luni, 23 mai 2011

22 mai 2011 - la BREAZU sau...picnic în mijlocul pădurii asezonat cu prima lecție de bicicletă

Duminică într-o zi de mai. Cer senin cu un soare ochios. Oameni doritori de plecat din oraș spre un spațiu mai deschis, unde pot zburda nestingheriți, la propriu și la figurat. Ingrediente acestea au fost puse laolaltă, Alina a luat chibrit și a aprins scânteia ce a copt încet și sigur ieșirea în pădurea de la Breazu, la o margine de Iași. Claudia a fixat întâlnirea la un reper inconfundabil pentru cinefili: parcul Copou și 13 omuleți au plecat veseli la o felie de timp relaxat (ulterior am devenit 16!).



Octavian, Mihaela, Ioana-Janina, Alina, Oana, Claudia, Ioana,
Andrei, Ramona, Georgiana, Adrian, Eliza, Daniela (plus Urs, Anamaria și Irina)

Ioana - îmbrățișând lumea mare

Georgiana și Ramona - ștrumfele cinefile

Anamaria - proaspăta absolventă, viitoare licențiată

Ioana, Alina și Oana, cea care a copt pâine pentru noi

Octavian - inconfundabil, desigur

Eliza cea năstrușnică

Claudia - specialista în salată de conopidă

Urs sau...cum să joci badminton în stil record

Adrian cu Paulette - nedespărțiți pe o astfel de vreme

Alina - atentând zâmbitoare la bicicleta Ioanei

Daniela și tentația roșie din căpșuni

Mihaela cu alt soi de tentație

Irina - zaruri la cercei și poze cu dichis

Adrian și Andrei - tolăniți la firul ierbii

Cam aceștia am fost actorii, dar nu am turnat un film, ci ne-am înfruptat dintr-o zi frumoasă, din bucate aduse de fiecare, am savurat un pahar de vin și ne-am simțit excelent împreună. După ce am fost botezați pe pahare, am întins masa și ne-am lăudat care mai de care cu ce am adus să îi îmbiem culinar pe ceilalți - Claudia cu salata de conopidă, Ioana și Eliza cu plăcinta de spanac, Alina cu tarta cu vișine, Mihaela cu cartofii copți, eu și ștrumfele cu căpșuni și struguri, Adrian cu ouă fierte, Octavian cu limonadă, Oana cu pâinițele și muuuulte altele, după cum se poate vedea cu ochiul liber. Pozele prezintă pericol de trezire a poftelor...gustative! Recomand precauție!








După ce ne-am pus burta pe făgaș, ne-am ridicat la mișcare: volei și badminton. Alții au adăstat la relaxare, căci se cerea o siestă, după o asemenea masă copioasă.




Pică pară-mălăiață a devenit Măi, căpșună, meriți să te mânânc? Ce spui? Tu, în legea ta de căpșună rrroșie, ai vreo părere? Ultima strigare! Soarta căpșunei a fost pecetluită și da, a fost sabotată în timpul fotografierii. Sperăm să îi fi fost digestia ușoară!






Nu știu (deocamdată!) să merg pe bicicletă! Să o spun direct ca să nu fie nevoie de prea multe explicații. Ca orice lucru pe care nu îl știi și vrei să îl înveți, te apuci dintr-un capăt! Adrian mi-a dat indicațiile, mi-a cedat-o pe Paulette (mulțam fain!) și...p-aci ți-e drumul! Am schimbat apoi bicicleta cu cea a Ioanei, căci era mai bună pentru mine și vreo 3 ore am avut treabă serioasă, care s-a lăsat cu vânătăi la picioare, iar acuma sunt și mai hotărâtă să-mi fac lumea să se miște odată cu vântul. Buuuun!




Mim. Buturugă. Cuvinte mai grele sau mai ușoare. Voie bună pe săturate. Mere. Vin. O ploaie ce ne-a ocolit, căci eram înțeleși cu cerul să nu ne facă surprize.




Spre ora 17 am zis să ne strângem fiecare pe la casa cui ne are și am mai dat o tură prin mâncare, căci nu era indicat să ne întoarcem acasă cu ceva neconsumat. Am scuturat păturile în varianta femină și le-am împăturit în cea masculină, încât totul a ieșit brici.





Desigur, cum era de așteptat: fetele au mai stat la poze, căci noi ne dăm greu duse și ne vin idei și ele nu ne lasă alungate, ci trebuie puse în practică și...tare bine-i!




Alt drum ne așteaptă în față. Ne bate deja pe umăr! Ne odihnim pe câte un picior, facem semne complice pentru alte plecări și sperăm că vom fi răsplătiți pentru visele noastre coborâte în real, pentru faptul că vrem să fim simplu de intenși și naturali. În mod sigur a fost o duminică ce a ieșit în față între celelalte! Presimțim noi că următoarea se va lua de mână cu aceasta!


5 comentarii:

Octavian Stoica spunea...

Da, frumoasa iesire si frumos "raport de tura"... tin insa sa te si trag putin de manecuta pentru ca ai uitat-o pe Irina (aka Iedutz), cea care a venit cu Urs si care a fost un fel de pozar-sef al grupului (ea a facut majoritatea pozelor de pe aparatul Anei). ;)

Daniela Abageru spunea...

Îmi cer scuze Irinei, dacă este cazul, dar nu am uitat-o: este inclusă în lista mare de oameni, încă de la bun-început, de la PRIMA poză (dacă citești cu atenție, desigur!. Nu i-a făcut cineva poză și ei în schimb să o pot enumera exact cum am făcut cu ceilalți...așa că nu este chiar vina mea că nu am putut-o enumera ca pe ceilalți. Este între cei 16 muschetari de Breazu și îi MULȚUMESC din suflet pentru pozele făcute.

Ovidiu spunea...

„- E ciudat! - Ce? - Tu, care vorbeşti atât de mult despre echilibru, nu şti să mergi pe bicicletă.” Citat din memorie.

Daniela Abageru spunea...

Echilibrul nu este "dat" în sine, nu te naști cu el, nu îți curge prin vene, îmbrățișat cu sângele, ci tinzi spre el sau nu, e o cale de spargere a haosului pe care o reinventezi și o înveți iar și iar, căci se schimbă înaintând în viață. Echilibrul de la 14 ani nu se compară cu cel de la 35 și nici cu cel de la 60: nu cred că poți fi de deplin echilibrat, liniștit, pentru că atunci devii pasiv la viață, dar să tinzi spre așa ceva prin ceea ce faci și ești ca să nu te sufoci în propria existență, mi se pare esențial. Mie, cel puțin. Și cred că doar nebunii, misticii și morții sunt pe deplin echilibrați, nu se mai dezic de la starea la carea u ajuns.

Cât despre bicicletă. Marți (24 mai), pe Străduța Dumbrava Roșie, cu profesorii mei speciali, Adrian și Cătălin, am avut parte de lecția a doua și acuma am intrat în zona echilibrului pe două roți! Am învățat să merg sau...mi-am amintit cum se merge! Cătălin mi-a spus o vorbă care m-a ajutat mult: "mintea ta se obișnuiește cu un nou set de mișcări, de poziționări, se adaptează unui nou tip de echilibru și are nevoie de timp de ajustare!" Cam așa cred că e treaba cu bicicleta! De acuma, urmează perfecționarea, că nu e gata!

Mie mi se pare o formă de echilibru să recunoști sincer ce nu ești și ce nu știi decât să pretinzi altceva sau să induci în eroare. Curgere, curgere, nu spre mal, ci spre altă bulboană, de unde se iese iar la curgere lină și tot așa. Nu așa învățăm? Nu așa creștem?

Faină ridicare la fileu, Ovidiu! Bine te-am regăsit!

Ovidiu spunea...

Echilibru instabil... dezechilibru controlat (ca în paraşutism - o deplasare în 3D - zborul). De acord cu tine că echilibrul (stabil ori indiferent, în limbajul exact al mecanicii) este o stare indezirabilă.
Cât despre bicicletă, odată ce o vei stăpâni, vei dobândi un nou grad de libertate. Ve zbura în 2D. Succes!
Nu plecasem nicăieri. Am fost şi rămân un cititor fidel al blogului tău.