Me and You. Just Us Two.
După Barcelona (cu Gaudi inclus!), Valencia, Granada, Ronda şi Mulhacen, ultima noastră oprire din Spania a fost într-un oraş cunoscut pentru pasiunea emanată din atmosfera sa, pentru sângele caliente, pentru flamenco şi voie bună, pentru căldurile considerabile şi câteva locuri uimitoare de văzut - SEVILLA. Dacă la Cremona am avut privilegiul de a asculta o vioară Stradivarius, aici ne-am aventurat la o seară autentică de flamenco, la "El Patio Sevillano", unul din locurile de renume ale practicării acestui dans, pe care îl admirasem pe internet sau la televizor executat de talentatul Joaquin Cortes, originar din Cordoba. Am ajuns în Sevilla după-amiază, pe o căldură absolut toropitoare, am lăsat maşina la marginea zonei de centru vechi şi ne-am pitulat pe la umbrele clădirilor în căutarea hotelului. Doar taxi-urile aveau voie pe străduţele strâmte ale acestei zone (trebuia să iei ultimul taxi din rând, căci el fusese primul, în restul Sevilliei regula fiind cea obişnuită: primul taxi era primul aşezat la coadă!), iar noi ne-am strecurat pe trotuare lipite de pereţii caselor vechi cu două caturi până ce am ajuns la piaţa catedralei, unde se găsea şi hotelul. Check-in, răcoarea aerului condiţionat, schimbat de haine şi...p-aci ţi-e drumul spre explorare şi topire sub căldură!
Flamenco - pură încântare vizuală şi auditivă! Deliciu total! Ce înseamnă flamenco? Este ca sârba sau doina la noi, adică o formă de artă (populară) autentică, rezumând spiritul Andaluziei ieşit din îmbinarea influenţelor arabe, orientale şi ţigăneşti. Sunetul trădează o stare brută, o izbucnire spontană acompaniată de culori vii, mişcări smucite, bătăi sincopate din palme sau castagnete, care te gâdilă să devii participativ, să laşi emoţiile de încântare să îşi croiască drum spre scenă.
Rădăcinile acestei arte se regăsesc în secolul al XV-lea, când ţiganii au venit din nordul Indiei prin Egipt, muzica lor s-a împletit cu cea a maurilor şi a evreilor din Andaluzia, iar cuvântul flamenco a derivat din arăbescul "felag mengu", însemnând "ţăran nomad". Dansul şi muzica au evoluat de atunci, dar scopul nu s-a schimbat: flamenco urmăreşte să atingă duende, o comunicare intensă şi interactivă cu publicul, care participă prin strigăte de apreciere. Ca o tradiţie nescrisă, se consideră că pierderea, jalea sau nedreptatea sunt mult mai importante decât claritatea, mişcarea uimitoare a picioarelor este esenţială, rochiile dansatoarelor sunt cu trenă şi tăiate mult în partea din faţă, iar grupul este alcătuit dintr-un chitarist, un cântăreţ, un acompanion (care bate din palme), plus dansatoarele mustind de feminitate şi dansatorii de virilitate. Cred că este atât de impresionant prin fermitate, prin unduirea sigură, prin tocurile care se agită în ritmul muzicii mitraliind podeaua, prin privirea încruntată, suferindă sau debordând de veselie a celor de pe scenă: este un spectacol complet şi de neuitat! Merită!!
PLAZA DE ESPANA şi PARQUE DE MARIA LUISA ne-au completat imaginea despre Sevilla, cu toată că era tare dificil să poţi respira într-un oraş clocotit (unde şi la umbră aerul era extrem de fierbinte!) şi să îl şi guşti pe îndelete. Parcul este plin de drumuri şi alei ce fac legătura cu numeroase structuri construite pentru Expoziţia ibero-americană din 1929, dar, ca şi în cazul Expoziţiei Mondiale de la Barcelona, şi aici s-au găsit întrebuinţări ulterioare pentru clădiri ca să fie păstrate în circuitul de vizitare. Astfel şi-au făcut apariţia un muzeu, un consulat, o şcoală de artă, o secţie de poliţie, peste toate tronând eleganta Plaza de Espana. Anibal Gonzalez a conceput-o în formă semicirculară, a folosit din plin cărămizi şi plăci de ceramică pictate de mână, poduri care traversau canalele pe care te puteai plimba închiriind o barcă la intrare, plăci de gresie, coloane, îmbinând estetic apa şi piatra cu simetria şi geometria. Este superbă: noi am stat destul de mult pentru că era umbră sub colane şi totul părea deschis şi labirintic în acelaşi timp, iar şirurile de arcade dublate de răsfrângerea luminii din semicerc sau de pe marginea canalelor îţi trezeau senzaţia de nesfârşit.
Plaza de Espana a fost gândită să întrunească simbolic toate regiunile ţării, cu precizări subtile asociate specificului lor. Cald, nene, să faci faţă la toate detaliile, tare cald! Arteziana din mijloc era atât de apetisantă încât am fi riscat o amendă dureroasă doar ca să ne potolim pielea supraîncălzită! Ne-am întins leneş paşii, am urcat la etaj, am consumat apa pe care o mai aveam cu noi, am admirat elementele baroce, pereţii mozaicaţi şi am dat o raită pe la câteva din...
...plăcile majore de ceramică reprezentând provinciile spaniole. Arătau ca nişte hărţi naive la prima vedere, dar erau serios documentate, dând informaţii sintetice despre fiecare zonă în parte. Pe lângă acestea, care erau întinse pe jos, se aflau tablouri verticale ilustrând un moment istoric de prim rang din istoria regiunii, aşa că ne-am gândit să lăsăm şi noi o mărturie a trecerii noastre prin acele locuri. Cum ne aflam într-o horă semicirculară de păstrare vie a amintirii, încă una nu strica să se adauge celorlalte mult mai bătrâne, mai ales că am plasat-o discret, pe cărămizile din spatele unei arcade!
CATEDRALA din Sevilla este cel mai mare templu gotic din lume închinat divinităţii şi a treia catedrală ca mărime din lume, după Catedrala Sfântul Petru de la Vatican (am văzut-o în 2010!) şi Sf. Paul din Londra (am văzut-o tot în...2010!). Pe exterior nu pare foarte atrăgătoare, dar este absolut enormă, interiorul adăposteşte multe comori, iar punctele de atracţie sunt: turnul Giralda şi Mormântul lui Cristofor Columb. Construcţia este o asociere de stil gotic târziu şi renascentist, nu poate fi cuprinsă vizual dintr-un singur unghi şi a durat un întreg secol să fie ridicată. Turul nostru a inclus Marele Altar, o operă de artă flamandă de 2,5 tone de aur, adus din Mexic şi Peru, care a necesitat 35 de ani pentru a fi ridicat, întrucât sculptura era extrem de detaliată şi îţi fura total privirile. Locul corului era o altă operă de artă realizată din lemn adus din Cuba, cupola (reflectată într-o oglindă de pe podea) cuprindea decoraţiuni de piatră datând după cutremurul din 1778, când acea porţiune s-a prăbuşit şi a fost reconstruită. Vitraliile pe două rânduri trădau o schimbare de stil în istoria catedralei: primul rând era gotic, iar al doilea renascentist. În sacristie a fost organizat un adevărat muzeu plin de picturi de Goya, Zurbaran, Murillo, potire de aur, cruci de procesiune, giuvaeruri, un chivot, un altar portabil, iar la Capilla Real era statuia Virgen de los Reyes, patroana Sevilliei. Piesa de atracţie principală din interior este Mormântul lui Cristofor Columb: după ani de controverse şi rivalităţi, testele de ADN au dovedit că rămăşiţele sale pământeşti se află în această catedrală şi nu la vastul mausoleu de la Santo Domingo, din Republica Dominicană. Cei patru heralzi care duc pe umărul lor sicriul reprezintă regatele din Castilla, Leon, Aragon şi Navarra.
TURNUL GIRALDA a servit iniţial ca minaret pentru Aljama, moscheea pe locul căreia a fost construită ulterior catedrala, a fost terminat în 1198 de către arhitectul Ali de Gomara, afectat de cutremurul din 1365, iar în secolul al XVI-lea i s-a adăugat o clopotniţă cu 25 de clopote de diverse vechimi. Am urcat şi în acest turn de 98 m, adăugându-l la lista noastră de "Escaleras", dar, în loc de scări, am găsit o rampă pe care muezinul, crainicul musulman, o urca fiind călare pe un cal ca să cheme lumea la rugăciune. Chiar dacă am avut ceva de mers şi aproape am ameţit pe panta în spirala, ne-am simţit răsplătit efortul de a vedea priveliştea asupra Seviliei şi de aprecia de deasupra imensitatea edificiului. Statuia din vârf reprezintă Credinţa sub forma unei femei cu veştmânt roman, având un scut într-o mână şi o creangă de palmier în alta (simbol de Osana în Noul Testament) şi putându-se mişca în bătaia vântului. De la această giruetă se trage şi numele turnului!
Am găsit oleacă de răcoare în curtea interioară plină de portocali, lucru pe care nu prea îl poţi vedea în catedrale, ci doar pe lângă ele, pe domenii adiacente. Piaţa din apropiere este inima oraşului vechi - Plaza de la Virgen de Los Reyes, este plină mereu de turişti, se linişteşte la căderea nopţii cînd apar maşinile ce răcoresc asfaltul şi spală pietonalul. Căruţele cu cai sunt cochete, dar te cam agasează oamenii ce le conduc: conform spuselor trebuie să faci un tur al Sevilliei cu ei, altfel ai ratat tot ce înseamnă acest oraş! Am ales să riscăm, să nu îi ascultăm şi...nu simţim că am rămas ignoranţi! Am trecut pe lângă Arhivele Indiene, pe lângă Palatele Alcazares, realizate în stilul maur, pe care l-am admirat îndelung la Granada, pe lângă Universitate şi multe biserici, dar nu am mai vizitat interioare.
În districtul de peste râul ce taie oraşul - Guadalquivir - am ajuns noaptea, când, în mijloc de săptămână, în zi lucrătoare, lumea stătea la terase, la un pahar de sangria, o muzică înfocată şi muuuultăă vorbă până hăt târziu Noi ne-am retras spre hotel în jur de ora 2 şi agitaţia încă era în floare! Am admirat Puente de Isabel şi Puente de San Telmo, pe care le-am şi traversat, şi Torro Del Oro realizat în anul 1200 din plăci de ceramică suflate cu aur şi adăpostind astăzi un Muzeu al Marinei. Sevilla este superbă seara: căldura se linişteşte, răcoarea se infiltrează în suflet, adie un vânt alintat în apropierea râului, oamenii sunt surâzători şi locurile de relaxare sunt ofertante şi, chiar dacă gălăgia este în floare, merită să îţi închei o scurtă vizită cu o plimbare ca aceasta!
Hotelul Dona Maria a fost o alegere clasică şi de efect: destul de discret, având privelişte spre Catedrală şi Giralda, cu interioare foarte elegante, aproape ca un muzeu, cu multe detalii aparte, pentru a ţi se lipi de retină. Erau multe trimiteri la dimensiunea artistică a oraşului, la picturi locale, la imagini din trecut, la istoria evantaiului, tapiţeria era de foarte bună calitate, exista şi o curte interioară cu plante şi...da, ne-a încântat să locuim în el pentru două seri!
Aventurarea noastră în Spania se încheia la Sevilla. Urma să mergem în ţara vecină ei în Peninsula Iberică, dar eram plini de atâta frumos regăsit în ţara aceasta încât voiam amândoi să revenim (mai avem un proiect amânat şi vreo câteva noi - unul include Pirineii!). Căldura ne-a pus capac în Sevilla, dar, în rest, a fost destul de în regulă: oricum ne aşteptam la transpiraţie din plin, căci eram în iulie, spre partea cea mai sudică a Europei! Un vis mi s-a împlinit mai bine decât în imaginaţia mea (care este destul de bogată!): a fost excelent căci am avut cum şi cu cine să împărtăşesc, iar ghinili a fost complet!
Restul se deapănă dincolo de cuvinte şi imagini, dincolo de ceea ce se vede!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu