7 iunie 2010 - voluntariat idealist într-o țară semi-trează

"Mama ei de pasiune pentru filme și pentru cultură, că nu e bună decât de bătăi de cap! Dar, cum odată infiltrată în sistemul interior, greu te poți vindeca, nu există decât opțiunea dozelor regulate sau speranța unei amnezii pentru căpătarea unei noi identități vide de această pasiune!" Cam așa se formulează gândurile în fluxul conștiinței mele atunci când lucrurile nu se urnesc, când aceeași inerție și comoditate stăpânesc iremediabil în jur!

Clubul Cinefililor - sună bine, înălțător, "Felicitări că îl țineți în picioare!", dar mult prea puține fapte te aduc la un moment dat la pragul de a o lăsa baltă și de a-ți vedea de pasiune individual și gata! Am așteptări prea mari (nu-i nimic nou!) de atâția ani: să se implice mai multă lume în fapte! În afară de gestul vizionării (de apreciat, în condițiile în care există mereu opțiunea unei terase sau a unei relaxări!), suntem aceeași 3-4 oameni care ne zbatem, căci avem aceeași boală-pasiune pe care o ținem ca pe o virtute și ceva marginal în societatea asta cariată și nevrotică în care trăim!

Am mai avut episoade de genul acesta: De ce nu se implică mai mulți? De ce așteaptă și nu fac și ei ceva? Este inutil?, dar de obicei îmi trec atunci când îmi dau seama că nu pot renunța! Efectiv, nu există fibra asta de încheiat socotelile cu acest proiect voluntar, început așa frumos și devenit un copil cu 5 ani la activ. Așa că...mai încercăm într-o direcție! Nu știu dacă ultima, dar e încă o direcție!

Câteva ștrumfe ce vin la filme miercuri de miercuri de vreo 3 luni încoace (Ramona și Simona) au spus că ar fi dispuse să facă ceva pentru activitatea Clubului, dacă le este solicitat aportul. Cum să nu? Normal că da! Cum luna aceasta avem un parteneriat Retrospectiva Fatih Akin cu Centrul Cultural German, care a făcut afișe, a promovat evenimentul în presă și a fost foarte serios în aspectele de logistică, sunt câteva treburi de făcut și din partea noastră! Cine să le facă? Aceeași oameni ca de obicei, că doar așa se întâmplă la noi!

(pepiniera de cinefile)

Azi le-am făcut instructajul ștrumfelor la...pus afișe în oraș! 20 de afișe au fost răspândite din Copou până pe bulevardul Ștefan cel Mare într-un ritm săltăreț și cu multă hlizeală, cu eternele nevoi de hârțogăraie de la Universitate (Ce prostie să ai nevoie de nu știu ce ștampile să pui un afiș în cămine ca să inviți lumea GRATIS la un film deștept, subtitrat în română! Ce cred oamenii ăștia? Că se spală creierele și trebuie să pună ei parafa că sunt de acord? Sărăcuții studenți, protejați de universitate de cultura subversivă! Doamne ferește, poate văd ceva bun și încep să gândească singuri!). Mda!

(ofensiva Afișelor Mari condusă de Ramona - era clar că Afișele Mici nu aveau nicio șansă)

(în C5 - Paula, luptându-se cu un placaj tare scorțos cu pretenție de afișier)

(Căldură mare! Acum mergem pe la umbră sau mai încolo?)

(prima mișcare - încadrare și susținere!)

(a doua mișcare - îngemănarea afișului cu peretele!)

(a treia mișcare - decimarea scotch-ului!)

La Colegiul Negruzzi am găsit o deschidere uimitoare! Și la Facultatea de educație fizică și sport. Stâlpii de la Editura Junimea au fost deosebit de primitori, la fel și cei din Piața Unirii, și pereții de pe Alexandru Lăpușneanu și afișierele de BCU și Casa Studenților, iar o parte din afișe au ajuns puse de ștrumfe prin cartierele lor. Totul a durat 2 ore și a costat oleacă de plimbare prin oraș și o sticlă de Roua!

Desigur, atmosfera a fost extrem de plăcută: am început cu un șotron de parcul Copou (Georgiana zisă Gigi se desfășoară la sărituri de pătrate numerotate!)...

...și am încheiat cu o răcorire la artezienele din Piața Unirii.

Mai sunt afișe pentru încă 2 miercuri. Dacă nu apar doritori de a face ceva, ștrumfele vor repeta experiența de azi și poate vor avea ceea ce greu găsești la noi: continuitate!

Aaa...vă aștept la film! Miercuri de miercuri!

http://clubul-cinefililor.blogspot.com/