (că e oltean, cum spunea Andrei!), angajând o comunicare dincolo de cântec, povestind din viața sa și din perioada comunistă, făcând comparații, sinteze, educând în receptarea poeziilor pe care le pune pe note, subliniind anumite metafore sau trăgând de mânecă la nivel de acordare de atenție pentru anumite pasaje muzicale. Mi-a plăcut povestea lui Sunt fericit/ Că n-am cântat păunii, trecerile de tonalitate de la un registru grav la unul ludic sau simbioza ușor realizată prin texte ca: Ala-bala, prin aluni,/ Unde ești, copile-luni?/ Și tu, copilandre-marți,/ Cu mari ochii tăi mirați?/ Și tu, miercure, ah, floare/ Adolescență visătoare?!/ Și tu, joie mohorâtă/ Tinerețea mea pierdută!/ Nu pleca, vinere, încă/ Nu! Stea matură, adâncă!/ C-o să vină sâmbăta/ Cu rece suflarea sa/ Și-o să-mi lase geana stinsă/ Și-n duminici gura ninsă. (Steaua de vineri)
Piesa care m-a încântat prin ritm a fost: Cad pe ape - Soarele jos a picat,/ Soarele, soarele,/ Ca rochia ta din pat,/ Soarele, soarele./ Cade o frunză din înalt,/ Frunzele, frunzele,/ Ca palma mea din părul tău cald,/ Frunzele, frunzele./ Lunecă din cer o stea,/ Stelele, stelele,/ Ca lacrima pe fața ta,/ Stelele, stelele. Plus Aricioaica, Tango, Blestem, Legământ, toate înlesnind o apropiere de emoție și de limba română curată. Mai rari astfel de oameni: Andrei mi-a povestit în drum spre clătite, despre restul concertelor la care a fost (și nu sunt deloc puține!), despre ce l-a impresionat (Cu Iisus în celulă), ce i-a rămas în inimă și ce a trecut ușor pe lângă.
Am încheiat ziua în aerul tomnatic molcom și în ritm de pași pe străzile pustii încântată până peste poate de ritmul rămas în urechi și de legănarea în care fusesem ținută întreaga zi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu