"Teme-te mai puțin, speră mai mult;
mănâncă mai puțin, mestecă mai mult;
văită-te mai puțin, respiră mai mult;
vorbește mai puțin, spune mai mult;
iubește mai mult și toate lucrurile bune vor fi ale tale."
(Proverb suedez)
Ajungi într-un loc nou și guști câteva felii din atmosfera lui, din străduțele cu istorie, din poveștile menite să redea identitatea conturată dincolo de cronologie. Încerci să îți deschizi toate simțurile cât poți de tare, să eliberezi un raft pentru amintirile proaspăt create și să legi de acele rafturi ceea ce afli și trăiești. Devine cel mai sănătos și ofertant stil de viață pe care îl cunoști! Călătoritul te face un om plural, care înțelege mai bine lumea, este mai conectat la pulsul ei și depășește ignoranța reducerii vieții la sine însuși.
Cărțile și poveștile altor călători mi-au arătat posibilul dincolo de coperțile lor, m-au instigat să mă întreb dacă lucrurile sunt chiar așa cum spun ele. Antrenamentul de călătorie s-a făcut prin intermediul paginilor de literatură și al jurnalelor de plecat de acasă, după care a apărut șansa muncită de a mă pune pe mine însămi în contexte îndepărtate, de a vedea cum reacționez eu în fața picturilor din Capela Sixtină, între pereții orașului subteran din Kaymakli sau sub perdeaua aurorii boreale. M-am descoperit copleșită, redusă la tăcere în aceste întâlniri cu istoria, cu etapele apuse din civilizații, cu frânturile de genialitate păstrate cu sfințenie, cu modernitatea excesivă, cu natura mereu surprinzătoare. Începând din 2007 cu munții și din 2008 cu țările am adunat multe rafturi, unele mai înghesuite de amintiri, altele mai lejere, și știu cu siguranță că biblioteca mea interioară se construiește cu sârg, se extinde și va instiga și ea mai departe la călătorit, așa cum au făcut suratele ei cartonate (sau virtuale) cu mine. Homo călătorus!
Cărțile și poveștile altor călători mi-au arătat posibilul dincolo de coperțile lor, m-au instigat să mă întreb dacă lucrurile sunt chiar așa cum spun ele. Antrenamentul de călătorie s-a făcut prin intermediul paginilor de literatură și al jurnalelor de plecat de acasă, după care a apărut șansa muncită de a mă pune pe mine însămi în contexte îndepărtate, de a vedea cum reacționez eu în fața picturilor din Capela Sixtină, între pereții orașului subteran din Kaymakli sau sub perdeaua aurorii boreale. M-am descoperit copleșită, redusă la tăcere în aceste întâlniri cu istoria, cu etapele apuse din civilizații, cu frânturile de genialitate păstrate cu sfințenie, cu modernitatea excesivă, cu natura mereu surprinzătoare. Începând din 2007 cu munții și din 2008 cu țările am adunat multe rafturi, unele mai înghesuite de amintiri, altele mai lejere, și știu cu siguranță că biblioteca mea interioară se construiește cu sârg, se extinde și va instiga și ea mai departe la călătorit, așa cum au făcut suratele ei cartonate (sau virtuale) cu mine. Homo călătorus!
După 3 zile de hălăduit prin Helsinki, în Finlanda, am ajuns cu feribotul în SUEDIA, la capătul unei călătorii de 12 ore. Intram în a doua țară din Scandinavia și aveam deja lecțiile făcute în privința istoriei acesteia: "Prima mențiune a Suediei se află în opera lui Tacitus, Germania, în care se spune despre regele și flota puternică a svionilor. În secolul al XI-lea, Olaf Skottkonung a fost primul rege suedez care s-a convertit la creștinism și în jurul anului 1400 s-a încercat unirea Suediei, a Norvegiei și a Danemarcei într-un singur regat, însă acest fapt a dus la neînțelegeri între Suedia și Danemarca. În 1520, regele danez Cristian II a cucerit Suedia și i-a ucis pe conducătorii acesteia, dar Gustav Vasa s-a separat de Danemarca, punând bazele statului suedez modern. Acesta a confiscat proprietățile bisericii romano-catolice pentru a plăti datoriile de război ale Suediei și și-a justificat acțiunile prin doctrina lui Martin Luther, care a început să fie acceptată la nivel național. În final, biserica luterană suedeză a fost adoptată ca religie a țării. În 1700, Rusia, Polonia și Danemarca au format o coaliție împotriva Suediei și, după Pacea de la Nystad, au forțat-o să renunțe la Livonia, Ingria, Estonia și la câteva părți ale Finlandei. După războaiele cu Napoleon, Suedia a achiziționat Norvegia de la Danemarca, dar uniunea artificială dintre ele a dat naștere la conflicte și, în final, a condus la separare. Suedia și-a menținut poziția neutră în ambele războaie mondiale."
STOCKHOLM ne-a primit în zumzetul lui citadin cu o...rătăcire! Ajunși la hotel, trebuia să parcăm mașina în spatele clădirii, sub un pod, după cum ne indicase persoana de la recepție. Ne-am învârtit prin zonă, am urmat clar instrucțiunile, dar nu descâlceam unde anume era intrarea și, atunci când am văzut o mașină intrând într-un garaj, ne-am luat după ea, considerând că pe acolo erau câteva locuri de parcare rezervate hotelului. Ne-a surprins să vedem multe mașini galbene ale...Poștei și am ajuns la concluzia că nu nimerisem prea bine. Un domn s-a apropiat de noi și ne-a întrebat ce căutam pe acolo, i-am spus în detaliu toată povestea, după care a dat o replică superbă: "This is SO wrong!" și a început să râdă, păstrându-și totuși o alură serioasă! Ne-a explicat că intrarea căutată era puțin mai sus și ne-a urat drum bun, amuzându-se în continuare de zăpăceala noastră!
După ce ne-am cazat într-un hotel la fel de întortocheat ca și parcarea, am ieșit la hălăduit prin oraș, pe o căldură destul de serioasă. Ne era deja dor de oleacă de ploaie ca să răcorească atmosfera, dar abia în a treia zi avea să îți facă apariția! Stockholm ni s-a părut mult mai mare decât Helsinki, "era capitala și cel mai mare oraș din Suedia, fiind și reședința regiunii administrative Stockholms län, sediul guvernului, al Parlamentului și al șefului statului, regele Carol al XVI-lea Gustaf. Prima atestare documentară a fost plasată în 1252, când era o piață importantă în comerțul cu fier din minele de la Bergslagen. Se spune că orașul a fost fondat de Birger Jarl, cu scopul de a proteja Suedia de invazia maritimă a forțelor străine și pentru a împiedica jefuirea unor cetăți ca Sigtuna pe lacul Mälaren." Situat pe 24.000 de insule și deținând primul parc național din interiorul unui oraș, Stockholm a adunat tradiții cu rădăcini adânci identificabile și în pasajele înguste, străzile pietruite, muzeele și locurile aparte pe care ni le-a scos în cale, iar amestecul de poduri, ape, bărci, canoe, clădiri la marginea valurilor ne-a încântat peste măsură!
De la gară ne-am achiziționat Stockholm Card și, exact cum am făcut și în Helsinki, ne-am aventurat în lumea suedeză a capitalei, înarmați deopotrivă cu hartă și cu hazardul ciocnirilor!
După ce ne-am cazat într-un hotel la fel de întortocheat ca și parcarea, am ieșit la hălăduit prin oraș, pe o căldură destul de serioasă. Ne era deja dor de oleacă de ploaie ca să răcorească atmosfera, dar abia în a treia zi avea să îți facă apariția! Stockholm ni s-a părut mult mai mare decât Helsinki, "era capitala și cel mai mare oraș din Suedia, fiind și reședința regiunii administrative Stockholms län, sediul guvernului, al Parlamentului și al șefului statului, regele Carol al XVI-lea Gustaf. Prima atestare documentară a fost plasată în 1252, când era o piață importantă în comerțul cu fier din minele de la Bergslagen. Se spune că orașul a fost fondat de Birger Jarl, cu scopul de a proteja Suedia de invazia maritimă a forțelor străine și pentru a împiedica jefuirea unor cetăți ca Sigtuna pe lacul Mälaren." Situat pe 24.000 de insule și deținând primul parc național din interiorul unui oraș, Stockholm a adunat tradiții cu rădăcini adânci identificabile și în pasajele înguste, străzile pietruite, muzeele și locurile aparte pe care ni le-a scos în cale, iar amestecul de poduri, ape, bărci, canoe, clădiri la marginea valurilor ne-a încântat peste măsură!
De la gară ne-am achiziționat Stockholm Card și, exact cum am făcut și în Helsinki, ne-am aventurat în lumea suedeză a capitalei, înarmați deopotrivă cu hartă și cu hazardul ciocnirilor!
MUZEUL NOBEL a fost una din dorințele mele arzătoare! În Stockholm existau trei clădiri legate de premiile Nobel: în Salonul Albastru al Primariei se organiza în fiecare an, pe 10 decembrie (ziua de naștere a inventatorului Alfred Nobel), banchetul de decernare a premiilor Nobel. Kunserthuset găzduia la aceeași dată ceremonia de decernare a premiilor Nobel, iar Muzeul Nobel oferea vizitatorilor șansa de a afla lucruri interesante despre premii, despre fondatorul lor și despre laureați și creațiile lor. Am fost fascinată încă din adolescență de inițiativele acestui om și de spiritul său vizionar care s-au conturat într-o adevărată coloană vertebrală pentru cei implicați în domenii esențiale ale omenirii. Deși a fost un spirit cosmopolit, trăind în Sankt Petersburg, Stockholm și Paris, Alfred Nobel era suedez de origine și a rămas cunoscut în istorie pentru inventarea dinamitei, care a rezolvat o serie de probleme ale lumii, dar a creat și multe altele.
