1-3 august 2014 - FINLANDA (Suomi - "țara celor o mie de lacuri") - capitala HELSINKI

"Age is irrelevant. Ask me how many sunsets I've seen, hearts I've loved, 

trips I've taken, or concerts I've been to. That's how old I am." (Joëlle)

Periplul prin Țările Baltice a fost continuat cu cel prin Țările Scandinaviei! Feribotul de legătură dintre Estonia și Finlanda ne-a dus în câteva ore pe teritoriul primeia din cele 3 țări nordice prin care urma să călătorim și ne-a introdus treptat într-o geografie care ne-a fascinat atunci când am dat peste ea prin documentare sau prin filme. Senzația de necunoscut, de pătrundere într-un spațiu totalmente diferit de restul Europei, ne-a însoțit tot timpul în cele 10 zile de hălăduire scandinavă, pentru că ritmurile și istoria acelor locuri expuse la zona arctică le-au șlefuit în mod specific. Ca și poziționare la nivelul Europei, știam că Finlanda avea ieșire directă la Marea Baltică prin intermediul Golfului Botnic la vest și a Golfului Finic la sud, că se învecina cu Rusia la est, cu Suedia la vest, cu Norvegia la nord și cu Estonia la sud, dincolo de golful Finic, pe care l-am traversat cu feribotul în dimineața zilei de 1 august. 

Nevoia de informații istorice a devenit acută pentru curiozitatea noastră flămândă după noutate, așa că, odată ajunși în Helsinki, am stat la hotel câteva ore pentru a ne potoli valul de întrebări cu ajutorul internetului. "Teritoriul pe care se găsește Finlanda de astăzi a fost locuit imediat după Epoca de gheață, începând aproximativ cu anii 8.500 î.Hr. În Evul Mediu, regatul Suediei a cucerit Finlanda și s-a ocupat de creștinarea acesteia, iar, după uniunea de la Kalamar, a trecut sub dominația Danemarcei până în 1523. În 1581 Finlanda a devenit Mare Ducat, dependent de Suedia, iar în 1809 a intrat sub influența Imperiului Rus. În 1917, profitând de dezordinea cauzată de revoluția bolșevică, Finlanda și-a declarat independența. În 1939, în virtutea pactului Ribbentrop-Molotov, URSS a emis un ultimatum Finlandei, a atacat-o în urma refuzului acesteia și, prin Tratatul de la Paris, aceasta a fost nevoită să accepte pierderea a 10% din teritoriu ca să-și păstreze independența și să evite soarta Țărilor Baltice, devenite zone comuniste. În 1941, Finlanda a atacat URSS-ul pentru a-și recupera teritoriile pierdute, dar armata avea să se oprească la lacul Onega și nu va mai trece niciodată de linia ferată de la Murmansk, nici nu va ataca Leningradul, în ciuda cerințelor lui Hitler. După război, linia de neutralitate strictă Paasikivi a făcut din Finlanda o țară de tranziție între Est și Vest și a scos-o de sub incidența transformării sale într-un stat satelit al marelui ei vecin din răsărit. Istoria recentă presupune intrarea în Uniunea Europeană în 1995."

Cu aceste detalii în minte, am pornit să explorăm capitala Finlandei, HELSINKI (Helsingfors)! 

Situat pe malul Golfului Finlandez, HELSINKI este cel mai mare oraș din țara care numără puțin peste 5 milioane de locuitori, fiind format din municipiul capitalei și cele trei orașe - Vantaa, Espoo și Kauniainen. Venind cu feribotul dinspre Estonia, am putut descoperi foarte repede calitatea de port la Marea Baltică a capitalei, cel mai folosit mijloc de transport fiind în mod clar vaporul, deoarece Finlanda este izolată de restul țărilor scandinave și europene. Comparativ cu alte capitale pe care le-am vizitat nu ne-a impresionat prin măreție, ci prin modul în care bogățiile sale naturale și culturale erau subtil scoase în evidență. 

Am aflat de pe internet că cea mai bună metodă de vizitat în tihnă tot ce merita văzut în Helsinki era un card turistic destul de piperat la preț, dar diversificat în opțiuni: transport gratuit în toată capitala, acces la 50 de obiective turistice și muzee, o reducere substanțială la tururile orașului. Trebuie să precizez că față de alte orașe europene prețurile din Finlanda ni s-au părut extrem de mari pentru servicii, pentru cazare, pentru mâncare și pentru băutură, așa că varianta cardului a fost o opțiune pe care am îmbrățișat-o cu interes pentru că ne oferea șansa de a ne putea mișca în voie și evitam cozile pentru bilete. De la cazarea într-un bloc de apartamente închiriate dintr-un cartier liniștit al capitalei, am mers cu metro-ul până în zona centrală și ne-am fixat traseele pe baza hărții, fiind cu mintea deschisă și spre ce ni se mai ivea în cale. Așa am ajuns să facem un tur încântător cu vaporașul pe canale și în zona de golf a capitalei: am putut vedea reședințe pierdute prin pâlcuri de păduri, sute de căsuțe cu saune, ambarcațiuni mari și mici la tot pasul, de parcă eram într-o imensă parcare maritimă, insule ieșind din ape și adăpostind un "acasă" simplu pentru vreun finlandez, copaci solitari pe pinteni de stânci eliberați de ape către soare.  

Înainte de a urca în vaporaș am mers pe lângă un târg situat aproape de locul de îmbarcare. După o oră și ceva, când ne-am întors în zonă, era o curățenie lună, nu am găsit niciun semn că acolo s-ar fi desfășurat o uriașă piață cu puțin timp înainte. Organizare de un anumit fel! Ne-am plimbat de mai multe ori prin ESPLANADA din HELSINKI, un parc imens, cu două secțiuni - de nord și de sud, construit astfel încât soarele să fie permanent deasupra sa, fie că era dimineață, fie că era seară. Zona de verdeață putea fi considerată o graniță între partea de nord a orașului, mai agitată, și cea de sud, mai liniștită, dar ochii îți erau inevitabil atrași tot de spectacolul desfășurat între ape și zecile de insulițe răsfirate. Plimbându-ne pe marginea apei, am ajuns la o macara cu care un grup de tineri făceau bunjee-jumping, am văzut oameni la plajă și rațe vesele dialogând cu pescărușii. Totul se desfășura în fața ochilor noștri pe o vreme de nota zece, fără ploaie la orizont, cum rar se întâmpla prin acele locuri! 

SUOMENLINNA, cea mai mare fortăreață de pe Marea Baltică, face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO încă din anul 1991. După ce am ajuns la ea cu feribotul, ni s-a părut interesant faptul că existau 900 de oameni care o locuiau, aveau un dispensar, o școală, spații de joacă amenajate, totul era organizat ca într-un mini-oraș. Am mai descoperit cu ușurință că era un loc popular pentru finlandezi și pentru turiști, că aglomerația devenea ușor un numitor comun al zilelor de vară și că picnicul pe iarbă, la umbra copacilor, se putea întâlni în mai multe colțuri ale insulei alături de cârdurile de lebede curioase. 

Am petrecut câteva ore explorând insula în lung și-n lat! Am trecut printre adăposturile acoperite de iarbă, ne-am uitat la tunurile expuse în nișele ce dădeau către mare, ne-am minunat de elicopterele ce survolau zona și ne-am declarat profund impresionați de zonele strategice atât de bine organizate. Cohortele de asiatici ne-au întrerupt temporar ritmul în care treceam de la un punct la altul pentru că se opreau ca lăcustele, făceau rapid poze, după care se duceau la următoarea curiozitate din jur! Erau deopotrivă simpatici și agasanți: nu se uitau deloc în preajmă, te trezeai asaltat din toate direcțiile de ochii lor mongoloizi, le făceai loc și te amuzai de stilul lor inconfundabil de a vizita un loc!

La Muzeu am aflat mai multe detalii despre istoria fortăreței. "În 1748, pe când Finlanda încă aparținea Regatului Suediei, a început construcția unei fortărețe numite Sveaborg, la ordinele lui Augustin Ehrensvärd ("Sveaborg" însemna “castel suedez”, acest nume fiind schimbat mai târziu cu cel de "Suomenlinna", "castel finlandez", din motive patriotice, deși atât suedezii, cât și finlandezii de limbă suedeză continuă să folosească numele original). În 1808, după războiul finlandez, fortăreața s-a predat Rusiei și a rămas sub stăpânirea acesteia timp de 109 ani. Războiul din Crimeea i-a provocat numeroase daune, iar în 1918, după declararea independenței Finlandei, fortăreața a adăpostit un câmp provizoriu de 8.000 de deținuți. În Al Doilea Război Mondial a ajuns să fie folosită ca bază militară pentru bateriile de coastă, apărare antiaeriană și submarină și abia în 1973 armata a părăsit insula. Suomenlinna a devenit un district locuit al capitalei și un obiectiv turistic, excepție făcând Insula Pikku Mustasaari unde se afla Academia Navală."

Vizitată de mai bine de 700.000 persoane anual, ni s-a precizat în documentarul vizionat la muzeu că Suomenlinna găzduia multe evenimente culturale, pe lângă cele incluse săptămânal la muzeul de avant-garde, la studiourile de artiști și la teatrul popular. Ne-am continuat incursiunea și am pătruns prin toate zonele unde ni se permitea accesul, admirând clădirile vechi renovate de deținuții de la închisoarea de siguranță minimă din Suomenlinna, sub îndrumările atente ale experților, sau hlizindu-ne de copiii caraghioși care se jucau fără nicio grijă prin toate colțurile insulei, marele lor câmp de bătălie. Dintr-un punct de belvedere numit Kustanmiekka am avut parte de niște priveliști aparte, cu bastioanele originale și cu linia de apărare de pe coastă, cu bancurile de nisip cu ziduri de jur imprejur, cu tunurile construite de ruși la sfârșitul secolului al XIX-lea. Penultimul nostru obiectiv a fost un simbol al insulei - Poarta Regelui - locul unde a ancorat vaporul cu care a venit regele Adolf Fedric al Suediei, în 1752, pentru a inspecta mersul lucrărilor.

SUBMARINUL VESSIKO a fost o premieră atât pentru mine, cât și pentru Silviu! Nici unul din noi nu mai văzuse/intrase vreodată (în) așa ceva, deci nu puteam trece pe lângă o astfel de ocazie. Comandat de compania daneză Ingenieurskantoor voor Scheepsbouw drept un prototip de submarin comercial, Vesikko a fost lansat în 1933 și ulterior cumpărat de finlandezi, iar singura lui victorie în Al doilea Război Mondial a fost scufundarea vasului comercial rus Vyborg. După terminarea schimbului de focuri în 1944, Vesikko a fost retras și depozitat până în 1973 când s-a luat decizia de a fi transformat într-un vas-muzeu, fiind unul din cele cinci submarine care au servit în flota finlandeză.
În interior puteau lucra cam 20 de membri ai echipajului! Am putut vedea spațiul de comandă, am parcurs coloana vertebrală cu care se aflau conectate toate arterele și venele metalice, care mie nu îmi spuneau mare lucru, dar pe Silviu îl fascinau pentru că vorbeau pe limba lui de inginer de structuri metalice!    

TEMPPELIAUKIO KIRKKO - Biserica de piatră - a fost pentru noi o mostră de arhitectură modernă totalmente căzută din...cer! În general, la lăcașuri de cult se preferă variantele clasice de construcție, dar la această biserica finlandeză noutatea tronează ca element esențial: se află sub pământ, are tavanul din sârme de cupru și arată ca un OZN staționat temporar pe Pământ. Terminată în 1969 pe baza proiectului arhitecților Timo și Tuomo Suomaleinen, ridicarea ei a presupus un singur an: s-a ales un bloc mare de granit, s-a săpat/cioplit Biserica de piatră și s-a amplasat totul într-un cartier rezidențial al capitalei. Nouă ne-a plăcut combinația ciudată de materiale, unele naturale, altele create de om, și faptul că dezideratele clasice erau contrazise într-un mod atât de inovator. Am putut asculta pentru câteva minute orga prin care ni s-a demonstrat acustica senzațională a bisericii, motiv pentru care găzduia destul de multe concerte de-a lungul anului. Aglomerație? Superlativă! Un du-te-vino de turiști și de grupuri din diverse zone ale lumii!

MONUMENTUL SIBELIUS, unul din simbolurile țării, era dedicat compozitorului finlandez Jean Sibelius. Artista Eila Hiltunen a realizat o sculptură intitulată Passio Musicae formată dintr-un val de 600 de tuburi metalice pentru orgă prin care am putut vedea ca prin niște ocheane succesive atunci când ne-am plimbat pe sub ele. Ansamblul cântărea 24 de tone și o versiune a sa în miniatură se află la sediul UNESCO din Paris. Parcul din jur era plin de spații verzi și de copaci zvelți, de bănci care așteptau povești, de turiști grăbiți să facă poze, precum japonezii, sau de călători tihniți cum eram noi. 

Dincolo de atinsul câtorva obiective la care am planificat să ajungem, am hoinărit mult pe străzile capitalei și pe malurile ei flancate de nave, de vaporașe și de bărci. Am observat că se biciclește mult în Finlanda, că aspectul de industrializat este la concurență cu cel de natural și am aflat câteva din ciudățeniile țării: "Campionatul Mondial de Cărat Nevasta" are loc în Sonkajärvi, în luna iulie, și cupluri din lumea întreagă participă an de an; invenții cu brevet finlandez - sania de salvare, ceasul de monitorizare a pulsului cardiac, lemnul-dulce sărat (Salmiakki), Linux OS, patinele de gheață, jocul Angry Birds, cocktailul Molotov, SMS-urile și, nu în ultimul rând, sauna. Tot în această țară scandinavă se găsesc cele mai multe trupe de heavy-metal pe cap de locuitor - ex: Children of Bodom, Nightwish sau Lordi - interesate să coboare în acordurile lor natura întunecată și sălbatică a pământului finlandez. 

Am mâncat pizza la restaurantul La Famiglia situat pe una din arterele turistice ale capitalei, aproape de Aleksanterinkatu, strada comercială a orașului conectată la un lanț de magazine, cafenele, restaurante, la Parcul Esplanadei și la faleza. Eram prea înfometați ca să mai cotrobăim după vreun loc mai retras, așa că am mers la sigur cu mâncarea italienească. Vinul a cam lăsat de dorit, ce-i drept, Silviu s-a plâns că avea un iz cam acru și că nu-și merita prețul! Când ne-a venit nota de plată, ne-am dat seama că varianta cu supermarket-ul avea să fie mult mai indicată decât cea cu restaurantul. Ne informaserăm că toate erau scumpe peste limită în Scandinavia, dar nu ne așteptam să fie chiar atât de mare diferența! Ne-am învățat lecția și am aplicat-o în Suedia și în Danemarca! 

CATEDRALA USPENSKI este cea mai mare catedrală ortodoxă din vestul Europei. Se află în Peninsula Katajanokka și a fost construită între anii 1862 și 1868 pe baza unui proiect al arhitectului Aleksei Gornostajev. Acesta s-a inspirat din design-ul unei biserici din secolul al XVI-lea de pe lângă Moscova, iar cărămizile sale au fost aduse de la fortăreața Bomarsund din Aland, care fusese distrusă în timpul războiului din Crimeea în 1854. Actualmente, catedrala aparține Arhiepiscopiei din Helsinki și deservește celor 60.000 de credincioși ortodocși din Finlanda. Noi am considerat-o interesantă datorită cărămizilor roșii și domurilor verzi în formă de ceapă (13 la număr - îl reprezintă pe Iisus cu cei 12 Apostoli!). 

TUOMIOKIRKKO - Catedrala Lutherană - domină Piața Senatului. Cel care le-a proiectat pe amândouă a fost un arhitect neamț, Carl Ludvig Engel. Acesta a avut responsabilitatea să reconstruiască o zonă a orașului care fusese arsă de un incendiu devastator și a ridicat în locul unei mici biserici datând din anul 1727 o frumoasă catedrală albă, înconjurând-o cu o piață mare, numită Piața Senatului. Cu toate acestea, nu a apucat să își vadă operele terminate, deoarece a murit în 1840. Munca i-a fost dusă mai departe de Ernst Lohrmann, care a terminat Catedrala în 1852. La început, a fost numită Catedrala Sfântul Nicolae, după Nicolae I, Țarul Rusiei, dar în 1917 și-a schimbat numele în Catedrala Lutherană. 

PRIMĂRIA se afla în centrul orașului, ca și alte clădiri de importanță fundamentală pentru oraș. A fost construită în stil neoclasic mai întâi ca hotel, după ce Helsinki a fost proclamat capitala Marelui Ducat al Finlandei în 1812. S-a numit Hotel Seurahoune și a fost proiectat de Carl Ludvig Engel. Hotelul a fost terminat în 1833 și a operat cu această funcționalitate până în 1913, deși autoritățile locale îl cumpăraseră din 1901. În 1920, s-a transformat în primărie, iar în prezent include sala de ședințe a Consiliului Orașului, Biroul Primarului și alte birouri cu diverse funcții.

PIAȚA SENATULUI este tot opera lui Carl Ludvig Engel și presupune o combinație unică între politic, știință, religie și comerț, datorită clădirilor care se întind la marginile sale. În partea estică se află Consiliul de Stat, pe partea opusă se găsește Universitatea din Helsinki, în nord avem Catedrala Lutherană, iar în mijlocul pieții domină statuia lui Alexandru II. Piața este inima orașului atât prin clădirile ce o flanchează, cât și prin evenimentele pe care le găzduiește: concerte, expoziții de obiecte realizate în întregime din zăpadă și, de asemenea, pentru concursurile de snowboarding. În fiecare zi, la ora 17:49, muzica de carilon se aude în toata piața. Carilonul reprezintă o multitudine de clopote legate între ele, cu scopul de a crea o muzică mai specială, iar cea mai bună acustică din piață pentru carilon este lângă statuia lui Alexandru II.

Fenomenul soarelui nocturn ne-a urmărit tot timpul în Țările Baltice, dar a devenit acut în Scandinavia! La ora 23 era instaurată o palidă înserare și viața de noapte era mai mult desfășurată pe o semi-zi! Finlanda se bucură de 73 de zile pe an când soarele nu trece de linia orizontului, așa că apusul neîncheiat este rapid urmat de un răsărit exploziv. Noi ne culcam după miezul nopții la hotelul nostru - FORENOM APARTHOTEL - și la ora 4 deja se făcea lumină! Era fenomenul inversat față de ceea ce am găsit în Islanda, în februarie 2014. Fascinant!!

La nivelul limbii, "finlandeza este o limbă aglutinantă ce aparține familiei de limbi ugro-finice, grup care cuprinde estona, lapona și maghiara. Aceste limbi se deosebesc de alte limbi vorbite în Europa, pentru că, alături de bască și malteză, nu fac parte din limbile indo-europene." Eu m-am menținut la nivelul lingvistic evident și am apelat la cunoștințele din folclorul personal, făcându-i lui Silviu un tatuaj temporar pe puntea feribotului Mariella cu care urma să traversăm timp de 12 ore spațiul marin dintre Finlanda și Suedia! Frunze-Late a fost mascota ce ne-a ținut companie alături de soarele nocturn!

Am părăsit "tărâmul soarelui de la miezul nopții" cu gândul că trebuia să ne întoarcem într-o bună zi și să mergem către zonele sălbatice, către păduri, către lacuri, către locurile unde drumețiile erau la mare cinste. Am descoperit un tip ciudat și fascinant de frumusețe în Scandinavia și așteptam nerăbdători episoadele următoare pentru a ne întregi imaginea abia conturată cu 3 feliuțe de zile finlandeze! 

După miezul nopții, după ce ne-am lăsat seduși vreo 2 ore de soarele încăpățânat de la orizont, ne-am dus în cabina noastră unde ne așteptau cele două paturi suspendate, pregătite pentru un sfânt somn odihnitor, necesar pentru debutul capitolului numit Suedia, planificat pentru a doua zi! Am avut parte de câteva ore de odihnă în aer condiționat și în legănarea feribotului mai ceva ca într-un hamac sub poala unor copaci!