vineri, 4 ianuarie 2013

29 decembrie 2012 - 2 ianuarie 2013 - PARÂNG (I) - Vf. Parângul Mic (2.074 m), Vf. Cârja (2.405 m), sanie, ski şi zăpadă la final de an montaniard şi cinefil

"...aş dormi mai puţin, aş visa mai mult, ştiind că pentru fiecare minut 
în care închidem ochii, pierdem şaizeci de secunde de lumină...(Gabriel Garcia Marquez)

Anul 2012 se întinsese peste lume senin şi muribund: îşi trăise cele peste 300 de zile şi urma să îi  lase pe oameni moştenire unui frate cu 13 la încheietură. Montaniarzii cinefili din Iaşi nu aveau astâmpăr, nu îşi doreau să asiste la botezul noului an din propriile case sau de pe străzile oraşului, aşa că au plecat urechea spre o propunere lansată la final de toamnă - Daniela: "E noiembrie şi bate decembrie la fereastră în câteva săptămâni. Avem în plan să ne deplasăm la munte. Ne-am interesat de Retezat, am căutat variante optime, dar nu am găsit, aşa că am schimbat muntele şi ne-am orientat spre PARÂNG, la CABANA TELESCAUN - 350 ron, sejur de 4 nopţi. Ne mişcăm oasele spre munte, da? Şi poate la trecerea dintre ani suntem la 1.700 m, adică la ÎNĂLŢIMEEE!!!". La ceva timp după strigare, ne-am adunat 15 omuleţi-zâmbet: Ciprian, Evelina, Anamaria, Adrian, Ana, Gigi, Daniela, George, Irina, Ioana, Cătălin C., Ingrid, Silviu, Cătălin D. şi Ştefan.


"Un sfert de viață îl pierdem făcând legături. Tot felul de legături între idei, între fluturi, între lucruri și praf. Totul curge așa de repede și noi tot mai facem legături între subiect și predicat. Trebuie să-i dăm drum vieții așa cum vine ea." (Marin Sorescu) - inimi şi group-hug, delicatese în ieşirile noastre (alături de săriturile în sincron!), şi-au găsit locul spontan în expediţia din Parâng. Chiar dacă de-a lungul anului sau în Iaşi, vieţile noastre au drumuri destul de separate, fiecare fiind aglomerat de slujbă, familie, pasiuni şi probleme, chiar dacă unii au fost plecaţi o bună bucată de vreme (George în Coreea, Evelina la Hanovra, Anamaria în Anglia), totuşi, atunci când organizez evadările spre munte, se instalează discret acea atmosferă specifică oamenilor-zâmbet cărora le place să stea împreună, care îşi amintesc nostalgic de celelalte ieşiri, care duc dorul revederii în aceste contexte simţite ca nuci de frumos!    



Chiar dacă organizarea a durat o lună şi jumătate şi am fost mai mulţi iniţial, unii s-au retras din motive întemeiate, alţii au stat în dubii, George ne-a dat de gândit prin stilul lui pseudo-nedumerit: "Pentru cei care sunteţi în dubii, în dubii veţi fi toată viaţa. Şi viaţa trece, amintirile rămân, cum se zice. Şi la fel e şi cu banii. Banii vin, pleacă şi revin. Dar ocaziile nu se întorc. Acestea fiind spuse, vă doresc să luaţi decizii înţelepte şi să vă petreceţi timpul alături de oamenii lângă care vă doriţi să fiţi." Noi, cei 15 care am purces în Parâng, am avut parte de un munte superlativ, cu apus şi răsărit în fiecare din cele 5 zile, cu lumină şi cer albastru, de care Anamaria s-a îndrăgostit iremediabil, cu temperaturi acceptabile, cu ski, săniuş, traseu spre două vârfuri de peste 2.000 m, cu voie bună, gătit la comun, puzzle de 2.000 de piese şi...cu mulţumirea de a fi plecat de acasă pentru a fi găsiţi de Noul An la 1.700 m altitudine!! 






În ieşirea aceasta s-au conjugat două vise mai vechi de-ale mele: Parângul şi Anul Nou la înălţime! Pot spune că ambele, împreună cu omuleţii veniţi, mi-au răsplătit din plin efortul organizării, iar ceilalţi cred că se simt la fel de încântaţi de rezultat, mai ales că au avut şi ei un cuvânt de spus sau o faptă de realizat pentru acesta. Din astfel de călătorii sufletul tău se hrăneşte o bucată bună de timp, căci muntele are capacitatea acesta de a strecura din tine tot ceea ce te împiedică să vezi clar lucrurile care contează şi te poate repune pe direcţia propriului sine, dacă acesta a fost prea sufocat de multe altele străine lui. Şi cum să nu poată realiza acest fapt cu uşurinţă când perspectiva înăltocilor din Retezat şi a celor de sub talpă, din Parâng, îţi taie respiraţia şi te face mândru de tine însuţi că reuşeşti să fii acolo?




După ce le-am urat de Sărbători: "Crăciun fericit, Omuleţilor-Zâmbet! Să vi se întâmple în realitate tot ceea ce mintea şi inima voastră dospesc înăuntru, iar, atunci când nu se poate, să vă sară minunile în ajutor! Să vă tihnească din plin Crăciunul!", muntele a venit ca un (auto)dar de încheiat socotelile cu 2012. Anamaria a concluzionat după întregul traseu: "And what a lovely trip this was...climbing up to 2407 m when everyone back home was probably watching TV."! Şi uite aşa, în formaţie de 14 urcători de munte, căci Ştefan a rămas ca un urs în bârlogul de la cabană, sub lumina răsăritului, ne-am îndreptat spre pârtie şi de acolo am intrat direct în traseul spre Vârful Parângul Mic (2.074 m).




Voi alterna postarea mea cu titluri în engleză date de Anamaria pozelor făcute de ea, ca să îi includ pe omuleţi în poveste nu doar prin imagini. Având "Retezat Mountain Right Next Door", asistând la un veritabil "Sunrise Over Parâng", urmărindu-le pe Irina şi Ioana cu mişcările de "Feels Like Flying" şi întrebându-ne prin Ingrid - "What Can You See On The Horizon?", am ajuns repede la concluzia că era "Time To Sit Down And Enjoy The View". Oamenii-Zâmbet nu se prea pot abţine să stea cuminţi în pauzele de pe traseu şi nu s-au dezminţit nici de data aceasta, zăpăcind priveliştea cu râsul lor.




Precum "Giants In The Snow", ghidaţi de "Vegetation Which Started To Wither", am urcat agale şi foarte încântaţi de deschidere şi de soare toate "Steps Of Snow" care ni se întindeau în faţa ochilor. Ioana, surprinsa şi sărbătorita zilei, se profila pe un fundal când albastru, când alb, drept "So Small, Yet Capable Of Such Great Things!", iar Anamaria se bucura cu toată fiinţa ei, cu ambii plămânii şi cu ochii flămânzi de adevăratele păduri de la noi, de înălţimile care îi lipsiseră în Anglia şi de compania mai mult decât îndrăgită. Am făcut o poză cu dedicaţie pentru Ştefan - cea cu săritura în sincron - şi cred că e mândru de noi şi de ceea ce a ieşit la 2.047 de m, pe Vârful Parângul Mic...




...pe care l-am luat pe nepregătite la o poză de grup! Ciprian şi George ne-au arătat figura de "Reaching For The Sky", sărind întins sau ghemuit de pe un loc mai înalt, după care am purces la "Walking Towards The Ridge Of The Mountains". Evelina ne ilustra perfect "I Can Do This!", ne venea să transmitem un "Hello New World!" la fiecare colţ nou apărut la orizontul "Silent And Beautiful". Inevitabil, intrând mai tare în lumea altitudinii, deveneam "Part Of The Scenery", mergeam în şir indian sau câte doi, cuplaţi la sistemul de funcţionare "Confessions", şi aveam grijă unii de alţii astfel încât "No One Got Left Behind".





Ne mai opream să ne întrebăm dacă "Feels Like Home" şi ştiam cu certitudine că eram "Ready For The Adventure Of The Next Peak", după ce ne delectasem cu "The Human Bouquet" făcut de George, Ciprian, Evelina şi Gigi şi cu masajul de tip serviciu-complet oferit de Ciprian lui George, de dragul vremurilor abia părăsite din Coreea. Ne despărţeam de savuroasele "Rocks Of The Rest" şi ne puneam din nou în mişcare ca o mocăniţă de altitudine, uitând complet de viaţa lăsată cu o zi înainte acasă!





"Zilele de iarnă erau niște zile polare, iradiind răbdarea lui Dumnezeu. Numai oamenii bucuroşi iubesc zăpezile. Chiar dacă, întâmplător, ei sunt acum abătuți ori obosiți. Zăpezile vin pentru ei. Criteriul e acesta: dacă te poți bucura de ninsori, poți ajunge la mulţumirea simplă, aşa cum e la toate femeile care poartă uimirea cu ele ca pe un motan alb și afectuos." (Şerban Tomşa) - în "Our Quest For The Sun" îmi veniseră în minte cuvintele acestui prozator şi îi dădeam dreptate, în condiţiile în care Luminosul de pe cer era în pereche cu zăpada şi ţinea vântul la distanţă!




"Sharing Is Fun" - atât voie bună, cât şi ciocolată (de la Ciprian, Ioana, Irina, Evelina, Gigi) sau pălincă (de la Silviu), pentru că a adunat rândurile între omuleţi şi am fost plăcut surprinşi!




Linia "The Great Worriors" simula apărarea la altitudine şi modul în care funcţionează "Toţi pentru Toţi" atunci cînd e vreme bună...sau rea, urmând 3 paşi obligatorii pentru ilustrare!




Priviţi de creste, de jnepenişul timid ieşit de sub zăpadă, de gheaţa-cristale, toţi "Quiet Spectators", eram "On The Brink Again", urmând calea deschisă de Adrian cu îndemnul "This Way Folks!"pentru a realiza cu mândrie marşul "În dealuuuul Copoului, clubul cinefilului, măi!". Cei care rămâneau în spate strigau pe tăcute "Wait For Me!", eu cu Gigi şi Ingrid dădeam probe montane pentru "Charlie's Angels" şi totul devenea din ce în ce mai neprimitor în acel "Frozen Wasteland" de la peste 2.000 de metri. "The Team" înainta încet şi sigur, trecea pe lângă Refugiul Cârja şi se insinua pe calea şerpuită, abruptă şi solicitantă de dinainte de vârf, precum nişte "Shadows In The SandIce".





"A Sun Ray Gone Astray" făcută de mâna omului dubla "The Wisdom Of The Mountain" înainte de momentul "The Great Wait", ne dădea senzaţia de "Feeling Happy!". Cătălin D. şi Irina jucau în scurt-metrajul "Oh, Those Colours Are So Cool!", când rămâneam în urmă eram ca un "Wanderer", dar ne stimula din plin ritmul de "Up, Up, Up, We Go" (indicat de Gigi!) şi ţineam firul întins. Nu am dat peste aşa multă zăpadă ca în Rodna anul trecut (excepţie a făcut urcuşul spre Cârja) şi în urma noastră se vedeau munţii ca o turtă dulce pudrată, încât Anamaria se întreba: "Looks Like Cake, Isn't It?". Pozele colorate, luările în braţe şi dârdâitul serios au fost rezervate pentru zona de vârf, pentru că acolo era...




..."The Place Where Mountains And People Speak", iar "Seven Wonderful People Ready To Fly" (în poza de deasupra) au deschis calea spre o surpriză maaaaree pentru un Om-Zâmbet cu o inimă şi mai maaareee! Ioana LaMulţiAni a fost în prim-plan: am făcut poza de grup şi apoi ne-am adunat într-o horă de îmbrăţişare, după care i-am urat cu mare draaag...La Mulţi Ani, urmat de 26 de pupături şi 13 îmbrăţişări (bună recoltă pentru o zi de naştere, Ioana!). 




Emoţionată, simplă şi delicată, discretă şi aparent firavă, cu gropiţe în obraji şi încântată de piesaje şi de oamenii frumoşi, Ioana ne-a transmis după aceea impactul pe care l-a avut asupra ei surpriza noastră: 

"Pentru că şi Ştefan şi Ana mi-au făcut o mare bucurie postând poze şi cuvinte/gânduri  din aventura noastrî la trecerea dintre ani şi pentru că e de ajuns să închid ochii şi să revăd muntele şi să retrăiesc zâmbind bucuria împărtăşită cu voi, vreau să mulţumesc şi eu tuturor pentru că mă simt un om mai plin de bun şi de frumos şi pentru că am învăţat că viaţa e frumoasă din lucrurile astea mărunte, dar cu suflet, din oameni care fac ceva frumos pentru tine fără să ceară ceva în schimb, doar din dăruire şi din preaplinul sufletului. 
Din 15 omuşteni câţi ne-am adunat, toţi mi-aţi dăruit amintiri ce astăzi mă definesc ca om şi îmi conturează viaţa. Vă mulţumesc pentru o zi de naştere pe care nu o voi uita, o îmbrăţişare caldă la + 2400, o zi în care muntele mi s-a oferit în dar, strălucind la înălţime, o zi de copil la săniuş, o zi cu Irina la ornat tortul, o zi cu dragi cadouri din partea unor dragi prieteni, o zi plină de discuţii savuroase, râsete, zâmbete, îmbrăţişări ce îmi dau curaj să cred mai mult în  viaţă. O zi, în care, cel mai probabil m-aş fi ascuns dacă se putea, într-un colţişor şi aş fi vrut ca nimeni să nu ştie de ea, doar aşa, pentru că aşa simt de fiecare dată că trebuie să fie - o zi oarecare..fără felicitari şi urări ce mi se par adesea superficiale, o zi fără aşteptări, fără prea multă importanţă. Departe de a fi un simplu obicei de a serba o zi de naştere, există bucuria celor din jur că eşti printre ei şi bucuria ta că ai avut şansa să asişti la aceasta şi să îi simţi aproape. Iar eu v-am simţit din plin aproape !!! Mulţumesc."



"Frozen Beauty" cu ale sale "Ice Corals" ne-a ghidat la coborâre, umbrele noastre profilate pe zăpadă erau actori într-un "Shadow Theatre", iar Anamaria se simţea "Green Like The Hills Behind". Multe din imaginile din acea zi ridicau la fileu întrebarea: "Does This Look Like A Shot From A Movie To You?" şi răspunsul era legat de titlul unui film..."Pure Splendor". Ingrid împărţea "Free Hugs!" pe "Rocky Road" din traseul de întoarcere şi toţi ne mai uitam "Over The Hills And Far Away". Eu şi alţi câţiva am mers mai în faţă, presaţi de probleme de toaletă, restul omuleţilor "Took Their Time And Sang Along The Way", iar a doua zi aveam să aflu din plin şi de ce au avut loc acele...repetiţii!





Ziua s-a încheiat blândă în apus cu "Geometry And Poetry" pe o "Zăpadă Galbenă" şi ne-a condus agale spre "Good Night, Tomorrow Is The 31st Of December"! Ultima zi a anului era la un pas distanţă!




Atât de darnic a fost muntele cu noi la nivel cromatic: absolut incredibil! Şi nu doar pentru o zi sau pentru câteva momente, ci pentru toate zilele cât am stat la cabană! Nu am fost nevoită să mă trezesc dimineaţa pentru răsărit căci se deschidea direct în faţa mea, fiind în pat, la căldură...like a boss!


"Cel mai mare bine pe care îl poţi face cuiva nu e doar să împarţi propria ta bogăţie, ci să i-o dezvălui pe a lui.(Benjamin Disraeli) - cam aşa a făcut Silviu pentru Gigi la lecţiile de ski pentru începători, categoria "De-O-Şchioapă". S-au distrat de minune, Silviu a avut răbdare să îi explice, iar Gigi a fost receptivă. Ne-a spus ce simte după tura în Parâng şi îi dau cuvântul mezinei turei:

"Aş vrea să mulţumesc şi eu pentru aceste zile în care m-am simţit un omuleţ viu şi fericit alături de voi, la o altitudine ce face cu ochiul. Am rupt o bucăţică din conversaţia voastră legată de alegerea grupului în care te integrezi, mai ales atunci când eşti adolescent şi sunt convinsă că în cazul meu alegerea este una corectă, fapt confirmat de voi, oamenii-zâmbet, care mă faceţi să mă simt mereu în largul meu şi îmi demonstraţi că putem fi şi altfel!
Eu m-am simţit excelent în fiecare zi şi mă bucur că am avut parte de această experienţă, foarte diversă din punctul meu de vedere (mulţam' fain organizatorilor!). De asemenea, mulţumesc şoferilor care au condus câte 10 ore pentru noi şi ne-au adus înapoi acasă întregi, mai plini de bun şi de frumos! Şi mulţumesc fotografilor din această tură pentru că au rămas mai în urmă, ori au luat-o mai înainte sau chiar au sacrificat câteva ture de sanie, ca să ne surprindă cât mai frumos şi spectaculos! Şi să nu-i uităm pe băieţii de la grătar, care au stat la răcoare să avem parte de o cină copioasă, pe cei de la bucătărie care s-au ocupat de "torturile-cinefile" sau de tochitura delicioasă şi pe fetele vesele ce ne-au îndulcit cu prăjituri aduse cu grijă tocmai de la Iaşi!
În final, am să închei cu vorbele Anei (cea mai veselă dintre toţi) de la întoarcerea spre casă: "Eu ce fac când ajung acasă? Sunt obişnuită cu încă 14 omuleţi lângă mine!"



Săniuş. Deliciul de final de tură la munte. Pârtia Slima. 4 sănii şi 15 oameni. O experienţă cu viteză, porţiuni de evitat la coborâre, adrenalină, frână în călcâie, freză aerodinamică. Veritabil iernatic!





Adrian nu a servit pantele consacrate, dar a marcat alt traseu cu hopuri prin zăpadă, a stat cuminte şi fetele au tras la el la poză, spre consternarea băieţilor curajoşi care s-au avântat pe pârtie, dar nu au primit un asemenea tratament. Fotograful bărbos a lăsat cârma aparatului şi a trecut la cea a saniei, având încredere în învăţăceii educaţi, iar George a concluzionat dumirit că..."În fund e mai natural!". Nu îl putem contrazice în niciun caz, căci ştie el mai bine ca noi cum stau lucrurile! 





Piramida de cinefili montaniarzi a apărut din senin după poza de grup, atunci când i-am administrat lui George o lovitură de wrestling pe teren moale. Săracul de el, a intrat de tot în zăpadă şi a trebuit să fie asistat în mod serios pentru a reveni la poziţie bipedă, necesară pentru prima parte de la poza-inimă! 




Bătaia cu zăpada s-a dat între greii-războinici ai grupului: George-Ciprian-Ştefan! Am să inserez impresiile lui Ştefan despre tură ca să dăm voie şi băieţilor să se exprime: 

"Dragilor, am revenit pe meleaguri ieşene cu toţii! Aveţi mai jos câteva cuvinte din partea mea, cuvinte pe care vi le adresez tuturor ca şi grup, dar şi fiecăruia în parte: a fost o ieşire frumoasă cu multe lucruri plăcute şi aş dori să nuanţez mai jos prin câteva felicitări şi scuze! Aşadar:
- scuze pentru clipele în care glumele sau cuvintele folosite de mine au depăşit o anumită notă de decenţă general acceptată în grup. Este modul meu de a vorbi şi îmi cer scuze pentru clipele când acest mod a deranjat;
- au fost interesante discuţiile purtate fie pe zodii, fie pe uniforme, fie pe alte subiecte, mai mult sau mai puţin ortodoxe, şi pentru asta vă felicit;
- mă bucur pentru că aţi urcat muntele şi v-aţi mai bifat un punctuleţ acolo la reuşite şi îmi cer scuze că sunt prea leneş să fi mers cu voi. Nu vă faceţi griji că nu aţi pierdut nimic...decât un urs care se târâie cu greu iarna!  
- vă mulţumesc pentru că acum am învăţat cum se face ciorba rădăuţeană (măcar aşa, ca idee!) 
- capitala Trinidad Tobago este Port Of Spain;
- îi felicit pe cei care s-au aventurat şi au muncit aşa de mult la făcut puzzle-ul, desi nu s-a terminat: chiar aţi făcut o treabă super faină şi cred că la proxima ieşire/adunare va fi gata...iar de nu, timp este, iar piesele nu pleacă nicăieri!"

Ca reacţie, Anamaria opinează: "Mulţumim Ştefan, stai liniştit: we still love you!"





Roşul din apus a fost exploatat fotografic de Ştefan la întoarcerea de la săniuş, iar Evelina şi Irina au mai profitat de pârtia mică din apropierea cabanei pentru a mai avea parte de oleacă de veselie de iarnă!



Mi-a plăcut tare mult cum ne-am comportat pe munte şi cu nămeţii la picioare, am fost copii, fără inhibiţii sau frică de a fi judecaţi că ne facem de râs, băieţii ne-au tras cu sania (mulţam fain, frumoşilor!), experţii au skiat şi toţi ne-am încărcat bateriile prin această ieşire, aşa cum se întâmplă de fiecare dată când înotăm în apele proprii! Până la urmă, chiar nu îţi trebuie foarte multe ca să simţi bucuria simplă de a respira cu folos pentru suflet şi a împărtăşi şi cu ceilalţi acest lucru!


Prima parte din ce a însemnat tura în Parâng se încheie cu soare şi culoare, iar cea de-a doua va aduce impresii despre o trecere dintre ani la altitudine, despre cum 2.000 de piese de puzzle pot da bătăi de cap infernale, despre o ciorbă rădăuţeană gătită colectiv, despre un tort-surpriză, despre discuţii şi dansuri, despre...Oamenii-Zâmbet şi timpul lor la Cabana Telescaun la 1.707 m! 


Niciun comentariu: