Să fie anul din care abia am mușcat câteva zile cât mai surprinzător calitativ (și cantitativ, după cum îmi spuse Andrei Ivașc) și, în ciuda crizei și a tuturor problemelor, să nu uităm lucrurile care contează și să ne bucurăm de ele. Simplu și cât mai mulți! Așa cum a fost la început de an!
Dacă va arăta 2010 precum începutul, mă pot declara mulțumită încă de pe acum! De ce? Mai întâi, amfitrionii întâlnirii de răscruce dintre ani, Ștefan și Stela, au fost absolut fenomenali, primitori peste fire, relaxați , ne-au cântat în strună și ne-au dat o libertate totală (și știu că toți cei prezenți împărtășim aceeași părere!). Mulțam fain de la Remus, Alexandra, Paul, Dana, Marius, Cristina, Mișu, Alin, Mădălina, Carmen, Cătălin, Radu, Laura, Adi, Claudia.
Miezul nopții ne-a surprins pe toți deja intrați în ritm de zbânțuială maximă (și pe rock nici nu se poate altfel!), dar am făcut bine-meritata pauză pentru a ciocni o șampanie în primul pas din 2010 și a ne ura cele bune, frumoase și norocoase! Mare aglomerație!
S-a revenit la dans și s-a adăstat cale lungă să ajungă, cu mici întreruperi pentru refacerea unor mușchi mai puțin puși la muncă până atunci...
Cum făceam, cum ne întorceam, se mai făcea câte o înghesuială, o înfrățire sau o strângere de forțe, că...unde-s mulți, e cert că puterea crește!
Responsabili cu muzica în mare parte au fost Alexandra (Foaie verde cinci chiperi) și Paul (Break Stuff), dar au existat multe alternanțe la democrația auditivă, de la rock de izbit pereții la autohtone și asezonate.
Kira a fost vedeta și alintata serii, căci toată lumea parcă venise pentru ea și douăzeci de perechi de ochi nu o slăbeau când era prin apropiere, fiind docilă în a accepta atât mângâierile, cât și muștruluiala părintească (mai ales de la Ștefan!). De fapt, parcă eram invitații ei!
După un astfel de început energic al anului, nu-mi doresc decât să ne țină tinerețea pentru reeditări însutite, căci prin oamenii frumoși cu care te simți în largul tău veselia este garantată! Știu că: “Alături de noi, în lume, sunt lucruri multe, însufleţite şi neînsufleţite. Ele nu văd şi nu înţeleg. Dar dacă într-o zi ar înţelege, cu siguranţă ar râde puţin de noi. Iar dincolo de lume stă un zeu vesel, care înţelege cu adevărat lucrurile şi râde cu adevărat.”(Noica). Presimt eu că Cineva acolo sus a râs cu noi (și nu de noi!) în trecerea spre nou-născutul an!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu