Vineri ca o nucă (6) - "Kray"

Pledoarie pentru poveștile din afara noastră

Am intrat într-o buclă cu filme rusești. Răbdătoarele, lentele, halucinantele filme rusești.

Kray (Kray)(2010) - regie: Aleksei Uchitel

Siberia și ținuturile ei dezolante și sublime de taiga. Sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Ruși și germani, foști dușmani, actuali învingători - învinși: povești personale deteriorate se țes în Kray, un loc parcă scos în afara lumii, unde oamenii sunt animați de furii, de halucinații ale trecutului, de obsesii, de nevoia dovedirii autorității, de încleștări cu natura, cu sine sau ceilalți. Un loc sălbatic și care sălbăticește, unde urșii par a fi deseori mai umani decât ființele umane, mai toleranți cu prezența lor, acceptând ce nu pot schimba și siguri că omul nu poate intra în toată lumea lor. O metamorfoză ciudată are loc în aceste locuri prea tăcute: învingătorii par a intra în pielea învinşilor. Și invers.

Ignat este simbolul victorioşilor soldaţi sovieţi care, de fapt, se dovedesc a fi profund afectaţi de stresul războiului, bolnavi şi răniţi, dar nu distruşi complet. Trenurile se transformă în obsesie, viteza în manie și exteriorizează furia adunată de-a lungul conflictului. Aceștia se identifică cu motoarele cu aburi ale trenurilor, dezvoltă relații umane cu locomotivele ce au nume proprii, retrăiesc scene din război. Vor să asimileze trecutul, pas necesar continuării vieții în prezent. Ignat este un temperament tăios, nu dă multe explicații pentru ceea ce face, are obsesia de a demonstra lucruri pe care mulți le cred imposibile și, de aceea este, pe de o parte, singularizat, pe de altă parte marginalizat. În ambele ipostaze trezește în jur un soi de fascinație pe care nu o întreține în mod intenționat. Se avântă prin pădurile Siberiei, într-o cursă aproape fatală, riscându-şi propria vieţă, dar şi vieţile altora, își izbește orgoliul de al altora și acceptă provocarea de a reface un pod rupt de ghețuri peste un râu vijelios.

" - Pe tot timpul războiului ai stat ascunsă în taiga?

- Care război? "

Planul secund aparține unei nemțoaice rămasă captivă în taiga printr-un nefericit accident și din cauza irascibilității unui rus cu autoritate. Pare a fi devenit un suflet al pădurii și comunică doar prin fapte, violente la început, asumându-și riscuri, într-o lume care nu tolerează niciun cardiac. Scena refacerii podului și a presiunii la care este supus ulterior este un exemplu de cum reușesc să facă rușii scene intense acolo unde americanii trebuie să umble din plin la efecte speciale. Nemțoaica este un trofeu de război, nesperat, este văzută ca o pierdută ce trebuie sacrificată cumva pentru ura existentă între ruși și germani. Ignat se va metamorfoza și ea la fel, dar personajul colectiv va avea o altă evoluție.

Scena cu bărdițele e simbolică. Trenurile în competiție parcă sunt o reedităre rusească a filmelor cu Buster Keaton, atmosfera este inconfundabilă: filmul trebuie văzut pentru a înțelege de ce e așa de captivantă. Kray - nominalizat la Oscar-uri la categoria Cel mai bun film străin din partea Rusiei.