"Trebuie să înţelegeţi că tragedia vieţii nu constă în a nu-ţi atinge ţelul. Tragedia este a nu avea un ţel de atins. Nu este o nenorocire să mori cu visurile nerealizate, nenorocirea este să nu visezi. Nu este un dezastru să nu-ţi cucereşti idealul, dezastrul este că nu ai niciun ideal de cucerit. Nu este decădere să nu ajungi la stele, decăderea constă în a nu a avea stele la care să vrei să ajungi." (Benjamin Mays)
"Dragostea de munte îşi are rădăcina în frumuseţea locului de unde priveşti, în transparenţa aerului, în claritatea cerului, în adâncul prăpăstiilor, în marea singurătate. Ea izvorăşte din senzaţia înălţimilor, din prezenţa pericolului, din tumultul libertăţii, din uitarea tuturor lucrurilor lumeşti." (Teodora Vid)...Dolomiţii au fost un vis închegat din primii mei ani de mers la munte, de prin 2007-2008, un vis ce a dospit cuminte la coadă după cel legat de Piatra Craiului, un vis pe care l-am hrănit încet să crească mare şi să se împlinească în stil major, cu surle şi trâmbiţe, un vis pe care l-am trăit frumos de tot. În doi.
Silviu s-a lăsat contagiat imediat de "boala" mea legată de DOLOMIŢI şi a dus-o la un alt nivel: încă din iarnă a făcut comandă la o carte în engleză publicată de Editura Cicerone legată de trasee de hiking şi de via ferrata prin aceşti munţi din nordul Italiei pentru a avea timp să se documenteze în stilul lui caracteristic şi pentru a-mi pune în prim-plan diferite variante de abordare a acestor pietroşi aflaţi deja în altă ligă faţă de Carpaţii noştrii. Dacă la mine "boala" s-a insinuat treptat, la Silviu a avut un ritm mult mai accelerat: ce a reuşit cu mine în câţiva ani, la el s-a întâmplat doar în câteva luni. Nici nu e de mirare că anul acesta am reuşit amândoi cu răbdare şi încredere să ajungem să ne cocoţăm pe ei şi să ne înfruptăm într-un mod copleşitor din frumuseţea şi înălţimea lor! Îmi vine extrem de greu să îmi cobor imaginile din minte în cuvinte, să fixez cumva traseul de stări şi să dau detalii de logistică pentru că totul a fost la superlativ. Nu relativ, ci absolut! Ca montaniarzi ce cresc în/la pasiunea lor am atins un raft de munţi din zona Alice în Ţara Minunilor sau de Gulliver în Ţara Uriaşilor.
Să o luăm cu începutul turei noastre! Ne-am cazat în Cortina D'Ampezzo la un camping, plin de alei, căsuţe, rulote şi corturi, cu oameni de toate felurile, care veniţi într-o simplă ieşită de august la munte, care ajunşi cu toate acareturile de acasă după ei pentru o şedere prelungită, care doritori de biciclit în fiecare zi, care vrând să respire aer de munte şi atât, care căutând provocări serioase de altitudine. Mulţi italieni bătrâni, copii, familii întregi şi căsuţe-rulote personalizate: bucătărie-spaţiu interior de socializare, o cameră, verandă mică la intrare, spaţiu pentru un umbrar în faţă, anexe pentru depozitat diferite scule, plus o groază de mărunţişuri, de la cârlige la preş la intrare, de la scară pentru acoperiş la perie de spălat vasele, de la pompă la desfăcător de sticle. Noi ne-am întins la umbra copacilor cortul roşu de două persoane, ne-am flancat cu maşina, aveam apa la doi paşi şi toaleta la vreo 5 minute distanţă, am mâncat ca la munte, pe izopren şi fără pretenţii şi am dormit neîntorşi.
Dimineaţă, după ce am închiriat (eu)/cumpărat (Silviu) echipamentul de via ferrata din Cortina D'Ampezzo, am luat calea muntelui spre şirul Tofanelor: Tofana di Mezzo (3.244 m), Tofana di Dentro (3.238 m) şi Tofana di Rozes (3.225 m)...
Dimineaţă, după ce am închiriat (eu)/cumpărat (Silviu) echipamentul de via ferrata din Cortina D'Ampezzo, am luat calea muntelui spre şirul Tofanelor: Tofana di Mezzo (3.244 m), Tofana di Dentro (3.238 m) şi Tofana di Rozes (3.225 m)...
Spre zona vârfului ceaţa era atât de deasă încât nu mai vedeam nimic din împrejurimi şi aburii se tot ridicau valuri, îţi închideau cărarea şi te făceau să pricepi că nu îi poţi scăpa, erai înconjurat din toate părţile. Ne-au plăcut balconul de belvedere, scările spre traseu, platforma refugiului agăţată de muchia stâncilor şi temerarii peste care dădeam în calea noastră, alţi avântaţi pe cărările muntelui.
De pe Tofana Di Mezzo (3.244 m) Silviu gândise planul sănătos de a face via ferrata spre Tofana di Dentro, dar i-am tăiat elanul cu frica mea a mă aventura pe munţi atunci când vremea se arată foarte nehotărâtă şi orientată spre frig şi ploaie. Citisem pe internet despre faptul că nu este deloc recomandat să fii găsit pe creastă şi, mai ales, pe o via ferrata plină de cabluri de metal, un deliciu pentru trăsnete, aşa că de data aceea a câştigat prudenţa în faţa spiritului de aventură. Silviu ar fi intrat în traseu, ştiu că are un simţ al riscului mult mai mare, dar eu nu mi l-am încurajat în astfel de condiţii: Better safe than sorry! Nu a vrut să meargă singur, dragul de el, pentru că eram veniţi amândoi pe munte şi, dacă eu nu eram în regulă cu traseul pe ceaţă şi frig, atunci nu îl făceam nici noi. Aşa că, după ce ne-am mai delectat cu priveliştea şi ne-am pus ştampila pe paşaportul de Dolomiţi...
...am coborât spre Ra Valles, la 2.475 m, sub cortina de ceaţă care roia în jurul Tofanelor, ne-am delectat cu un ceai şi cu munţii evantai proiectaţi pe un albastru contrastând cu albul norilor şi...
...am coborât la Col Druscie, la 1.778 m, unde era mult mai aglomerat, oamenii stăteau la plajă, jucau diferite jocuri, erau mulţi cu mountain bike după ei, se mânca şi se vorbea de zor la terasa restaurantului unde am poposit şi noi pentru a ne minuna în continuare de munte şi a ne sfătui în privinţa planurilor pentru a doua zi. Am şi mâncat foarte bine, ceaiul a mers ca uns, iar Silviu a experimentat grappa, o băutură italiană locală cu...multe grade incluse ("Grappa este o băutură distilată existentă în Italia încă din Evul Mediu. Iniţial a apărut în Bassano del Grappa – un orăşel cu aproximativ 40.000 locuitori din Nordul Italiei în regiunea Veneto, şi a început ca un produs secundar al vinificatorilor italieni, fiind o băutură aspr, dar suficient de puternică pentru a-i încălzi în nopţile reci de iarnă. Similar cu brandy-ul din Franta – Cognac sau Sherry din Portugalia, Grappa este o bautura distilata cu 40-45% alcool. Aroma depinde de varietatea de strugure utilizată, dar, în general, Grappa este o băutură care are o aromă puternică şi seacă."). Cât am stat noi pe la terasă s-a ridicat ceaţa de pe Tofane şi le-am putut vedea în toată splendoarea lor, dar nu mai aveam timp de întors şi făcut via ferrata avută în plan: a rămas pe data viitoare!
Reveniţi în Cortina D'Ampezzo am hălăduit prin mulţimea de oameni ieşiţi la promenadă, la terase, la socilaizare, la evenimente de stradă, la cumpărături: arhi-plină staţiunea de turişti şi de italieni, căci august este luna lor de vârf în căătorii. Mi-a plăcut mai mult când prezenţa umană mai lejeră în staţiune decât potopul de oameni răsturnat pe străzi, în supermarket ziceai că e zi de reduceri maxime, atât de aglomerat era. Am mers la camping, unde liniştea era ca la ea acasă şi ne-am pus toate în ordine pentru a doua zi: aveam să parcurgem primul nostru traseu de via ferrata şi să trăim o experienţă pe cinste!
Dolomiţii se arătaseră stăpâni pe tot ce era în jur încă din prima zi: darnici, dar şi capricioşi, sălbatici, dar şi îmblânziţi pentru anumite călăriri făcute de oamenii cu capul în nori, la înălţimea unde îşi petrec ei vremea de când lumea. Am dormit ca nişte prunci: ne aştepta o zi fenomenală (şi senină) pe via ferrata spre Cima di Mezzo, la 3.154 m, în masivul Cristallo!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu