"închide ochii și visează
cum alb cu negru se îmbrățișează
închide ochii și călătorește
până învârți tot ghemul ăsta de pământ pe dește
închide ochii și răsuflă liniștit
mai ai încă de mers, e bine să fii odihnit
închide ochii și strânge bine din pleoape
ca nu cumva vreun vis din tine să scape"
(IvcelNaiv)
Periplul capitalelor Țărilor Baltice (Vilnius - Lituania, Riga - Letonia, Tallin - Estonia) și al Țărilor Nordice (Helsinki - Finlanda, Stockholm - Suedia - fără Norvegia!) s-a încheiat pentru noi cu fascinanta și relaxanta COPENHAGA! Intuiam că merita să îi acordăm timp, așa că i-am alocat 3 zile și am bătut-o la pas de-a lungul și de-a latul atâta cât ne-au ținut mușchii picioarelor. Știam că "Peninsula Iutlanda și cele 400 de insule ce o înconjoară formează una dintre cele mai mici țări din Europa - Danemarca, un loc plin de sate și orașe pitorești, castele și monumente istorice, și regiuni de coastă ce includ plaje largi cu nisip, golfulețe si fiorduri. Atmosfera relaxată face ca existența vikingilor războinici să pară ireală, deoarece călătorii găsesc o Danemarca pașnică și neutră, marcată de bun gust, de proiecte moderne, de standarde înalte și de profunda legătură păstrată cu istoria și cu basmele lui Hans Christian Andersen." Toate superlativele cu care această țară apărea asociată prin cercetările noastre erau pe deplin meritate, așa că ne-am explicat de ce ne-am îndrăgostit iremediabil de ea și motivele pentru care, la plecare, plănuiam deja o posibilă revenire într-un viitor nu foarte îndepărtat. Sentimentul călătoriei noastre în doi trăit acolo a fost:
"I want summer to go on just like this. Just you and me." (Ingmar Bergman)
Cât călătorisem pe feribotul dintre Finlanda și Suedia și în timpul șederii la Helsinki am căutat informații legate de istoria Danemarcei pentru a ști pe unde să o încadrăm: "Cuvântul Danemarca apare din era vikingă, inscripționat pe Piatra Jelling din anii 900, însă există o mare diferență între ceea ce însemna în acea vreme și teritoriile pe care le cuprinde astăzi. În secolele XIII-XVII era o super-putere, cu o influență la fel de importantă ca cea a celor mai mari state din Europa, dar configurația ei din perioada modernă este rezultatul a 400 de ani de pierderi de terenuri și abdicări. La mijlocul anilor 1800 absolutismul a fost abolit și Danemarca a beneficiat de o constituție și de parlament, dar în 1864 a fost învinsă de Prusia și nevoită să renunțe la 40% din teritorii. Populația i-a scăzut de la 2,6 milioane la 1,6 milioane de locuitori și, ca o consecință a înfrângerii, a devenit o societate omogenă, în care locuitorii - cu excepția celor din Islanda (care a devenit independentă în 1944), Insulele Feroe și Groenlanda - împărțeau aceeași limbă și cultură. Granițele actuale ale Danemarcei au fost stabilite prin 1864, iar cea dintre Iutlanda de Sud și Germania s-a fixat în 1920. Neutralitatea politica i-a asigurat liniște Danemarcei în Primul Război Mondial, însă nu și în cel de-Al Doilea Război Mondial, când a fost ocupată de trupele germane. În 1949 a fost unul dintre membrii fondatori ai NATO, iar în 1972 s-a alăturat Comunității Europene."