În testamentul său din 27 noiembrie 1895, de la Paris, Alfred Nobel a stabilit ca o mare parte a averii sale să fie investită, iar dobânda rezultată să fie distribuită anual sub forma unor premii, celor care, pe parcursul anului anterior, vor fi adus cele mai mari beneficii omenirii. Testamentul specifica numai cinci premii - pentru fizică, chimie, fiziologie sau medicina, literatură și pace. Acestea au început să fie acordate începând cu anul 1901, iar al șaselea premiu, pentru economie, a fost instituit în 1968 de către Banca Națională a Suediei și se numește Premiul în Științe Economice.
Ghidul ne-a spus că între 1901 și 2012 s-au acordat în total 555 de premii Nobel și premii în Știinte Economice la cei 862 de laureați (premiul Nobel pentru o anumită știință se putea acorda mai multor persoane în același an). România era reprezentată de trei personalități: George Emil Palade (1974 - Premiul Nobel pentru Medicină), Elie Wiesel (1986 - Premiul Nobel pentru Pace), Herta Muller (2009 - Premiul Nobel pentru Literatură). Aceștia s-au născut în România, însă au trăit în alte țări, dar site-ul oficial preciza că lista era alcătuită cu laureații Premiilor Nobel după locul în care s-au născut. Aceștia primeau în data de 10 decembrie a fiecărui an Medalia Nobel, Diploma Nobel și un document ce atesta suma ce le va fi acordată, de la regele Suediei. În aceeași zi, la Oslo, laureații Premiului Nobel pentru Pace primeau aceleași recompense de la Președintele Comitetului Norvegian al Premiilor Nobel, în prezența regelui Norvegiei.
Muzeul Nobel s-a deschis în anul 2001, la centenarul înființării Premiilor Nobel. Are tehnologie modernă și design elegant și prezintă istoria acestor premii și a laureaților săi prin filmuțe, povești, diferite obiecte asociate cu laureații Premilor Nobel, prezentări succinte și câte un citat reprezentativ pentru fiecare!
În testamentul său din 27 noiembrie 1895, de la Paris, Alfred Nobel a stabilit ca o mare parte a averii sale să fie investită, iar dobânda rezultată să fie distribuită anual sub forma unor premii, celor care, pe parcursul anului anterior, vor fi adus cele mai mari beneficii omenirii. Testamentul specifica numai cinci premii - pentru fizică, chimie, fiziologie sau medicina, literatură și pace. Acestea au început să fie acordate începând cu anul 1901, iar al șaselea premiu, pentru economie, a fost instituit în 1968 de către Banca Națională a Suediei și se numește Premiul în Științe Economice.
Ghidul ne-a spus că între 1901 și 2012 s-au acordat în total 555 de premii Nobel și premii în Știinte Economice la cei 862 de laureați (premiul Nobel pentru o anumită știință se putea acorda mai multor persoane în același an). România era reprezentată de trei personalități: George Emil Palade (1974 - Premiul Nobel pentru Medicină), Elie Wiesel (1986 - Premiul Nobel pentru Pace), Herta Muller (2009 - Premiul Nobel pentru Literatură). Aceștia s-au născut în România, însă au trăit în alte țări, dar site-ul oficial preciza că lista era alcătuită cu laureații Premiilor Nobel după locul în care s-au născut. Aceștia primeau în data de 10 decembrie a fiecărui an Medalia Nobel, Diploma Nobel și un document ce atesta suma ce le va fi acordată, de la regele Suediei. În aceeași zi, la Oslo, laureații Premiului Nobel pentru Pace primeau aceleași recompense de la Președintele Comitetului Norvegian al Premiilor Nobel, în prezența regelui Norvegiei.
Muzeul Nobel s-a deschis în anul 2001, la centenarul înființării Premiilor Nobel. Are tehnologie modernă și design elegant și prezintă istoria acestor premii și a laureaților săi prin filmuțe, povești, diferite obiecte asociate cu laureații Premilor Nobel, prezentări succinte și câte un citat reprezentativ pentru fiecare!
Deoarece cunoștea prea bine curiozitatea vizitatorilor legată de sistemul de acordare a premiilor Nobel, ghidul ne-a dat informațiile într-un discurs extrem de relaxant și antrenant. Testamentul lui Alfred Nobel echivala cu o foaie de format A4 pliată în două și cuprindea ultimele dorințe ale savantului suedez legate de averea sa de aproape 2 miliarde de coroane suedeze în zilele noastre (220 milioane de euro). Inventatorul dinamitei a stipulat ca veniturile imensei sale averi să fie oferite în fiecare an "sub formă de premii celor care, în anul precedent, au adus cele mai mari servicii umanității". Premiile Nobel pentru Fizică, Chimie și Economie sunt decernate de Academia Regală de Știință din Suedia, Institutul Karolinska decernează Premiul Nobel pentru Medicină, în timp ce Academia Suedeză decernează Premiul Nobel pentru Literatură. Premiul Nobel Pentru Pace este decernat de un comitet alcătuit din 5 persoane alese de Parlamentul Norvegiei, deoarece pe vremea aceea Suedia era unită cu Norvegia. Cele 26 de rânduri au schimbat reputația chimistului Nobel și i-au oferit Suediei un mare prestigiu în lume. Alfred Nobel a rămas în mentalul colectiv nu ca cel care furniza Europei dinamită, ci ca un filantrop pacifist, dar Albert Einstein, câștigător al premiului pentru fizică (1921), considera că Nobel a inventat premiul fiindcă avea conștiința încărcată.
Existența premiilor se datorează în principal executorilor testamentari, mai ales lui Ragnar Sohlman. El a adunat averea răspândită în lume, satisfăcând astfel voința șefului său, convingându-l chiar și pe regele Suediei, dezamăgit că premiile vor fi decernate unor persoane din afara Scandinaviei, să ia parte la executarea testamentului. Sohlman a participat în anul 1900 la crearea Fundației Nobel, primele premii au fost decernate în 1901, și, în pofida unor polemici, cum ar fi refuzul lui Jean-Paul Sartre al premiului Nobel pentru literatură în 1964 sau decernarea premiului pentru pace lui Barack Obama în 2009, premiul reprezintă o mândrie națională pentru Suedia.
Existența premiilor se datorează în principal executorilor testamentari, mai ales lui Ragnar Sohlman. El a adunat averea răspândită în lume, satisfăcând astfel voința șefului său, convingându-l chiar și pe regele Suediei, dezamăgit că premiile vor fi decernate unor persoane din afara Scandinaviei, să ia parte la executarea testamentului. Sohlman a participat în anul 1900 la crearea Fundației Nobel, primele premii au fost decernate în 1901, și, în pofida unor polemici, cum ar fi refuzul lui Jean-Paul Sartre al premiului Nobel pentru literatură în 1964 sau decernarea premiului pentru pace lui Barack Obama în 2009, premiul reprezintă o mândrie națională pentru Suedia.
Fiind un om îndrăgostit de cuvinte și de idei capabile să schimbe perspectivele, am absorbit mesajele incluse pe pereții muzeului și am răsfoit digital paginile de prezentare ale unor personalități pe care le admir și care au fost laureate Nobel. "We are made wise not by the recollection of our past, but by the responsability of our future." (George Bernard Shaw) sau "If I have seen further it is by standing on the shoulder of giants." (Sir Isaac Newton) sunt doar două din gândurile stârnitoare de reflecție pe care le-am găsit expuse la Muzeul Nobel, de unde am plecat clocotind de energie constructivă și de admirație și discutând cu Silviu cât de bine ar fi dacă s-ar studia în școală în mod sistematic astfel de exemple de oameni, cu viețile și reușitele lor, cu luptele lor interioare și cu lumea!
STADHUSET (Primăria) era plasată aproape de cazare și am vizitat-o la capătul incursiunii noastre în Stockholm. "În timpul Evului Mediu, primăria era situată la Stortorget, pia'a principală din Gamla Stan, dar în 1732 a fost mutată în Palatul Bonde. La începutul secolului al XX-lea a apărut nevoia unei clădiri moderne, așa că a fost ales un loc cu o priveliște impresionantă pe malul golfului Riddarfjarden de pe insula Kungsholmen, unde urma să fie înălțată noua primărie a orașului Stockholm. Considerată o capodoperă a stilului romantic suedez, un amestec între modern și tradiție, clădirea începută în 1911 a inclus 8 milioane de cărămizi roșii făcute manual. Noua primărie a fost finalizată 12 ani mai târziu cu un cost total de trei ori mai mare decât cel estimat inițial și la fix 400 de ani de la intrarea triumfală a lui Gustav Vasa în Stockholm, după ce reușise să elibereze Suedia de sub ocupația daneză. Clădirea decorată cu sculpturi și tablouri care înfățișau figuri legendare și scene importante din istoria Suediei a influențat arhitectura clădirilor din Suedia și din toată peninsula Scandinavă timp de foarte mulți ani. Turnul înalt de 106 metri îi răsplătea pe cei ce se încumetau să urce cele 365 de trepte cu priveliști asupra orașului și a centrului vechi," dar noi eram frânți de la câți kilometri străbătuserăm în acea zi și ne-am mulțumit cu imaginile de la nivelul solului. "În vârful turnului se vedea o cupola pe care se aflau trei coroane (tre kronor), emblema națională a Suediei, iar la baza lui se găsea mormântul lui Birger Jarl, legendarul fondator al orașului.
Cei mai buni sculptori și artiști ai vremii au fost angajați pentru a decora clădirea primăriei, atât în exterior, cât și în interior. Radssalen era locul unde se întrunea consiliul local, având un acoperiș foarte interesant din lemn ce era inspirat din arhitectura vikingă. Sala Albastră avea podeaua decorată cu mozaic și tot acolo se găsea o scară binecunoscută din transmisiunile televizate ale banchetului ce urma decernării premiilor Nobel, în fiecare an, pe 10 decembrie. Planurile inițiale prevedeau ca pereții să fie acoperiți cu mozaic albastru, dar arhitectul a fost așa de plăcut impresionat de felul cum arăta cărămida roșie încât s-a răzgândit și a decis să nu o mai acopere. Cea mai cunoscută sală era Sala Aurie (Gyllene Salen): pereții ei acoperiți cu mozaic în stil bizantin includeau 10 kilograme de aur folosite de artistul Einar Forseth la realizarea lor."
Stejarul falnic din curtea interioară avea o mică istorie: fusese plantat în 2006 cu rolul simbolic de a-i aduna pe copii și pe lideri pentru a face schimb de idei folositoare în viitor. Proiectul Children's Meeting Place a fost inițial aplicat în Kenya de o organizație suedeză non-guvernamentală și apoi a ajuns să fie preluat de țări din restul Europei, iar sloganul "What we do today will be the children's future." era mai mult decât edificator în privința mesajului inițiativei!
Cei mai buni sculptori și artiști ai vremii au fost angajați pentru a decora clădirea primăriei, atât în exterior, cât și în interior. Radssalen era locul unde se întrunea consiliul local, având un acoperiș foarte interesant din lemn ce era inspirat din arhitectura vikingă. Sala Albastră avea podeaua decorată cu mozaic și tot acolo se găsea o scară binecunoscută din transmisiunile televizate ale banchetului ce urma decernării premiilor Nobel, în fiecare an, pe 10 decembrie. Planurile inițiale prevedeau ca pereții să fie acoperiți cu mozaic albastru, dar arhitectul a fost așa de plăcut impresionat de felul cum arăta cărămida roșie încât s-a răzgândit și a decis să nu o mai acopere. Cea mai cunoscută sală era Sala Aurie (Gyllene Salen): pereții ei acoperiți cu mozaic în stil bizantin includeau 10 kilograme de aur folosite de artistul Einar Forseth la realizarea lor."
Stejarul falnic din curtea interioară avea o mică istorie: fusese plantat în 2006 cu rolul simbolic de a-i aduna pe copii și pe lideri pentru a face schimb de idei folositoare în viitor. Proiectul Children's Meeting Place a fost inițial aplicat în Kenya de o organizație suedeză non-guvernamentală și apoi a ajuns să fie preluat de țări din restul Europei, iar sloganul "What we do today will be the children's future." era mai mult decât edificator în privința mesajului inițiativei!
Am prins o zi în care se desfășura un meci de fotbal pe stadionul de lângă Ericsson Globe, așa că valuri de suporteri se deplasau pe lângă noi pentru a-și susține echipa locală contra celei venite de la Helsingborg. Am admirat modul civilizat și vesel în care șiruri interminabile de oameni de toate vârstele curgeau către intrare, unii se opreau la terasa din apropiere și își dregeau glasul cu o bere rece pregătindu-l pentru urletele de încurajare de mai târziu, copii blonzi făceau poze cu mascota, forțele de ordine supravegheau mersul lucrurilor, totul se desfășura într-o atmosferă pașnică! Oricum, de pe stadion ajungeau afară strigătele galeriilor care își recapitulau repertoriul și ne imaginam deja ce fel de atmosferă avea să se încingă acolo peste puțin timp, când începea meciul!
Ne-am urcat în molecula ce ne-a dus spre vârful globului și am admirat Stockholm-ul de la 85 de metri înălțime, în lumina apusului ce avea să se lungească leneș pentru vreo 3 ore. A fost o experiență inedită să stăm în acel lift exterior transparent, escaladând o clădire sferică, așa că ne-am distrat copios! Când ne întâlneam cu bucla geamănă care urca/cobora pe lângă noi și era plină de alți omuleți dornici să încerce o altă perspectivă asupra capitalei, ne făceam cu mâinile și primeam/transmiteam entuziasmul de a fi acolo simultan, într-o zi senină, numai bună pentru asemenea încercări inedite.
STORKYRKAN (Catedrala din Stockholm) era cea mai veche biserică din orașul vechi, datând din secolul al XIII-lea. În interior se aflau două opere de artă faimoase: statuia din lemn a Sfântului Gheorghe din secolul al XV-lea și o copie după cea mai veche imagine a orașului Stockholm - Vädersolstavlan (copia data din 1636, dar originalul din 1535 s-a pierdut). Cărămizile roșii o făceau soră cu primăria și lumânările discrete puse pe un candelabru rotund aproape de sol mi-au rămas întipărite în minte mult timp după ce am plecat de la catedrală către Centrul Vechi, pentru că simplitatea ideii e mereu grăitoare!
PALATUL REGAL - Kungliga Slottet - este folosit ca reședință oficială a Majestății Sale Regele Suediei și ca punct de lucru în același timp, fiind accesibil publicului, pentru care regele deschide câte o altă sală aproape în fiecare an, facându-l astfel unic între palate. Situat în vechiul oraș și construit pe ruinele predecesorului său, Tre Kronor, care a fost incendiat în 1697, are un design semnat de arhitectul Nicodemus Tessin cel Mic, fiind una dintre cele mai frumoase clădiri baroce din Europa de Nord.
În Sala de Ceremonii a Regele deschidea lucrările Parlamentului în fiecare an până în 1975, dar în zilele noastre este folosită doar la vizitele oficiale. Apartamentele Bernadotte au fost căminul multor monarhi suedezi, camerele fiind decorate în stil rococo, Apartamentele Oaspeților sunt folosite din 1870 pentru a găzdui șefi de stat, Apartamentele Ordinului Cavalerilor găzduiesc o expoziție legată de Ordinele Regale, iar Înalta Curte a avut sediul la Palat până în 1949. Capela Regală este folosita de Familia Regala pentru ceremonii religioase, iar slujbele sunt ținute în fiecare duminică și de ziua bisericii, la ele putând lua parte toți cetățenii. Am prins și un schimb al gărzii în timpul plimbărilor noastre și ne-a plăcut discreția cu care se desfășurau, fără fast, fără mișcări inutile, doar cu un firesc militar exersat!
În Sala de Ceremonii a Regele deschidea lucrările Parlamentului în fiecare an până în 1975, dar în zilele noastre este folosită doar la vizitele oficiale. Apartamentele Bernadotte au fost căminul multor monarhi suedezi, camerele fiind decorate în stil rococo, Apartamentele Oaspeților sunt folosite din 1870 pentru a găzdui șefi de stat, Apartamentele Ordinului Cavalerilor găzduiesc o expoziție legată de Ordinele Regale, iar Înalta Curte a avut sediul la Palat până în 1949. Capela Regală este folosita de Familia Regala pentru ceremonii religioase, iar slujbele sunt ținute în fiecare duminică și de ziua bisericii, la ele putând lua parte toți cetățenii. Am prins și un schimb al gărzii în timpul plimbărilor noastre și ne-a plăcut discreția cu care se desfășurau, fără fast, fără mișcări inutile, doar cu un firesc militar exersat!
MUZEUL VASA a fost una din dorințele arzătoare ale lui Silviu! De când îi spusesem ce aveam să găsim acolo, mă înnebunise cu întrebările legate de bărcuțe, așa că, după ce ne-a prins puțin ploaia la coadă, am pătruns timp de vreo 3 ore într-un altfel de muzeu, deschis în 1990 pentru a prezenta publicului larg o impresionantă navă de război care s-a scufundat la primul său voiaj în anul 1628. După ce a fost recuperată la începutul anilor 1960, a devenit rapid unul din obiectivele cele mai căutate din Stockholm.
Istoria navei Vasa ni s-a părut extrem de interesant derulată de-a lungul turului nostru! "În 1625 Regele Gustav al II-lea Adolf, membru al dinastiei Vasa, a alocat fonduri pentru construcția a patru noi nave de război, dintre care Vasa trebuia să fie prima dintre ele. La acea vreme era cea mai mare navă ce fusese vreodată construită în Suedia! Lucrul a început în anul imediat următor la șantierul naval și aproximativ 300 de oameni au construit nava în mai puțin de trei ani. Pe 10 august 1628, multă lume s-a adunat în apropierea cheiului pentru a admira nava Vasa plecând din Slussen în primul său voiaj. Urma să se îndrepte spre baza navală Alvsnabben, unde 300 de soldați așteptau să se îmbarce. Nu avea să ajungă niciodată la destinație: la puțin timp după ce patru din cele zece pânze au fost ridicate, nava a început să se încline și apa a pătruns prin găurile pentru tunuri. După ce a navigat doar 1.300 de metri nava Vasa s-a scufundat, luând o dată cu ea viața a 30 din cei 150 de oameni ce se aflau la bord. După acest dezastru căpitanul navei a fost reținut de autorități, dar a devenit evident că alta era cauza acestei catastrofe. Nava, deși construită după tehnicile constructorilor de nave olandezi, nu era bine proporționată, fiind mult prea grea și prea înaltă pentru carena sa.
În secolul al XVII-lea avuseseră deja loc niște tentative de a salva epava, dar numai tunurile au putut fi recuperate. De-a lungul timpului poziția exactă a locului în care nava s-a scufundat a fost dată uitării. În cele din urmă, în 1956, după ani de cercetări, arheologul amator Anders Franzen a recuperat o bucata de lemn din nava Vasa. În anul următor s-au săpat tunele pentru cablurile de tractare și, după mai mulți ani de pregătiri, nava a fost readusă la suprafață în 1961. Datorită nivelului foarte scăzut de sare din apă, lemnul s-a păstrat nesperat de bine, deoarece viermii care rod lemnul epavelor pot supraviețui numai în apa cu o concentrație salină mai ridicată. Cu toate acestea a fost nevoie de o muncă titanică de restaurare, deoarece a fost necesar ca mii de piese recuperate să fie identificate, iar reconstituirea navei care este în proportie de 95% autentică a continuat până în anii 1990, când lucrările au fost finalizate."
Istoria navei Vasa ni s-a părut extrem de interesant derulată de-a lungul turului nostru! "În 1625 Regele Gustav al II-lea Adolf, membru al dinastiei Vasa, a alocat fonduri pentru construcția a patru noi nave de război, dintre care Vasa trebuia să fie prima dintre ele. La acea vreme era cea mai mare navă ce fusese vreodată construită în Suedia! Lucrul a început în anul imediat următor la șantierul naval și aproximativ 300 de oameni au construit nava în mai puțin de trei ani. Pe 10 august 1628, multă lume s-a adunat în apropierea cheiului pentru a admira nava Vasa plecând din Slussen în primul său voiaj. Urma să se îndrepte spre baza navală Alvsnabben, unde 300 de soldați așteptau să se îmbarce. Nu avea să ajungă niciodată la destinație: la puțin timp după ce patru din cele zece pânze au fost ridicate, nava a început să se încline și apa a pătruns prin găurile pentru tunuri. După ce a navigat doar 1.300 de metri nava Vasa s-a scufundat, luând o dată cu ea viața a 30 din cei 150 de oameni ce se aflau la bord. După acest dezastru căpitanul navei a fost reținut de autorități, dar a devenit evident că alta era cauza acestei catastrofe. Nava, deși construită după tehnicile constructorilor de nave olandezi, nu era bine proporționată, fiind mult prea grea și prea înaltă pentru carena sa.
În secolul al XVII-lea avuseseră deja loc niște tentative de a salva epava, dar numai tunurile au putut fi recuperate. De-a lungul timpului poziția exactă a locului în care nava s-a scufundat a fost dată uitării. În cele din urmă, în 1956, după ani de cercetări, arheologul amator Anders Franzen a recuperat o bucata de lemn din nava Vasa. În anul următor s-au săpat tunele pentru cablurile de tractare și, după mai mulți ani de pregătiri, nava a fost readusă la suprafață în 1961. Datorită nivelului foarte scăzut de sare din apă, lemnul s-a păstrat nesperat de bine, deoarece viermii care rod lemnul epavelor pot supraviețui numai în apa cu o concentrație salină mai ridicată. Cu toate acestea a fost nevoie de o muncă titanică de restaurare, deoarece a fost necesar ca mii de piese recuperate să fie identificate, iar reconstituirea navei care este în proportie de 95% autentică a continuat până în anii 1990, când lucrările au fost finalizate."
"Atunci când lucrările de restaurare au fost finalizate, a devenit evident că o asemenea capodoperă merita un loc special construit pentru ea. La puțin timp după ce nava a fost salvată s-a deschis un muzeu temporar la șantierul naval, dar în 1987 a început ridicarea unui muzeu în Djurgarden, nu departe de locul unde nava s-a scufundat. Trei ani mai târziu, Muzeul Vasa și-a deschis porțile publicului larg. Exteriorul clădirii proiectate de Goran Manson și Marianne Dahlback este inspirat de forma imensei nave și imaginea sa este completată de trei catarge plasate în vârful clădirii.
Vasa era cea mai mare navă de război din acea vreme! Avea 10 catarge, transporta 64 de tunuri, deținea un echipaj de 145 de oameni și putea duce 300 de soldați. Lungimea sa era de 69 de metri și principalul său catarg avea o înălțime de 52 de metri. Decorațiunile foarte bogate - 500 de sculpturi și 200 de ornamente - au fost create special de sculptori proveniți din Olanda și Germania. Cele care atrag atenția sunt leul mare de la prova și pupa înaltă de 19.3 metri care este complet acoperită de sculpturi. Leul trimite la Regele Gustav al II-lea, supranumit "Leul Nordului", iar statuile de pe navă înfățișează figuri biblice și mitologice. Nava avea încărcătura completa atunci când a plecat în prima și ultima sa călătorie și obiectele recuperate au fost expuse pentru a oferi o idee despre viața pe o navă de război în secolul al XVII-lea. Cele mai interesante sunt un joc de societate din lemn, echipament medical, linguri de lemn, ustensile de bucătărie din tinichea și mii de monezi din cupru." După 3 ore de Muzeu Vasa eram cu mintea scufindată în ltă lume, iar Silviu parcursese cu încântare maximă sălile cu exponate și dăduse ocol bărcuței de mai multe ori!
Vasa era cea mai mare navă de război din acea vreme! Avea 10 catarge, transporta 64 de tunuri, deținea un echipaj de 145 de oameni și putea duce 300 de soldați. Lungimea sa era de 69 de metri și principalul său catarg avea o înălțime de 52 de metri. Decorațiunile foarte bogate - 500 de sculpturi și 200 de ornamente - au fost create special de sculptori proveniți din Olanda și Germania. Cele care atrag atenția sunt leul mare de la prova și pupa înaltă de 19.3 metri care este complet acoperită de sculpturi. Leul trimite la Regele Gustav al II-lea, supranumit "Leul Nordului", iar statuile de pe navă înfățișează figuri biblice și mitologice. Nava avea încărcătura completa atunci când a plecat în prima și ultima sa călătorie și obiectele recuperate au fost expuse pentru a oferi o idee despre viața pe o navă de război în secolul al XVII-lea. Cele mai interesante sunt un joc de societate din lemn, echipament medical, linguri de lemn, ustensile de bucătărie din tinichea și mii de monezi din cupru." După 3 ore de Muzeu Vasa eram cu mintea scufindată în ltă lume, iar Silviu parcursese cu încântare maximă sălile cu exponate și dăduse ocol bărcuței de mai multe ori!
ORAȘUL VECHI - Gamla Stan - ne-a primit printre străduțele sale cu cea mai mare deschidere! Acolo am găsit autenticitatea inițială a Stockholm-ului, ne-au plăcut clădirile suple și colorate, terasele, atmosfera, muzica, și mai puțin aglomerația de turiști ieșiți la cumpărături! Dacă mergeai stânga-dreapta-stânga, aveai șanse să scapi de ei și să te bucuri de ceea ce îți oferea locul, după care ieșeai din labirintul lor la deschiderea apelor și simțeai deja o altfel de încântare! Am mers prin Stockholm kilometri întregi, am consumat orele cunoscând și respirând orașul, și, când am obosit și am vrut să facem pauză de masă, nu ne-am putut apropia de restaurante pentru că prețurile erau foarte mari, așa că am mâncat ca montaniarzii, la firul ierbii tunse, lângă Parlamentul suedez asediat de canale și poduri! Excelent!!
Suedezii ni s-au părut extrem de relaxați ca popor. Se vede că iubesc natura și petrec foarte mult timp afară, pe străzi, la terase, prin parcuri, merg cu bicicleta la greu și sunt foarte senini și civilizați. Au tendința să fie mai rezervați în public, dar la petrecerile tinerilor i-am văzut extrem de dezinvolți. Sunt cunoscuți pentru faptul că țin foarte mult ca toate minoritățile să aibă drepturi egale și țara lor este singura în care violența verbală împotriva homosexualilor este pedepsită prin lege. Nu există obiceiul ca bărbatul să plătească la restaurant sau să deschidă ușa/portiera doamnelor, iar vânzătorii, chelnerii și alți angajați nu vin să îi întrebe pe clienți ce doresc. Pentru a respecta intimitatea, clienții sunt cei care solicită serviciile. Societatea suedeză respectă foarte mult spațiul personal și acest fapt l-am putut constata și noi cu ușurință, împreună cu dezinvoltura manifestării propriului mod de a fi. Bătrânelul de pe banca mov ne-a rămas în minte ca o imagine definitorie pentru tipul de suedez care ne-a atras nouă atenția!
Pașii apusului ne-au urmărit seară de seară și ne-au ghidat spre apele pe care le-am admirat cu gura căscată și cu interjecțiile de admirație de rigoare asociate. Mulți turișți și localnici se lăsau seduși de ritmul apei nuntite cu lumina și ieșeau să dea mâna cu natura stând de vorbă cu vreun prieten la o doză de suc/bere/cidru pe malul apei sau la firul ierbii din apropiere. Când constat cât de firești sunt astfel de locuri în unele părți ale lumii, mi se activează centrul aprecierii învecinat cu cel al invidiei, pentru că noi nu avem așa ceva acasă, pentru că asta face civilizația dusă la alte standarde, pentru că mai este muuult tare până departe!
FIRST HOTEL KUNGSBRON - Cazarea în Stockholm a fost...fără ferestre! Am stat într-o cameră la etajul -1 și nu am avut lumină naturală, ci doar o cameră foarte modernă, cu o baie la fel! Când am intrat prima dată în ea, ni s-a părut ciudată, căci, în afară de refugiile de la munte, nu mai dormiserăm niciodată în spații fără geamuri. Aerul condiționat însă ne-a transformat toată percepția, pentru că ne-a răcorit după căldura de afară și ne-a dat o stare de somnolență atât de bună, încât a trebuit să ne luptăm serios cu noi înșine ca să nu cedăm tentației!
Ghiftuiți de frumos este puțin spus! Dornici de alte orizonturi este incomplet! Momentul când închizi un capitol și te îndreptți către altul are o greutate în semnificația lui: îți lasă un gust dulce pentru ce ai văzut și ai experimentat și unul cu rest pentru tot ceea ce rămâne în așteptare...până data viitoare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu