9 aprilie 2010 - o călătorie în dans și La mulți ani! pentru o mână de ștrumfi

Când am început să îmi disciplinez impresiile de călătorie pe acest blog, acum aproape 2 ani, am hotărât să nu fie deloc un jurnal virtual în care să pun orice secreție mintală, orice lucru găsit pe internet, căci fluxul conștiinței este sinuos și fragmentar și nu știu asta doar de la Virginia Woolf. Cele mai multe călătorii de pe aici sunt făcute departe, la munții dragi mie sau în țări străine, dar din când în când mai apare vreun concert sau vreo incursiune în lumile fotografiei, a copiilor sau a oamenilor mari la suflet.

Acum este rândul ștrumfilor! Știu că nu mulți văd atât de interesant să te implici în ghidarea celor de-o șchioapă, dar eu trăiesc de mult timp cu o convingere: atâta timp cât lumea actuală a celor mari e dezamăgitoare (și românii de azi sunt așa!), singura cale de a îmbunătăți ceva pe viitor este să te orientezi spre cei care vin din urmă. Altfel, totul se va repeta și anormalitatea, snobismul, superficialiatea, nepotismul vor fi considerate mereu virtuți. Cred că educația unui ștrumf nu stă doar în sacul de cunoștințe pe care îl cară în spate, ci și în multe alte valori și tipuri de comportament pe care le stăpânește în diferite situații, în ambiție stimulată în funcție de aptitudini și în capacitatea de socializare, de realizare a prieteniilor de durată. Iar distracția este un aspect în această pleiadă! Băutură, dans, fumat și vulgaritate nu înseamnă distracție decât la un nivel de jos, iar cea în grup mare nu e deloc simplă!

Bun! Să trec la subiect! Pe 9 aprilie 2010 5 ștrumfe și-au sărbătorit ziua împreună, la casa părinților Alexandrei din Bârnova și m-au invitat și pe mine, adică pe diriga. Am complotat egal pentru cele 5 sărbătorite, ne-am organizat, le-am pregătit surprizele (și regulile, căci altfel nu se poate!) și, după consultarea părinților, după negocierile cu băieții, am întâmpinat ziua:

(la primele poze ne-am strâns mai greu, dar, după strigarea de adunare nu mai era loc în poză)

A urmat o sesiune de poze pe lumină, o tură de râsete și de complimente, de legănat în scrânciob, de schimb de gânduri de vacanță. Am să împărtășesc doar câteva portrete duble pentru exemplificare:

(Răducu și Măduța, colegii din prima bancă, mereu cu ciondăneală unul spre altul, dar nu ar renunța la statutul de coleg al celuilalt nici în ruptul capului)

(Georgiana, instructoarea mea de la patinoar și Mădălina)

(Ciprian, "2 absențe, Doamna!"

și Diana, proaspătă fan Coelho)

(dl Gheorghiță și creața Ramona)

(George și harnica Monica)

(Mironica și răbdătoarea Alexandra)

După atâta pozat, sărbătoritele noastre s-au cocoțat să vadă cât mai este până apune soarele căci începea nerăbdarea pentru cadouri și aveau deja furnicături în degețele.

Partea interesantă urma acuma: fiecare sărbătorită trebuia să completeze un rebus, pe verticală ieșea numele cadoului sau un indiciu legat de el și atunci...sapă, frate, sapă, până dai de apă! (Blaga). Prima care s-a desfășurat a fost Marina.

A urmat Măduța, nerăbdătoare și emoționată să nu aibă întrebări foarte grele, căci voia cadoul.

Gazda, Alexăndruța, a avut o groază de întrebări din excursii și s-a descurcat de minune cu ele. Doar s-a uitat la poze și la filmulețe de o mulțime de ori și s-a perfecționat!

Florina a fost cea mai stresată, dar s-a simțit relaxată atunci când a ajuns direct în fața momentului de a scrie în pătrățele, căci erau întrebări mai mult decât ușoare și hazlii.

Ramona a avut un rebus ușor (semn că o iubesc mult prietenii și nu au vrut să o solicite prea mult)!

După poza de grup (liniștita poză de grup!), a început dezlănțuirea pe muzică de toate tipurile, deși preferate au fost populara și house-ul, iar când încep să elibereze energia în dans este o reală plăcere să îi vezi.

La miezul nopții a apărut tortul și s-a cântat pentru cei care făceau 15 ani: Alexandra, Marina, Florina, Ramona și Măduța.

După aceea frișca de pe tort a aterizat și pe obrajii celor sărbătoriți (și nu numai al lor!)!

Au urmat încă 6 ore de dans, încât nu mai știam de unde mai au atâta energie!

Trâgând linia, un lucru simplu s-a întâmplat fără probleme (una singură, dar posibilă de a fi domesticită, a fost încăpățânarea băieților de a se bucura într-un mod personal!), ștrumfii s-au simțit bine și, cel mai mare câștig, au socializat, au adunat o amintire frumoasă, au ascultat și confesiuni sau amintiri din copilăria lor în pauzele de mâncat și au râs pe săturate! La ora 7 dimineață, morți de somn și de oboseală, (bine, nu toți!) așteptam în răcoroasa dimineața maxi-taxi de Bârnova și ne întorceam în oraș cu senzația că a trecut totul foarte repede! Și uite așa 20 de omuleți s-au simțit în al nouălea cer de bine într-o zi/seară de 9 aprilie și s-au mai unit în gânduri și timp petrecut împreună!