COPENHAGA ne-a dezvăluit spiritul danez din momentul în care am pătruns în ea! Frumusețea, optimismul, curățenia, tihna erau doar câteva dintre lucrurile care îți săreau în ochi de la primele contacte cu unul dintre cele mai scumpe orașe din lume. 1.8 milioane de oameni trăiau în capitala care era "situată pe două insule, aflându-se atât pe coasta estică a Sjaelland, cât și pe insula d'Amager". Deși este cea mai mare algomerare urbană scandinavă, atmosfera din capitalei ni s-a părut destul de pitorească: în loc de zgârie-nori am putut admira multe clădiri ale căror acoperișuri și ziduri erau colorate în tot felul de nuanțe, iar în loc de bulevarde și străzi supra-aglomerate am descoperit zone pietonale imense și o groază de piste pentru bicicliști. Dacă există pe lumea aceasta un rai pentru ei, atunci Copenhaga sigur ocupă una dintre camere!"
NYHAVN - fiind o împătimită a culorilor și prinzând capitala în 3 zile senine, pot spune că acest cartier plin de case aliniate după nuanțe și ferestre albe a fost unul dintre locurile savurate pe îndelete în Danemarca. Canalul se întindea de la Kongens Nytorv (Piața Regelui) până în port, avea cafenele, baruri, terase formate doar din 2-3 mese, pontoane ocupate de tineri socializând, corăbii vechi de lemn transformate în locuințe pe apă sau în hoteluri plutitoare și...prețuri astronomice la orice. Țările Nordice nu au lepădat nici măcar o secundă faima de a fi piperate pentru buzunarele călătorilor, așa că am aplicat danezilor același tratament precum am făcut în cazul finlandezilor și al suedezilor: am achiziționat un card turistic valabil pe 3 zile, pe care erau incluse un tur cu barca pe canale, libertate pe mijloacele de transport, acces la o mulțime de muzee. În Nyhavn am ajuns de 3 ori, l-am văzut de la nivelul apei, din barcă, de pe un mal, de pe celălalt, parcă nu ne mai săturam de forfota aceea atât de plăcută, de oamenii respectuoși și relaxați pe care îi vedem proiectați pe un fundal colorat...just enjoying life...nothing more!
CARLSBERG - trebuie să recunosc: prima noastră oprire a fost la fabrica de bere! Mai exact, am alergat să o prindem deschisă, am făcut un adevărat traseu de orientare de la Centrul de Informare Turistică până la ea, deoarece erau niște lucrări la străzi și traficul era deviat. Am ajuns la timp și ne-am putut clăti ochii și simțul gustativ cu universul Carlsberg! Aveam un Silviu însetat cu mine, care mi-a spus că visul danez trebuia să debuteze cu o bere, nu se putea altfel! Am vizitat mai multe spații de tip muzeu și am aflat o groază de informații despre istoricul fabricii, despre procesul de realizare a berii, despre sortimente, totul desfășurându-se într-o atmosferă excelentă, prielnică experimentării și învățării!
Sintetizând din ghidurile de prezentare - "Carlsberg a fost fondată în 1847, la Copenhaga, de fabricantul de bere J. C. Jacobsen (1811-1887). Cariera sa a început în mica fabrică a tatălui său, aflată în centrul orașului Copenhaga, care, în acele vremuri, era suprapopulată și avea condiții de igienă precare. Fiind nemulțumit de mediul de lucru din oras, de aglomerație și de poluare, Jacobsen a căutat o locație potrivită care să-i permită să-și dezvolte afacerea, dorind să industrializeze procesul de producție. Pentru perfecționistul Jacobsen alegerea nu a fost ușoară, dar a dat roade: noua locație a fost stabilită în vecinătatea orașului, pe un deal din satul Valby, includea un spațiu larg, aer proaspăt și apă curată. Fabrică de bere a fost numită "Carlsberg" după numele fiului său, Carl și după traducerea din daneză a cuvântului "deal" (berg).
În acele vremuri, în Danemarca se utiliza drojdia de fermentație înaltă, dar J.C. Jacobsen gustase bere germană, de import, de la un vânzător din Copenhaga, și îi plăcuse foarte tare. Având spirit întreprinzător, Jacobsen a știut să evalueze potențialul unui astfel de produs și a luat decizia de a utiliza drojdia de fermentație joasă, după tradiția bavareză. Fabricarea berii s-a transformat cu timpul pentru Jacobsen într-o adevărată pasiune, investind mult timp și resurse pentru a învăța tainele meseriei de la germani. Primul pas în aplicarea planului său l-a făcut în 1845 când a adus acasă doi litri de drojdie de bere bavareză și, după o serie de experimente, a început propria producție de bere. S-a extins mereu folosind tehnologia modernă și nu a ezitat să stârnescă diverse controverse în jur prin spiritul său revoluționar."
La fabrică am găsit cea mai mare colecție de sticle de bere din lume donată de inginerul Leif Sonne. Am stat mai bine de o oră admirând etichete și forme, o adevărată paradă de creativitate umană pusă în slujba unui liant social bahic atât de cunoscut!
Plusând în informații - "J.C. Jacobsen a avut grijă ca fiul său să primească educația necesară pentru a-i duce mai departe munca. Carl Jacobsen a studiat procesul de fabricare a berii la cele mai faimoase fabrici de bere din Europa. În 1870, Jacobsen a înființat o anexă la fabrica de bere, care a fost concesionată fiului său, Carl. Zece ani mai târziu, Carl Jacobsen și-a deschis o altă fabrică de bere numită "Noul Carlsberg", iar tatăl său a înglobat anexa în fabrica sa, Gamle Carlsberg (Vechea Carlsberg). În 1906, Vechiul Carlsberg și Noul Carlsberg au fuzionat, dând naștere companiei Carlsberg Breweries.
J.C. Jacobsen a fost mereu preocupat de știință și a avut o mare pasiune pentru istorie. În 1876 a înființat Fundația Carlsberg care, după moartea sa, în 1887, în concordanță cu termenii testamentului său, a preluat proprietatea fabricii de bere Vechiul Carlsberg. Mult mai târziu, în 1982, fabrica Vechiul Carlsberg al lui J.C. Jacobsen a fost transformată în muzeu, păstrând intact echipamentul de fabricație și arătând la fel ca în timpul în care funcționa. La rândul lui, Carl Jacobsen a fost interesat de artă, fiind cel care a făcut, prin acțiunile sale, ca orașul Copenhaga să fie supranumit "Orașul Turnurilor Frumoase". Fiecare din clădirile Carlsberg a fost concepută după un model arhitectural aparte, atât din punct de vedere estetic, dar și funcțional. În acest context, Carlsberg a fondat în 1992 cel mai important premiu din lume pentru arhitectură care are deja reputația unui Premiu Nobel în domeniul arhitecturii.
Primul export de bere Carlsberg a fost făcut în 1868 spre Scoția. Și acesta a fost doar începutul! Procesul de fabricare a berii are loc în 103 fabrici din 49 de țări. La fiecare oră din zi și din noapte se produc 750.000 de sticle de bere Carlsberg, iar în fiecare zi a anului aproximativ 15 milioane de oameni se bucură de gustul ei inconfundabil. Probably the best beer in the world - adevăratul spectacol Carlsberg se desfășoară la nivelul gustului, căci fabrica produce cele mai multe sortimente de bere din lume. Numai in Danemarca, Carlsberg comercializează 10 specialități diferite."
Turul nostru prin cei 150 de ani de istorie industrială a culminat cu vederea unei întregi linii de îmbuteliere de la începutul secolului, iar la nivel de savurare am avut șansa de a gusta mai multe tipuri de bere incluse în bilet. După muncă, și răsplată! E de prisos să menționez cine voia să mai mergem o tură!!
BISERICA SALVATORULUI NOSTRU - felia de scaleras!! Când am făcut tura pe canale cu barca, am constatat că ne tot întâlneam cu o biserică ce prezenta scări la exterior, așa că m-am entuziasmat și l-am rugat pe Silviu să nu ocolim asemenea minunăție de obiectiv. Mai ales că îngurgitase bericile la Carlsberg și îmi era dator! Am hălăduit puțin până am dibuit podul corect care să ne ducă la intrarea în curtea bisericii, după care ne-am aventurat spre vârf, împreună cu mulți alți interesați.
Sus, sus ne-a întâmpinat la orizont PODUL(-TUNEL) ORESUND, peste care (și prin care) am trecut cu o zi înainte, venind dinspre Suedia. "Numele oficial al podului-tunel este Oresundsbron, o combinație între suedeză și daneză. A fost proiectat de arhitectul danez George KS Rotne, a fost deschis la 1 iulie 2000 și se întinde pe 8 km înainte de trecerea, printr-o insulă artificială, într-un tunel de 4 km pe sub canalul Flint. Este cel mai lung pod rutier și feroviar din Europa care conectează două zone metropolitane importante și leagă rețelele rutiere și feroviare din Scandinavia cu cele din Europa Centrală și de Vest."
"Construcția podului Oresund a început în 1995 și a fost încheiată în 14 august 1999. Prințul Frederik al Danemarcei și Prințesa Victoria a Suediei s-au întâlnit la jumătatea podului-tunel pentru a-i sărbători finalizarea, iar deschiderea oficială a avut loc mai târziu cu Regina Margrethe II și Regele Carl XVI Gustaf. În ciuda a două situații care au îngreunat construcția tunelului – descoperirea a 16 bombe neexplodate din Al Doilea Război Mondial situate pe fundul mării și construirea unui segment de tunel incorect – acesta a fost terminat cu trei luni înainte de termen. Podul, susţinut de cabluri, cu cei 7.845 m lungime, este una dintre cele mai mari construcţii de acest gen din lume. Pe Insula Peberholm are loc trecerea de la pod la tunel. Aceasta este o insulă artificială construită în acest scop, lungă de 2 km şi lată de câteva sute de metri, nepopulată, care aparţine Danemarcei. Drogden Tunnel pleacă de la mijlocul insulei şi, după ce străbate 3.510 m pe sub mare, se continuă cu două tuneluri de 270 m pe uscat. Motivul pentru care nu s-a construit în loc de acest tunel un alt pod este că ar fi fost prea aproape de Aeroportul Copenhaga."
Biserica este una din cele mai impozante din Copenhaga, datorită stilului în care este construită, a scărilor exterioare și a celor mai mari clopote din Europa de Nord. În ceea ce privește turnul bisercii, legenda spune că arhitectul care a proiectat scările s-a sinucis, aruncându-se în gol de pe turn, în momentul în care a observat că scările au fost construite invers și nu în sensul acelor de ceasornic, așa cum fuseseră proiectate. Deși scara era îngustă și interesul pentru ea era mare, se circula civilizat, lumea era veselă, nu se înghiontea, nu se grăbea, toți eram muți de admirație văzând minunăție de capitală daneză de la înălțime!
CASA OPEREI - absolut impresionantă! I-am admirat arhitectura și deschiderea din barcă și de pe malul opus. Clădirea a fost donată țării în anul 2000, de către Fundația A.P. Moller and Chastine Mc-Kinney Moller și, în prezent, este una din cele mai moderne clădiri de operă ale lumii, dar și una dintre cele mai scumpe. Scena principală este conectată cu alte cinci scene, având o capacitate de 1400 și 1700 de locuri, depinzând în principal de mărimea orchestrei. Mai mult, calitatea sunetului este incredibilă și acesta este unul din principalele motive pentru care, evident, este considerată a fi una din cele mai bune din lume!
BISERICA ST. ALBAN și KASTELLET - lângă Mica Sirenă se afla un complex de obiective tihnite pe care le-am prins în lumina apusului scandinav! Biserica era una de tip anglican, construită în stil gotic în secolul al XIX-lea pentru comunitate engleză aflată în creștere în Copenhaga în acea vreme. Trecând fix pe lângă ea, se ajungea pe podul de intrare în Kastellet, una din cele mai bine păstrate fortărețe în formă de stea din Europa. "Fortăreața este construită în formă de pentagon cu turnuri de apărare în colțuri și este înconjurată de canale cu apă. Clădirile din interior servesc drept unitate militară activă, dar, cu toate acestea, accesul turiștilor este permis pentru plimbare. Intrarea se face pe podul regelui dinspre oraș, aici aflându-se un bust al Regelui Frederik III și o statuie de bronz închinată soldaților danezi."
Cum noaptea se lăsa foarte greu convinsă să cotropească lumina, deoarece încă ne aflam sub influența zilelor interminabile de vară, nu ne-am grăbit să ajungem pe unde lăsasem mașina, ci am mai făcut o plimbare relaxantă în doi și ne-am oprit la Restaurantul Vesuvio, unde am încheiat prima parte din incursiunea noastră daneză extrem de târziu prin savurarea unor delicii culinare locale și italienești!
CASTELUL ROSENBORG - Copenhaga ne-a dat bătăi de cap pentru că nu ne-am așteptat să fie chiar atât de ofertantă la nivel de lucruri de văzut și de făcut. A trebuit mereu să selectăm din lista potențialelor obiective pe acelea pe care voiam neapărat să le vedem, dar, la un moment dat, ne-am împăcat cu ideea că trebuia să revenim și am făcut alegerile mult mai relaxați: "Hm, vedem castelul ce adăpostește bijuteriile regale sau pe cel faimos asociat cu Hamlet? Hai pe prima variantă! Hamlet - next time!"
Nu ne-a părut deloc rău de alegerea făcută deoarece am avut parte de 3 ore extraordinare vizitând Castelul Rosenborg și vasta sa grădină. Construcția castelului a început în 1606 și a fost finalizată în 1624. Deși a fost proiectat inițial ca o casă de vacanță, a devenit reședință regală până în 1710. Arhitectura sa asociată Renașterii s-a extins și la nivelul parcului imens ce îl păzea cu strășnicie verde și adăpostea pașii a sute de turiști veniți devreme să hălăduiască printr-o felie de istorie daneză veritabilă. Localnicii se opreau la firul ierbii cu copiii, la un picnic, la răsfoirea unei cărți sau la aprecierea tihnei din grădină.
Fiecare rege a decorat camerele în funcție de stilul predominant al perioadei sale, așa că, începând din 1838, când Rosenborg a fost declarat Muzeul Colecțiilor Regale Daneze, acesta cuprindea deja între pereții săi elemente din mai multe felii istorice. Aglomerația cea mai mare am găsit-o în Sala Cavalerilor, o încăpere opulentă în care se aflau tronurile de încoronare, păzite de trei lei de argint în mărime naturală. Pereții erau decorați cu tapiserii ce evocau bătăliile dintre Danemarca și Suedia și totul era asociat cu bunul gust. De asemenea, am văzut și colecția de sticlă venețiană, de porțelanuri și o cameră îmbrăcată în marmură, iar bijuteriile coroanei le-am admirat într-un spațiu separat, securizat.
PALATUL AMALIENBORG - un complex format din 4 clădiri identice: Palatul Christian al VII-lea (Palatul Moltke), Palatul Christian al VIII-lea (Palatul Levetzau), Palatul Frederik al VIII-lea (Palatul Brockdorff) și Palatul Christian al IX-lea (Palatul Schack), din care primele două erau deschise publicului. Aceasta este reședința Majestății Sale Regina Danemarcei: atunci când steagul este arborat, înseamnă că regina se află acolo.
"Palatul Amalienborg datează din 1700 și este unul dintre cele mai reprezentative obiective arhitectonice daneze în stil rococo. Statuia lui Frederik al V-lea, fondatorul Frederikstad, rege al Danemarcei și al Norvegiei din 1746 până în 1766, domină întreaga piață octogonală. Frederick al V-lea a decis să construiască această zonă exclusivistă din Copenhaga pentru a comemora tricentenarul ascensiunii la tron a familiei Oldenburg, precum și încoronarea lui Christian I ca rege al Danemarcei. Iar planurile regelui au mers și mai departe de atât, o asemenea sarcină fiindu-i oferită arhitectului și consilierului regal Nicolai Eigtved, care, începând cu 1750, s-a gândit la conceperea unui cartier deosebit."
Am stat ceva vreme prin unul din cele două palate și am admirat simplitatea rafinată, precum și o fotografie cât un perete în care se aflau reprezentanții actuali ai caselor regale din Europa, de la regi și regine, la prinți și prințese. O adevărată splendoare a regalității moderne!
BISERICA DE MARMURĂ - se afla în imediata apropiere a Palatului Amalienborg, numindu-se Frederikskirken sau Marmorkirken. Ni s-a părut un monument grandios, meticulos executat, în care am intrat şi noi pentru câteva momente. Se spunea că din domul său se putea vedea până în Suedia. N-am urcat, doar am admirat interiorul cu orga, bolta și liniștea din zona circulară limitrofă altarului.
La Copenhaga ne-am pricopsit cu o prietenă, o girafă simpatică, pe care am botezat-o Brunhilda! Am găsit-o pe jos și, cum nu era niciun copil în preajmă ca să i-o returnez, am luat-o cu noi toată ziua și i-am făcut lui Silviu capul calendar cu povestea ei născocită pas cu pas de-a lungul zilei. I-am făcut baie în fântâna arteziană din curtea regală, căci era posibil să fie de viță nobilă!
La aceeași fântînă, la care am revenit de nenumărate ori în drumurile noastre, am dat peste 2 români - mama îl ruga pe fiul ei să facă o poză împreună, dar acesta îi spunea că e suficient dacă îi face doar ei. Când mama i-a sugerat să mă roage pe mine să le fac o poză împreună, eu am răspuns în românește că le fac cu mare plăcere, moment în care mama a început să râdă și băiatul a paralizat de uimire. Silviu, care poza asfințitul răsfrânt peste apele despletite, nu s-a putut abține să nu surprindă momentul! Mama era atât de bucuroasă încât îi povestea agitată băiatului ce i se întâmplase, de parcă el nu fusese chiar acolo!
TURNUL ROTUND (Rundetaarn) - este cel mai vechi observator în funcțiune din întreaga Europă, stelele fiind urmărite de aici încă din 1642. În vremea regelui Christian al IV-lea, Danemarca era recunoscută pentru realizările sale în domeniul astronomiei datorită atronomului Tycho Brahe. Atunci când acesta a murit, în 1601, regele a dorit ca cercetările lui să fie continuate și asftel a luat naștere Turnul Rotund. În zilele noastre deja a trecut destul de mult de când oamenii de știință au părăsit telescopul, dar observatorul este încă frecventat și folosit de astronomii amatori și de turiștii interesați de platforma exterioară de unde se pot admira părți ale capitalei. Pentru a ajunge acolo am urcat o scară în spirală ce avea o lungime de 268 m la peretele exterior și numai 85.5 m spre interior. Acest lucru înseamnă că, în mod normal, turiștii merg aproximativ 210 m pentru a ajunge în vârful clădirii, deși turnul are doar 36 m.
Recunosc un lucru: aici am mers la cea mai mica toaletă din viața mea! Era inclusă într-o nișă, în construcția inițială, îți oferea spațiu cât să respiri și să încapi și fusese modernizată ca să ofere condiții civilizate! Totuși nu era claustrantă, căci includea o fereastră ce lăsa lumina să inunde scorbura!
PALATUL CHRISTIANBORG - este reşedinţa oficială a Reginei Margareta și, totodată, singurul edificiu din lume care adăposteşte cele trei puteri supreme în stat (puterea executivă, puterea legislativă şi puterea judecătorească), aflându-se pe insula Slotsholmen. Parlamentul, Curtea Supremă de Justiţie şi Guvernul danez, precum şi încăperile regale, ocupă zone diferite ale palatului. Ceea ce am văzut noi era al treilea edificiu înălţat pe locul primului castel construit în 1167 de episcopul Absalon, fondatorul oraşului. De-a lungul timpului fortareața inițială a fost transformată în reședință pentru regii danezi și s-a construit un castel peste ea, urmând ca în 1730 regele Christian al VI-lea, primul monarh al țării, să ordone construirea unui palat ce a fost distrus în 1794. Acesta a fost înlocuit cu un altul ce a avut aceeași soartă, fiind distrus într-un incendiu în 1884. Versiunea actuală a fost terminată în anul 1928 și este o construcție în stil baroc. La săparea fundațiilor acestui palat au fost dezgropate ruinele vechii fortărețe Absalon și ale castelului medieval ce au devenit astfel accesibile turiștilor spre vizitare.
GEFION FOUNTAIN - este o arteziană situată în port și dominată de o statuie imensă înfățișând-o pe zeița Gefjun conducând un car tras de animale. Brunhilda a mai făcut o baie în ziua aceea!
Copenhaga ne-a sedus iremediabil!! Zonele colorate, miile de bicicliști ce transformă orașul într-un râu curgător în fiecare minut și atmosfera extrem de relaxantă au fost argumentele pentru care ne-a plăcut atât de mult hălăduitul pe străzi! Să fii pieton în Copenhaga este la fel de challenging precum și a fi șofer deoarece este un oraș total cotropit de bicicliști. Dar...toată lumea are loc, nimeni nu înghiontește pe nimeni, bunul-simț este la el acasă și lumea se simte bine! Ca și în cazul Suediei și a Finlandei, nu pot decât să admir și reușita danezilor de a avea orașe îngrozitor de curate și canale impecabile!
STROGET era cea mai animată și cea mai mare zonă de shopping din Copenhaga, din ea răsfrângându-se în toate direcțiile străduțe laterale măritate cu trecutul și cu modernul deopotrivă. Danezii sunt mândri de Stroget și susțin ce este cea mai lungă zonă pietonală din Europa, având o lungime de peste 1 km, de la Piața Primăriei până în Piața Noua Regală (Kongens Nytorv), în apropierea pastelatului port Nyhavn. Am prins și un fel de festival al tinerilor și am stat și noi prin preajmă câteva minute, savurând atmosfera extrem de tihnită: se bea civilizat, oamenii râd și se simt bine fără să deranjeze, muzica nu sufocă...superlativ pe stradă! Cam aglomerat pentru gusturile noastre, într-adevăr!
Vreau la Tivoli!! a fost dorința arzătoare a lui Silviu pentru care am călătorit cu vreo 3 autobuze prin Copenhaga. Vreau la Tivoli!! ne-a dus prin zona portului fără să intenționăm asta. Vreau la Tivoli!! ne-a determinat să supărăm un danez bătrân cu faptul că refuzam să ocupăm scaunele disponibile din autobuz și preferam să stăm în picioare...de nervi! Ce era la Tivoli? Raiul distracției - al doilea parc de distracții ca vechime din lume, datând din 1843! Nu am ajuns la timp să prindem o oră de zbenguială pentru că ne-am rătăcit cu autobuzele, dar a rămas pe prima poziție pentru data viitoare!...De fapt, prima poziție este împărțită cu Muzeul Corăbiilor Vikinge, unde se pot face călătorii pe mare cu o barcă vikingă, în stil viking! Of, Ragnar Blea, mai așteaptă oleacă până next time!
SINATUR HOTEL FREDERIKSDAL - Cazarea noastră (scumpă!) în Copenhaga a fost la 30 km de capitală, într-o zonă extrem de liniștită, departe de forfotă, plină de verdeață și de cărări ce ocoleau un mic lac. Camera era spațioasă, modernă, luminoasă, la restaurant mâncarea era delicioasă și pe balcon ne aștepta relaxarea ondulată. Acolo Silviu a căutat de zor informații despre rutele de întors acasă, după ce nebunia noastră de 16 zile prin 7 țări și capitalele lor s-a încheiat cu cireașa de pe tort numită Copenhaga!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu