...Să vă priască astăzi pe toate cărările
Soarele, Florile, Culorile...
Trezirea în dimineața de 4 septembrie s-a dat mai greu, pentru că nuntirea din ziua precedentă a cerut ceva timp de lăfăială între așternuturile atât de primitoare ale Cabanei Plaiul Foii. Creasta învigorase împrejurimile cu răcoarea coborâtă de pe vârfuri, iar soarele își strecura razele printre stânci ca să vadă ce episoade urmează în scenariul vesel al oamenilor-zâmbet. Treptat, ne-am adunat toți la foișorul cu mesele așezate cu o zi înainte și ne-am înfruptat dintr-un mic-dejun copios servit în stil muntenesc! Impresiile, felicitările și gândurile bune au curs de-a valma peste noi și ne-a părut extrem de bine că toți s-au simțit excelent și au plecat de la nuntirea noastră doar cu superlative în gând. 14 montaniarzi am rămas pe poziții pentru că aveam să ne ducem voia bună la Cabana Curmătura, dincolo de creastă, în primul nostru traseu de după nuntire!
"Duceţi trupurile. Un dulce dor
mă paşte-n câmpul de mohor:
Neînşeuat,
nepotcovit, neînjugat.
Duceţi trupurile. Să se lase
albul cel mai alb pe oase,
să îmi fie duhul ghimp
rupând pielea de pe timp."
(Nichita Stănescu)
Am înconjurat muntele și am ajuns la Fântâna lui Botorog, de unde am intrat în traseu spre cabană, ducând un rucsac de veselie după noi. Gigi, Vlad, Tamara și Alex ne-au făcut cunoștință cu Sofocle, un brăduț adus de la Piatra-Neamț, scos din pădure și îngrijit de mama lui Vlad până în momentul când a fost dus la munte și dăruit nouă, însurățeilor. Am fost extrem de încântați de darul verde, atât de bine corelat cu toată povestea noastră! Oamenii aceștia dragi nouă ne-au arătat de nenumărate ori că au fibra aceea specială de suflet care rezonează cu ceea ce este esențial pentru noi și de aceea le suntem profund recunoscători și ni-i dorim cât mai des alături de noi pe cărări montane!
Irinuca-cea-de-Haur, însărcinată în 7 luni, și Adrian-cel-de-Fer au fost campionii îndrăznelii în această tură! Majoritatea celor din grup le-a dat târcoale cu glume, grijă, lecții de recunoscut ciupercile din pădure și hlizeala a fost dusă la cote mari exact cum s-a întâmplat la tura de sudare din Hășmaș. Îi admir din toată inima mea pe viitorii părinți care își duc ștrumful nenăscut pe cărări de munte și îl familiarizează cu toate bunătățile aflate atât la vedere, cât și în ascunzișuri: sunt un adevărat model de oameni care "își integrează viitorul pui în viața lor", după cum bine spunea Irina!
Plăcintă cu mere (delicioasă!)...sala de mese...iritare la bucătărie...câine mare...toate s-au găsit în meniul Cabanei Curmătura! Deși am încercat de la finalul lui iulie să fac rezervare pentru camera de 14 locuri, am primit refuzuri și amânări timp de o lună, fapt care ne-a determinat să ne organizăm ieșirea cu includerea unui dormit la corturi. Doar pentru Irina și Adrian am reușit să rezolv două locuri în cabană! Cum încăpățânarea nu are leac așa simplu, am mai sunat o dată la Cabana Curmătura, pe 3 septembrie dimineața, și am aflat că se eliberase camera de 14 locuri și eram așteptați să ne cazăm în ea, dacă mai eram interesați. Ca să vezi! Când există interes, imediat se schimbă tonul discuției! Ne-a convenit de minune, pentru că nu a mai fost nevoiți să ducem în spate sac de dormit, cort și haine mai groase!
Ștefan a ajuns primul la cabană, împreună cu gașca de mediciniști, cu Sofocle și cu Vlad, și a dat comandă de ciorbe și de plăcintă cu mere, iar noi, ceilalți 9, am venit cătinel, dându-le Mădălinei și Irinei tihna necesară să ajungă cu bine la destinație. Ni se păreau fascinante ciupercile ieșite puzderie prin pădure și Mark nu le ierta absolut deloc cheliile lucioase sfredelind pământul, ci le aduna și se prezenta ca un învățăcel sârguincios la Master Obi-Wan-Mushroom-Kenobi- Adrian pentru a primi certificatul de garanție: sunt bune/ne-bune?
Pentru Sofocle am căutat un loc în pantă ca să nu fie sufocat de zăpezile de peste iarnă. I-am gășit niște nași vegetali mai înalți și niște colegi de joacă de-o șchioapă pentru a nu-i fi urât în fața vânturilor și a ploilor reci din toamnă, iar Silviu a făcut o groapă în pământul amestecat cu piatră, îndoind grebla din cauza rezistenței muntelui. Eu l-am scos pe Sofocle din spațiul strâmt al ghiveciului și l-am împlântat în noul lui Acasă sub ochii vigilenți ai supraveghetorilor, care ne dădeau sfaturi și se amuzau copios văzându-ne muncind!
Am pus și un mic dig din pietre pe lângă Sofocle, Georgiana i-a înregistrat coordonatele, o păpădie ochioasă a ocupat locul de după urechea unei crenguțe și urările de viață lungă i-au făcut cunună sub soarele blând. L-am lăsat să își prindă rădăcinile în munte și...sperăm să îl găsim vioi la primăvară!
Muntele, cabana și vremea au fost pe placul montaniarzilor noștri și mulți dintre ei au spus că se va lăsa cu reveniri obligatorii pentru că asemenea frumusețe trebuia vizitată des și împărtășită și altora. Nici unul dintre ei nu mai fusese în Piatra Craiului, iar nouă ne-a plăcut să fim călăuze într-un munte atât de drag! Despărțirea a fost întârziată de un mic-dejun prelungit, de pozele de grup pe scara de lemn, de îmbrățișările cu blănosul câine al cabanei, de gâdilările în talpă provocate de creasta aflată la doi pași. Ne-am urnit cu greu, recunosc, dar cine n-ar mai fi stat în acel decor montan să își umple desagii de frumos? Noi sigur da!
Drumeția noastră de întors a pornit de la cabană, a traversat pădurea și a ieșit în poiană, unde am făcut popas de 'măr tăiat în patru' și de bronzat sub soarele de septembrie. Nu ne venea să credem că se termina scenariul cu nuntirea la munte, că urma revenirea la oraș și la treburile zilnice! Fiecare trăgea de ultimele clipe și încerca să le savureze ca pe o înghețată pe care o mănânci într-o oră!
Din poiana am luat-o agale la vale, printre fagii încă verzi, și am dat peste un pui de rozătoare care își căuta drumul spre vizuină. Nu l-am deranjat, ci ne-am uitat la el cu părere de rău că nu îl puteam ajuta în niciun fel și am lăsat natura să își urmeze cursul, oricare ar fi fost acela!
"Trăiește-ți viață astfel încât, atunci când te gândești la trecut, să te poți bucura a doua oară de el." (Dalai Lama) - acest 'a doua oară' a apărut extrem de repede pentru noi, deoarece am mers să luăm prânzul la...Cabana Plaiul Foii! Când ne-au văzut oamenii de acolo că nu ne-am dat plecați, s-au amuzat și ne-au primit cu drag, permițându-ne să ne prelungim timpul petrecut împreună la poale de Crai. Cuvintele (și așa multe!) transmit cât pot ele, dar emoțiile și binele trăite în mod direct sunt dăruite cu mai mult tâlc pentru suflet și de aceea zilele de la începutul lui septembrie ne-au bântuit ecranul minții cu amintiri până târziu în toamnă, iar zvonurile anunță că vor trece granița spre iarnă și spre anul viitor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu