duminică, 20 iunie 2010

19 iunie 2010 - concertul BYRON și verde de BÂRNOVA asezonat cu ștrumfi

BYRON - concertul din Hand nu a fost acustic, așa cum i-am văzut pe băieți la Teatrul Luceafărul în noiembrie 2008, veniți împreună cu Alexandru Andrieș. A fost mai puțină lume decât la Urma, dar muzica a fost cântată cu multă pasiune, iar vocalistul Dan Byron a fost copleșitor prin mimică, prin voce, prin versuri (da, dom'le, versuri!), chiar dacă per total concertul a fost călduț! De ce? Genul lor de muzică (după cum vorbeam cu Remus și Marius) este ușor liniar: există un specific imprimat de vocalist, care se regăsește ca o matrice stilistică în aproape toate piesele. Asta nu înseamnă că între ele nu există diferențe sau că flautul nu e de un efect fenomenal în fiecare dintre ele, doar că apare repede obișnuința celui care ascultă. Te țin acolo cuvintele și superbul "slightly british accent" al lui Dan. Cel mai mult mi-au plăcut Blow up my tears, I don't want to entertain you, Losing control, Annoying detail, The essential piece, No man's land, iar cea care m-a terminat a fost ultima, A peaceful mind, o melodie de trezit viețile adormite, cântată pe jumătate doar la voce, fără instrumente.

As if the nature imitates your smile the rain ends
A reflection of a shiny world makes the smokey air swirl

Good morning take a deep breath
The calling of a bright new day fills your chest
It's your life running through your veins
It's your day and this time ït never ever ends

S-a meritat să îi văd, să pot face comparația și să ajung la concluzia că varianta acustică se potrivește mult mai bine stilului lor! Cum spunea Adrian, dacă Dan Byron rămânea în Urma poate altfel ar fi fost niște lucruri: deocamdată aleg Urma la nivel de atmosferă de concert, iar pe Byron aștept să îi re-ascult acustic!

Bârnova sau "vara coborâtă în locurile odată iernatice" - greu e cu despărțirile, mama lor de despărțiri! Necesare, dar neplăcute! Nu se putea ca, după premiere, ștrumfii mei să se resemneze că s-a terminat și gata, ne-am vedea când ne-om întâlni. Așa că au organizat ei o ieșire la Alexandra, la Bârnova, unde fusesem și iarna, pe frigul de -25 de grade, la săniuș. S-au ocupat de detalii, s-au supărat din cauza unor amânări necesare, dar, până la urmă, minunea s-a întâmplat și ne-am adunat pentru a 3-a oară la Alexandra, care are o familie atât de primitoare și niște părinți absolut fenomenali!
Dacă tot venisem devreme, pe la ora 16, am zis să batem cărările pădurii din apropiere (mai ales din dorul meu de munte!) și să ne facem poftă de simțit bine împreună! Mișcare și natură - combinația perfectă pentru alergat sângele din vene și pentru o lecție de naturalețe, de urcat povârnișuri, de ajutat pe celălalt, de râs împreună!


(pozele de grup - mama lor de obsesii ale dirigăi! - la stejarul de pe deal, schimbat la față în comparație cu goliciunea din iarnă)

(Hai, hai, hai! Sus pe deal, cu o glumă, cu un pas mai alert și...planuri de munte! Dacă se comportă bine și citesc vreo 3 cărți pe vară, poate îi duc la munte în septembrie să se contamineze de frumusețe montană!)

(Paula cu zâmbetul complice - presimte că e doar începutul!)

(nerăbdătoarele o iau înainte, poate prind norul la capăt)

(ca două cicori - Florina și Măduța)

(luat prin surprindere, Cristi trebuie să ducă povara Georgianei -
ca de la înalt la înăltoacă!)

(fluturele îmblânzit în mâna Ramonei,
nu se mai dă dus și își poposește zborul)

(Marina se îndeletnicește cu viteza fulgilor unei păpădii -
oare fiecare zboară la fel sau se mai și împiedică?)

(Salvați fata! Mușuroi de furnici la pământ!)

(pete aripate pe margarete dalbe)


Reveniți la Alexandra, unde am lărgit grupul cu încă două ștrumfe care au întârziat (frumusețea, bat-o vină!), a început operațiunea "Furtunul" în combinație secretă cu picioarele prăfuite.

(Andrada -mulțumită (în sfârșit!) de cum a ieșit în poze)

(Diana - punând la curent gazda, pe Alexandra, cu drumul spre Bârnova: s-au încurcat și au coborât mai departe cu o stație, după care au făcut cale întoarsă pe jos!)


Marina a scos la iveală marea ei surpriză: un tricou alb pe care fiecare ne-am scris un gând, o urare, ne-am pus numele și am făcut promisiuni! Păcat că nu a vrut să împrăștie ideea mai devreme, căci ar fi fost foarte interesant să fim toți echipați cu astfel de armuri albe și să ne semnăm reciproc spatele sau umărul!





Încet și sigur, ziua a început să se risipească și noi să ne pregătim de zbânțuială, că așa urma să se desfășoare restul de timp împreună!

(împreună - așa îmi place să îi văd - cu toate că lucrurile nu sunt perfecte și mai au de împărțit unele invidii sau nemulțumiri reciproce (pui de om sunt și ei!), la hore parcă îi simți cum lasă toate deoparte și pun râsul pe primul loc și picioarele la treabă!)


(Răzvan încearcă să strice ritmul la Meneaito,
dar suntem prea experte și nu reușește!)

(Bogdan - Nu, nu acuma! -
dar Diana știe cum să-l convingă și...Hai, bine!)



(Andrei, fratele Alexandrei, și schemele lui de breakdance)

(obosiți, dar victorioși pe la 4 dimineața!)

(unii norocoși au prins oleacă de somn -
chiar dacă pe unde au apucat!)

Și, uite așa, încet, încet se închid drumurile și se mai lasă deschise cărări pentru altfel de căi. Unii vor mai veni la filme și poate voi face o echipă tănâră pentru baricadele culturii cinefile, alții își vor continua viața nesingheriți și ne-influențați, alții vor merge la munte și în excursia din octombrie, alții vor citi fără să îi pun eu, alții vor rămâne cu bruma de lecturi din gimnaziu, iar alții mă vor mai întreba: "Doamna, ziceți-mi și mie o carte să îmi placă și să o citesc!" (cum face Teodora acuma cu Portretul lui Dorian Grey - verdictul după jumătate de carte citită este pozitiv!). Sunt lucidă în privința lor, dar și încrezătoare că vor cere mult de la ei și de la viață, că vor fi deștepți și vor îndrăzni să trăiască plin, în funcție de ceea ce va reprezenta plinul pentru ei!

5 comentarii:

Anonim spunea...

Ce mai zi;))..Si am brtoon\:D/.Abia astept sa ne vedem dupa vacanta si sa ne spunem totul despre noua scoala:X. Cat despre ziua de vineri, a fost mult prea fain:X.In aer liber:X Mers pe jos din Barnova:X sau bataia baietilor cu tufa de flori=)))..Off o sa-mi lipseasca tooti.Chiar si cei din B, cu care nu ne intelegeam absolut deloc:))..:X:X.Va ador;x
Ramona

Anonim spunea...

A fost frumos:X...Prea frumos...Aer liber..drumetia pe cararile Barnovei si prin padure..Distractia[dansul,chiuitul,amintirile lasate pe tricoul MEU alb si multe altele] imi vor lipsi,dar eu stiu k aceasta iesire nu a fost ultima nicidecum ci vor mai urma multe altele poate tot la alexandra sau poate in alta parte...vor urma multe excursii in care nu veti scapa de strumfii dvs ptr ca ati fost,sunteti si veti fi o DIRIGINT nemaipomenita.[:X]
Din inima mea de strumfa:Marina

Anonim spunea...

DIRIGINTA am vrut sa zic:D

Anonim spunea...

Daaa ... a venit si momentul despartirii. Dintre toate clasele de a VIII-a, cred ca noi [VIII B] am plans cel mai putin.De ce ? Pentru ca, probabil nici macar acum nu realizam ca la anul nu o sa mai fim impreuna, in aceeasi clasa, acelasi grup, cu cea mai tare "diriga" [la mine e valabil]. Eu am impresia ca ne vom mai intalni, ca mai urmeaza ceva, ca nu s-a terminat. Doamne cand imi amintesc ... parca ieri eram intr-a V-a. Asa de obraznici si de mici, cred si eu profesorii ca abia asteptau sa iasa din clasa noastra.Pe atunci chiar eram uniti si era atat de frumos ! Ce puncte la purtare ? Anul ala a fost "lejereanu`" pentru noi. Apoi a urmat clasa a VI-a ... ehehe, deja incepuse alta etapa. "Alta diriginta ?", "Reguli, ce sunt alea ?", "Abateri ?", erau chestii cu totul si cu totul noi. Nu pot sa uit prima ora de dirigentie ... cand vroiati sa ne cunoasteti mai bine, cum stateam toti in semicerc si va ascultam, iar dumneavoastra erati putin speriata si nu stiati cum sa procedati cu noi. Am trecut si intra-a VII-a, un an plin de amintiri placute, poate ca pana acum a fost cel mai frumos an din viata mea. Clasa super unita + cea mai laudata de profesori si admirata de celelalte clase, excursii, iesiri, realizari, lucruri frumoase, care mi-au ramas in suflet si au prins radacini, iar de fiecare data cand ma gandesc la clasa mea si la anul acela, infloresc si ma bucura ca am trait acele momente de neuitat, alaturi de cele mai faine persoane. Si clasa a VIII-a, ultimul an, care a trecut atat de repede. Doamne, cate sau mai intamplat ... atatea certuri si lucruri mai putin placute, dar totusi mi-a placut la nebunie anul acesta. V`am facut cunostinta cu locul unde stau si de unde nu as pleca NICIODATA, am fost la patinoar, am fost o mica actrita prin decembrie, noi fetele ne-am unit mai mult, am fost la filme, am fost la concursuri de orientare turistica, cate si mai cate ... dar nu am facut un lucru anul acesta : nu am mers pe Bucium, deci presupun ca urmeaza, nu-i asa ? Vreau sa ne intalnim, ca mie mi-e dor deja de toti.
Au fost frumosi cei patru ani petrecuti cu, ce-i mai tari colegi [pentru mine sunt THE BEST], fiindca alaturi de ei am crescut, am invatat multe lucruri, m-am maturizat mai mult sau mai putin si am trait cele mai frumoase clipe impreuna. Iar de dumneavoastra, ce sa mai spun ? Toata stima si respectul pentru tot ce ati facut pentru noi, pentru toate iesirile, pentru toata rabdarea si intelegerea, pentru tot ce ne-ati invatat, pentru ceea ce ati format din clasa noastra, pentru ca ati scos tot ce e mai bun din noi si pentru ce am devenit acum.



Va iubesc, va iubim :)) si ... nu va vom uita 'never' :x


P.S : stiu si eu engleza :-s



Alexandruta ;)

Anonim spunea...

Corectez:)): O sa`mi lipseasca absolut toti:X:X.Chiar si ei din 8B, cu toate ca nu ne intelegeam absolut deloc intr`a 6a:X:X::X:X:X::X

Ramona.